grigore

  1. Tușa e numai una!

    decembrie 30, 2025 by Andrei Sălăgean

    În viață ai nevoie și de cineva care doar să te iubească. Cineva care nu te ceartă, cineva care e acolo tot timpul să se bucure alături de tine, să râdă cu tine și să îți facă toate poftele. Cineva care o să fie de partea ta tot timpul și în care să ai încredere că știi ce vrei. Cineva care să îți aducă cele mai frumase cadouri de ziua ta. Încă mai țin minte când am împlinit 5 ani, am primit de la tușa cadou 5 ouă Kinder (asta în ’95). Un ou Kinder era ceva wow, dar să primești cinci era deja ceva la care doar puteai visa, era ca și cum aș fi primit cinci cadouri.

    Pentru mine tușa Mariana a fost doar tușa, pentru că în mintea mea era „numai una”. Nu îi ziceam pe nume pentru că, deși sună ciudat, pentru mine ea îndeplinea un rol precum mama, tata, bunica, nașa, ea avea rolul de „tușă”. Asta însemna că tot timpul când vinea la noi primeam ceva, era interesată și impresionată de ceea ce făceam și în ochii ei, eu nu greșeam. Și era foarte fain. Și doar recent mi-am dat seama cât de mult contează, pentru că și Grigore și-a găsit „tușa” lui.

    Bucuria pe care eu am trăit-o, am reîntâlnit-o la Grigore atunci când se întâlnește cu Dia. Are foarte multă energie, e bucuros și vrea să facă multe lucruri. Vor să împartă orice experiență și se strigă (mai mult Grigore pe Dia) ca să își arate lucruri atunci când le descoperă. Într-o lume plină de oameni care-ți zic ce e rău și ce e bine, e fain să fie cineva cu care doar să te distrezi și să nu te mai gândești și la altceva.


  2. unul din momentele alea

    septembrie 28, 2025 by Andrei Sălăgean

    Grigore adormise iar eu mai pierdeam vremea la laptop cu o bere. S-a trezit de două ori să îmi ceară apă și a băut de parcă era întors din oraș după o beție cu prietenii. A doua oară când mi-a cerut apă, i-am adus minerală, mi-a zis că vrea plată, i-am zis că … nu mai avem plată, doar minerală, a zis foarte clar că vrea plată. După ce i-am adus plată, mi-a zis că el vrea minerală. I-am adus până la urmă iar minerală și i-am zis să mă strige când vrea să facă pișu. Peste două minute am auzit „taaaatiiiii, fac pișuuuuu”. L-am luat din pătuț, l-am pus la oliță și stăteam jos lângă el ca să își sprijine capul pe mine. În timp ce așteptam să termine, a băgat un râgâit serios că am simțit tot grătarul și micii din el. L-am văzut cum se screme și a zis că face și caca, așa semi adormit cum era. În timp ce eu căutam șervețelele, „printre aburii de beție” mi-a zis de nicăieri, „tati, te iubesc!”; trebuie să recunosc, m-a luat pe nepregătite. Cam asta e tot ce contează în viață. L-am șters la cur, l-am pus înapoi în pătuț și și-a continuat somnul.


  3. mașinile e viața

    mai 4, 2025 by Andrei Sălăgean

    La începutul anului, după o scurtă vizită la bunici, Grigore a început să știe ce mărci de mașini avem noi. Iar de aici orice plimbare prin oraș a devenit mult mai interesantă și mai puțin plictisitoare. La orice pas descopeream o mașină nouă, o marcă nouă. De unele era impresionat mai mult, de altele nu prea. Pe unele „le pornea” el, pe altele mami, iar pe altele eu. Bine, bine, tot tractoarele și excavatoarele erau punctul principal de atracție, dar măcar acuma aveam un nou subiect de discuție. Când i-am zis prima data de marca Volkswagen, mi-am dat seama ca e prea lung și prea complicat, așa că am simplificat și i-am zis ca noi avem Tiguan. Era mai ușor de pronunțat și de ținut minte; atâta tot că acum orice vw vedem pe stradă, pentru el e Tiguan. Mai aștept să mai treacă un pic de timp și o să ajungem și la marcă vs model.

    Am observat că atunci când ne plimbăm pe stradă, trebuie „să se întâmple ceva” la fiecare pas, altfel se plictisește. Și acuma că am descoperit mașinile, rulotele, camioanele, în principiu cam orice are roți și volan, simt că ăsta e primul nostru punct comun. Și putem discuta despre asta și simt pasiunea lui pentru ceva ce-i place. Și e fain.