1. Casa, școala și familia.

    5 decembrie, 2011 | Andrei Sălăgean

             V-am mai tot povestit eu de BEST în stânga și în dreapta, și mai am încă multe de zis. Mai nou nu mai număr câți ani am până ce termin facultatea ci cât timp mai am să mă stau prin BEST la fel cum o fac acum. Mă gândesc că termin cei 4 ani și apoi o să trebuiască să îmi caut un job, și așa nu aș vrea. Viața pe care o am acum e mult prea frumosă. O să fac până la urmă și un master.
             Sunt așa de multe lucruri care vreau să vi le zic însă nu știu de unde să încep. Am o senzație mindfuck, că stau și mă gândesc la ultima lună și sincer îmi vine să plâng de fericire, dar nu chiar. Cu bune și rele am trăit niște zile de neuitat. Mai întâi EBEC iar acum RoJAM și mai urmează Christmas Party și Revelionul. Sunt pe o pantă ascendentă, sunt pe plus cu „reușitul”. Și acum iar mi-am adus aminte că până la urmă o să se termine, dar nu mai conteză, după cum zicea Horațiu, „Carpe diem, quam minimum credula postero”.


  2. …ce melodie m-a prins!

    5 decembrie, 2011 | Andrei Sălăgean


  3. Pentru că îmi place mie vorba aceea

    3 decembrie, 2011 | Andrei Sălăgean



  4. A fi sau a nu fi ?

    29 noiembrie, 2011 | Andrei Sălăgean

             Pentru că mie îmi tot place să cred că sunt născut pentru a reuși și pentru că nu o dată am ieșit și am zis în gura mare că am reușit. Ba din stânga, ba din dreapta s-a vorbit despre faptul că am reușit sau nu. Dar câți dintre voi v-ați pus intrebare „ce?”, ce a reușit?
             Raspunsul la multe întrebări nu îl știu, dar îl simt, după cum zicea și profesorul meu de matematică din liceu. Dupa aproximativ 4 luni de lucru la etapa locală a EBEC-ului, totul s-a terminat duminică prin concurs și premiere iar seara cu after-party. A fost un eveniment în care am pus suflet la organizarea lui, am vrut să iasă cât mai bine pentru ca oamenii să iși aducă aminte de el peste ani. Am vrut să fie spectacol, și a fost. Au fost multe lucruri care le-am vrut și nu le-am putut face, dar și lucruri la care nu m-am gândit și le-am făcut până la urmă. Așteptările mele au fost mari, au mai scăzut și au mai crescut.
             Aseară după ce m-am întors de la party, aveam un zâmbet pe față, eram fericit, mi-am dat seama că am reușit. Nu puteam pune mâna pe acel ceva, dar știam, simțeam. Iar acum că s-a terminat, aștept următoarea provocare, una mai mare. Nu reușesc eu tot timpul, dar atunci când o fac, vreau să fiu alături de prietenii mei !


  5. Grey

    22 noiembrie, 2011 | Andrei Sălăgean

             M-am întors azi de la laboratoare, am mâncat și am sunat câteva persoane să văd de una alta. M-am pus apoi și am ascultat melodia aceasta. Am pus capul pe birou și am încercat să adorm acolo, așa cum eram. Sunt puțin obosit, dar nu mă deranjează. Sunt destule alte lucruri care să mă deranjeze, dar azi am avut o zi bună. După cum ar zice Dexter( a lui Tartakovsky, nu celălalt), astăzi a fost o zi bună pentru știință, dar numai o parte, celaltă parte a fost așa-și-așa. Nu prea face sens ce zic( acum dar și în general).
             Era undeva o vorba zilele acestea că, oamenii care nu te sună, înseamnă că o duc bine. Și am stat umpic și m-am gândit. Apoi am revenit iar la ale mele. Încet, încet se apropie și EBEC-ul, evenimentul la care sunt coordonator. Mai mult sau mai puțin, am reușit. Mai multe o să pot să vă zic fie duminică noaptea, cand o să mă întorc de la after-party, fie luni dimineața. Pentru mine a fost o experiență interesantă din care am învățat multe și am avut ocazia să mă dezvolt. În ultima vreme a început să îmi mai placă o zicală: „Doar timpul va spune dacă am avut dreptate sau nu!”. Cam așa stă treaba, întrebări?