Am verificat acuma definiția pentru latifundiar dar e un pic mai mult decât ce mă gândeam. Ideea e că de mai multă vreme aveam în cap ideea de mă muta la casă. Prima dată m-am uitat la satele din jurul Clujului, începând cu Gheorgheni și când am văzut ce ieftin era terenul (în urmă cu aprox. 5 ani) părea o investiție destul de bună. Țin minte că atunci chiar mi-am zis să urmăresc prețurile să văd cum evoluează, aveam un feeling că o să crească. În 2020 când a venit pandemia, am revenit la căutări și m-am uitat direct în Feleacu. În toamnă prețurile păreau rezonabile și îmi permiteam luxul de a alege ce îmi place și ce nu. În primăvară prețurile erau cu 50k mai mari, ofertele mai puține și aproape încercam să mă conving să aleg din variantele pe care înainte le excludeam. Foarte repede am renunțat la ideea de casă și am încercat să caut măcar teren iar cu timpul să construiesc ceva. Tot la fel de repede m-am resemnat și cu ideea că nici măcar terenul nu e o variantă și trebuie să caut altundeva. În sat Gheorgheni prețurile erau cam la fel de mari ca în Feleacu așa că am început să mă plimb prin Aiton.
Aiton părea un sat liniștit care nu e la drumul principal și care nu are doar o stradă principală cu case în stânga și dreapta. Am pus alertă pe olx (pentru oamenii din viitor, ăsta era un site de anunțuri) la orice anunț care avea cuvântul Aiton în el. M-am mai tot plimbat, am mai întrebat lume, dar problema la majoritatea era cu actele – lumea de la țară nu prea se stresează cu documente și se complică lucrurile la moșteniri și treburi de genul.
Într-o sâmbătă dimineața am primit o notificare la un anunț nou care părea destul de interesant și la un preț rezonabil. Fiind în weekend am zis că mai aștept până luni și sun atunci pentru mai multe detalii. La telefon mă interesa doar să știu dacă actele sunt ok și eventual dacă mai putem negocia ceva la preț. În schimb am stat vreo 15 minute la telefon și am aflat de la bunicuță toată istoria familiei, ce face fiecare, pe unde e și cu ce se ocupă. Totuși la final mi-a mai zis că „sună telefoanele ca dracii” și că mai vin vreo trei să vadă casa. Era luni iar eu eram pregătit cu echipament de mers la fotbal. M-am tot gândit și până la urmă am iești mai repede acasă, am luat mașina și am mers să văd despre ce era vorba. Multe nu-s de zis, era ce mă interesa, terenul era în centrul satului și mai avea și un păr mare.
Pe drum înapoi am tot stat și m-am gândit la decize pentru că era una serioasă. La cum au crescut prețurile în ultima vreme, eram sigur că așa o să se întâmple și aici și nu îmi doream să ajung să zic „știam eu că așa o să fie”. Am vorbit și cu tata și mi-a zis scurt și la obiect „dacă ești hotărât, ia-l! dacă nu, aia e, dar nici să nu-ți pară rău după”. M-am consultat și cu nevasta și am zis c-o facem și pe asta.
A doua zi am sunat-o pe tanti să îi zic că-s hotărât, atâta tot că urmează să plec următoarele zile în Spania și doar după ce revin putem semna actele. Și-atunci m-a întrebat „mă băiete, dar ești de încredere?”. Am asigurat-o că intențiile mele sunte serioase și că nu-s pus pe șiretlicuri. A mai durat o săptămână, a fost un pic de treabă cu transferul banilor dar în final totul s-a rezolvat și avem moșie la Aiton.
Fiind primăvară, primul lucru pe care l-am cumărat a fost un clește și am încercat să curăț pomii. Nu țin minte ultima dată când m-am priceput așa de rău la un lucru dar care să mă mulțumească așa de bine. A venit apoi vara și am cumpărat o cositoare pentru că grădina era cam mare și iarba își făcea de cap. A fost și asta o experiență interesantă, mai ales când a trebuit să las cositoarea să meargă câteva ore în gol ca să își facă rodajul. Dar ce fain a fost când a venit toamna și am cules roadele!
Lasă un răspuns