viata de tata

  1. Tușa e numai una!

    decembrie 30, 2025 by Andrei Sălăgean

    În viață ai nevoie și de cineva care doar să te iubească. Cineva care nu te ceartă, cineva care e acolo tot timpul să se bucure alături de tine, să râdă cu tine și să îți facă toate poftele. Cineva care o să fie de partea ta tot timpul și în care să ai încredere că știi ce vrei. Cineva care să îți aducă cele mai frumase cadouri de ziua ta. Încă mai țin minte când am împlinit 5 ani, am primit de la tușa cadou 5 ouă Kinder (asta în ’95). Un ou Kinder era ceva wow, dar să primești cinci era deja ceva la care doar puteai visa, era ca și cum aș fi primit cinci cadouri.

    Pentru mine tușa Mariana a fost doar tușa, pentru că în mintea mea era „numai una”. Nu îi ziceam pe nume pentru că, deși sună ciudat, pentru mine ea îndeplinea un rol precum mama, tata, bunica, nașa, ea avea rolul de „tușă”. Asta însemna că tot timpul când vinea la noi primeam ceva, era interesată și impresionată de ceea ce făceam și în ochii ei, eu nu greșeam. Și era foarte fain. Și doar recent mi-am dat seama cât de mult contează, pentru că și Grigore și-a găsit „tușa” lui.

    Bucuria pe care eu am trăit-o, am reîntâlnit-o la Grigore atunci când se întâlnește cu Dia. Are foarte multă energie, e bucuros și vrea să facă multe lucruri. Vor să împartă orice experiență și se strigă (mai mult Grigore pe Dia) ca să își arate lucruri atunci când le descoperă. Într-o lume plină de oameni care-ți zic ce e rău și ce e bine, e fain să fie cineva cu care doar să te distrezi și să nu te mai gândești și la altceva.


  2. Grigore o așteaptă pe Silvia.

    noiembrie 12, 2025 by Andrei Sălăgean

    Grigore are deja trei ani și trei luni și imediat o să vină și Silvia, viitoare lui surioară. Viața e bună, viața e frumoasă, noi suntem sănătoși, el devine deja independent așa că trebuia să pregătim cadrul ca el să cânte melodia aceasta la un moment dat. Chiar mă gândeam că parcă partea grea (cel puțin pentru mine) trecuse și de aici nu că e ușor, dar măcar e altceva. Urmează să dăm un new game și pornim iar de la zero (începusem să scriu zilele trecute).

    Ieri după ce am ajuns acasă, mă pregăteam să mă bag la duș când am văzut că îmi era ruptă cureaua de la ceas. L-am pus în sertar, am luat altul, i-am setat ora nouă, am pornit alarma, dar nu m-am uitat neapărat la ce oră e pusă. A doua zi dimineața sună pe la 6:45, un pic cam repede pentru cum aș fi vrut eu să mă trezesc. Mă gândesc că în 15 minute oricum sună alarma la telefon așa că mă pun la somn. La 7:30 mă trezesc la întâmplare, merg să verific alarma… ea tot sunase, Maria lângă ea nu a auzit-o așa că la un moment dat s-a oprit. L-am trezit rapid pe Grigore și în 15 minute eram deja la ușă. Cumva el era mai supărat că prindem aglomerație decât mine. Ce-i drept, am stat un pic în trafic, dar când am simțit că deja se aglomerează, am oprit și am pornit pe jos. Am transpirat un pic, dar am ajuns la timp. Chiar după ce l-am terminat de îmbrăcat și era aproape să intre, restul se pregăteau să meargă la masă. A fost la limită, dar a fost ok.

    Am revenit la birou iar pe la unu jumate mi-a scris Maria să vin acasă că au început contracțiile. O oră mai târziu eram la spital, iar două ore mai târziu mi-a scris să merg pe la ea să o văd pe Silvia. L-am scos pe Grigore de la grădiniță, ne-am plimbat un pic, am încercat să mergem să o vedem dar din păcate încă nu era ajunsă în salon așa că ne-am întors acasă. A fost o zi un pic haotică dar lucrurile au mers bine într-un final.

    Mă bucur că a venit ziua când în suntem patru și sunt atât tată de băiat cât și de fată. Nici nu mă aștept să fie ușor, dar la cât de mult îmi place experiența de până acum, abia aștept să văd ce aventuri ne așteaptă. În rest, vorba aia, sănătate la familie.


  3. unul din momentele alea

    septembrie 28, 2025 by Andrei Sălăgean

    Grigore adormise iar eu mai pierdeam vremea la laptop cu o bere. S-a trezit de două ori să îmi ceară apă și a băut de parcă era întors din oraș după o beție cu prietenii. A doua oară când mi-a cerut apă, i-am adus minerală, mi-a zis că vrea plată, i-am zis că … nu mai avem plată, doar minerală, a zis foarte clar că vrea plată. După ce i-am adus plată, mi-a zis că el vrea minerală. I-am adus până la urmă iar minerală și i-am zis să mă strige când vrea să facă pișu. Peste două minute am auzit „taaaatiiiii, fac pișuuuuu”. L-am luat din pătuț, l-am pus la oliță și stăteam jos lângă el ca să își sprijine capul pe mine. În timp ce așteptam să termine, a băgat un râgâit serios că am simțit tot grătarul și micii din el. L-am văzut cum se screme și a zis că face și caca, așa semi adormit cum era. În timp ce eu căutam șervețelele, „printre aburii de beție” mi-a zis de nicăieri, „tati, te iubesc!”; trebuie să recunosc, m-a luat pe nepregătite. Cam asta e tot ce contează în viață. L-am șters la cur, l-am pus înapoi în pătuț și și-a continuat somnul.


  4. mașinile e viața

    mai 4, 2025 by Andrei Sălăgean

    La începutul anului, după o scurtă vizită la bunici, Grigore a început să știe ce mărci de mașini avem noi. Iar de aici orice plimbare prin oraș a devenit mult mai interesantă și mai puțin plictisitoare. La orice pas descopeream o mașină nouă, o marcă nouă. De unele era impresionat mai mult, de altele nu prea. Pe unele „le pornea” el, pe altele mami, iar pe altele eu. Bine, bine, tot tractoarele și excavatoarele erau punctul principal de atracție, dar măcar acuma aveam un nou subiect de discuție. Când i-am zis prima data de marca Volkswagen, mi-am dat seama ca e prea lung și prea complicat, așa că am simplificat și i-am zis ca noi avem Tiguan. Era mai ușor de pronunțat și de ținut minte; atâta tot că acum orice vw vedem pe stradă, pentru el e Tiguan. Mai aștept să mai treacă un pic de timp și o să ajungem și la marcă vs model.

    Am observat că atunci când ne plimbăm pe stradă, trebuie „să se întâmple ceva” la fiecare pas, altfel se plictisește. Și acuma că am descoperit mașinile, rulotele, camioanele, în principiu cam orice are roți și volan, simt că ăsta e primul nostru punct comun. Și putem discuta despre asta și simt pasiunea lui pentru ceva ce-i place. Și e fain.