Marți 2 iulie la ora 22:00 am luat autocarul și am pornit spre Cracovia, Polonia. De ce? Simplu, pentru că aveam un prieten care mă putea caza, pentru că doream să vizitez și pentru că doream să îmi fac prieteni noi. A fost un an universitar bun așa că meritam și eu puțin timp liber.
Drumul dus a fost foarte ușor, am schimbat două autocare și a doua zi pe la amiază eram deja ajuns la destinație. Aici m-a aștepta Mery, o persoană foarte dragă mie, și am pornit spre apartamentul ei unde mi-am lăsta lucrurile și unde am și dormit pentru următoarele 3 seri. Am vizitat orașul, am gustat din cea mai bună zapiekanka, am aflat legenda dragonului, am gustat din berile locale și când a fost nevoie am făcut puțin și pe ghidul. Am fost și am vizitat și lagărul de la Auschwitz, un loc interesant, dar care numai o dată în viață îți dorești să îl vezi. Pe toata perioada șederii mele în Cracovia, m-am simțit foarte bine, m-am relaxat și n-am avut nici o grijă.
Sâmbătă dimineața trebuia să pornesc împreună cu Mery la stop și să ne îndreptăm spre Cluj. Cumva, cumva, numai la ora 6 am ajuns reușit să ajungem la un loc decent și să așteptăm mașina magică. După o oră de așteptat uite că cineva ne ia și ne duce… mai aproape de destinație. Prindem un loc mai bun de luat stopul, unde puteam interacționa mai mult cu șoferii. Era undeva fix înainte de un semafor așa că aveam ocazia să-i privim în ochi, „în suflet”. Mai prindem încă două mașini și ajungem la granița cu Slovacia. Așteptăm ce așteptăm și până la urma ne ia un nene cu 2 copii cu plete și ne duce într-un oraș din apropiere, Stará Ľubovňa, chiar dacă nu avea drum acolo. Aici am stat la o bere și apoi am înoptat la un prieten care era de aici dar studia in Kosice.
Duminică la prima oră eram iar la stop alături de Mery și ne îndreptam spre Kosice. De 4 mașini am avut nevoie și pe la amiază eram deja unde ne-am dorit. Ne-am plimbat și aici prin oraș, am gustat o înghețată foarte bună, am discutat cu viitorul HR din BEST Kosice iar peste noapte am avut plăcerea să stăm la el. Luni dimineața pe la 11 eram la ieșire din oraș și ne așteptam ca seara să ajungem în Cluj. 12 ore mai târziu eram acasă. 5 mașini, din care 2 TIR-uri, una ne-a traversat doar orașul Debrecen, o familie de români ne-a trecut granița iar la ultima, că tot eram în Romania, a trebuit să îi și plătim ceva.
Foarte tare m-am bucurat când au început să apară luminile Clujului. Îmi venea să cânt și să sar când m-am văzut ajuns acasă sănătos. I-am sunat pe ai mei să le zic că sunt ok, să mă certe puțin că am fost cam iresponsabil și apoi m-am îndreptat spre cămine. Nu m-am dus să las bagajele, primul lucuru, m-am îndreptat spre party care deja în toi, am început să îmbrățișez lumea și să beau cu ei o bere rece. De ce? TOCMAI A ÎNCEPUT SUMMERUL.
