Tot respectul

  1. Am reușit dar n-am câștigat

    august 21, 2012 by Andrei Sălăgean

             Am vrut să vă povestesc un pic despre perioada aceea când am candidat pentru a fi președinte la BEST. A fost una din cele mai mari provocări. Nu aveam emoții, eram sigur pe mine, știam ce trebuie să arăt. Și totuși cu două zile înainte a început să mă doară stomacul. La început nu am știut de ce, iar apoi cu toate că încercam să mănânc cât mai mult ca să „omor” fluturii, nu am reușit. Treceau orele și simețeam cum se apropie momentul culminant. Eram plin de curaj, îmi repetam în gând că azi o să reușesc, nu aveam frică în mine, cu toate că știam la ce să mă aștept. Am lucrat la un discurs învingător până târziu în noapte iar când a început să răsară soarele, am ieșit pe străzile din spate de la cămine să îl repet cu voce tare. Mă lătrau câinii în timp ce eu le ziceam cu voce tare cine sunt și ce vreau să fac! Știam că oricum se va termina acea zi, eu în adâncul sufletului meu am reușit. Până la urmă a venit și momentul adevărului când am ieșit în față. Când am terminat, eram mulțumit și aveam respect față de mine. Restul e istorie.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Tot respectul | No Comments

  2. My new favorite genius

    septembrie 14, 2011 by Andrei Sălăgean

    Categories: Hmmm..., Tot respectul | No Comments

  3. Voi credeți că am uitat, dar nu-i așa

    iunie 15, 2011 by Andrei Sălăgean

             Ieri a fost ziua fratelui meu, a făcut și el în sfârșit 18 ani, e major. Nu știu cum s-a întâmplat, dar postul de ieri nu era neapărat pentru ieri. Era pus de mai multe zile să apară el automat. Și-apoi când l-am pus, n-am fost tare atent și la dată. Pățești! Așa că m-am decis acum, să scriu două, trei vorbe, dar nu așa la mișto.
             Pot să zic că sunt mândru de fratele meu. De ce? Din postura de frate mai mare, tot timpul am încercat să-i dau sfaturi cât mai bune, am încercat să-l îndrum spre lucruri importante. Evident, putea să asculte sau nu. Nu de multe ori a fost când a ascultat de ce i-am spus, că deh, eram fratele lui( mai mare), de ce ar asculta el tocmai de mine? Cel mai important totuși, și până la urma pentru mine asta contează, atunci când a făcut ceva din ce i-am spus, a facut bine. I-am spus să vină la liceul la care am fost și eu, cu toate că nici unul din colegii lui nu mergeau acolo și într-o vreme l-am tot bătut la cap cu matematica. El putea să facă lucrurile cum dorea, putea să nu-l intereseze. Și ce a facut oare?
             „A facut-o să conteze.” Se descurcă bine în clasa în care e, are o prietenă „mișto” și sper că în sfârșit și-a găsit și unde să meargă la facultate. Mai mult, a reușit să meargă la olimpiada de matematică și a scos rezultate foarte bune( da, mai bune ca mine). Pentru asta îl apreciez, pentru că dintr-o „generație de copii copaci” a ieșit cu mult peste medie( nu zic ca el e singurul), a reușit să iasă în evidență fără să fie cocalar. Paul, să fi tu sănătos și baftă în continuare !

    Categories: Creatii proprii, Parerea Mea, Tot respectul | 1 Comment

  4. Tot respectul pentru:

    mai 1, 2011 by Andrei Sălăgean

             Tot respectul pentru tuşa mea. Sunt multe persoane în lumea aceasta, însă tuşa mea e numai una. Astăzi a fost ziua ei şi am vrut să scriu şi eu două trei cuvinte, că nu ştiu cât de repede o să mai ajung eu pe acasă.
             Ştiţi voi persoana aceea din familie care ţine tot timpul cu tine, care atunci când erai mic îţi aducea tot timpul o ciocolată sau care dacă era să rămâi ceva timp la ea, îţi făcea toate mofturile? No aşa e tuşa mea. Ea e cea care nu e mama, tata sau bunica dar care tot timpul mă susţine în ceea ce fac, mă felicită pentru succese şi are grijă de mine atunci când nu îmi este bine. Nu ţin minte să fi fost vreodată supărată pe mine, cu toate că putea. Una din cele mai frumoase amintiri e de la ziua mea de naştere când am împlinit 5 ani. Şi a venit tuşa şi mi-a adus atâtea ouă kinder câţi ani am împlinit. Şi pe vremea aceea, ouăle kinder erau cele mai bune şi dorite dulciuri. Şi fain frumos am stat cuminte şi împreună cu ea şi unchiu am început să asamblăm maşinuţe şi avionase.
             Tuşa mea, să fii sănătoasă, la fel de veselă şi după cum tot zicem noi, să ajungi măcar la vârsta lu’ bunicu. Tot respectul pentru ţine tuşă !

    Categories: Creatii proprii, Parerea Mea, Tot respectul | No Comments

  5. America #10 – La mulți ani mama!

    august 2, 2010 by Andrei Sălăgean

    Categories: Creatii proprii, din SUA, Tot respectul | 3 Comments