1. Prietenii cei mai buni

    29 ianuarie, 2013 | Andrei Sălăgean

             Am cei mai buni prieteni din lume. Ei nu mă lasă niciodată la greu, ei știu ce e bine pentru mine și mă păzesc de cele rele. Ei sunt cei pe care îi recunoști la nevoie. Dar dintre toți, doar unul mă ajută cu mâncarea. Doar unuia îi pasă de ceea ce mănânc eu. El se asigură ca mâncarea să nu fie stricată, alterată, mucegăită, acrită, înverzită, urât mirositoare sau expirată. El este cel care face sacrificii pentru mine și ia prima îmbucătură din slănină, jumeri, brânză, salam, hrean, pizza, prăjitură și altele. Oricând o roșie poate fi stropită prea mult, un castravete adus din altă țară sau un ardei „cam” uscat. Și ca orice mâncare, niciodată nu e stricată doar puțin la suprafață, la început sau într-o parte, mâncarea trebuie verificată constant de la început până la sfârșit, de fiecare dată când o scot din frigider. Am cei mai buni prieteni și mă mândresc cu ei!


  2. 2013

    17 ianuarie, 2013 | Andrei Sălăgean

              Anul trecut mi-am făcut o listă cu ce vreau să fac pentru 2012. În mare, am reușit să fac tot ce mi-am propus, iar ceea ce nu e 100% terminat, e cel puțin la 50%. Anul acesta am planuri mari, dar tot ce-mi doresc e să fiu sănătos.

              Mai am cel puțin jumătate de an și vreau să fac TOT. Vreau să mai călătoresc, să fac lucruri memorabile și să mă simt bine. Și poate, poate până la sfârșitul anului o să predau și scorbaciu’, e timpul. Iar pentru ca toate acestea să se întâmple trebui să fiu sănătos, să nu mă mai lovesc la cap sau cine știe ce altceva. Iar apoi ca totul să fie complet, sper să nu uit să mai și scriu aici, ca să îmi pot aduce aminte de anul acesta.

             Chiar sunt speranțe mari pentru anul acesta. Vreau să mă văd anul acesta la un moment dat, undeva random fiind, uitându-mă în gol să zic: „This is the life!”. Știu eu ce știu.


  3. Azi nu am învățat

    16 ianuarie, 2013 | Andrei Sălăgean


  4. Proiectele

    11 ianuarie, 2013 | Andrei Sălăgean

              Terapie prin lucrat la proiecte fac de mai bine de o săptămână. Știu că vine frumoasa de sesiune și atunci chiar nu o să mai am chef de învățat așa că stau ca Bulă și scriu cod. Și dacă simt cumva că mă plictisesc de vreun limbaj, nu-i bai, trec la altul. Încep ușor cu JAVA, că-i mai proaspăt, din când în când trec la Android ca să îmi mai amintesc și ca să termin în stil mare, fac și niște PHP. În pauze mă joc niște NFS MW pe telefon. Când merge treaba prea bine revin la scris cod. My life is average.


  5. Cel mai frumos revelion

    9 ianuarie, 2013 | Andrei Sălăgean

             Atunci când am aflat că revelionul de anul acesta o să îl petrec în Moldova la Piatra Neamț, recunosc că nu eram cel mai încântat. Aveam de făcut 7 ore de mers cu autocarul și după ultima experiență cu zăpada mare de la Slănic Moldova, parcă, parcă aveam emoții. Pe scurt, așteptările mele nu erau foarte ridicate.

             Cred că a fost cel mai tare revelion la care am fost vreodată. Am mai fost anii trecuți în Istanbul și în Kiev și nu pot zice că a fost urât, dar altceva a fost anul acesta. În mare, lucrul de care m-am simțit cel mai bine a fost starea aceea de liniște în care am făcut ce am vrut și cât am vrut. Am dormit cât mi-a căzut bine și nici în mâna stangă nu m-a durut la cât trebuie să mă trezesc. Poate cel mai frumos moment a fost in 31 când ne-am plimbat prin oraș, am mers și m-am dat cu mașinuțele iar apoi în linghișpir. De mult nu am mai făcut așa ceva și m-am bucurat mai ceva ca un copil mic.

             În seara de revelion ne-am petrecut ca niște „domni” și la 12 am pușcat șampanii, ne-am pupat și ne-am urat de bine în noul an, ca tot omul de altfel. Dimineața undeva in jurul orei 6 așteptam să vină o melodie „nu prea ok” ca să pot merge la somn liniștit. Începutul de an l-am petrecut puțin și la patinuar. Aici am fost convins să nu renunț după 1 minut de stat pe gheață în ideea că o să mă distrez și o să scriu pe blog. Eram eu tare încordat și îmi era și frică să nu cad, dar câteva ture de patinoar tot am făcut și a fost fain. Mai târziu spre seară, am câștigat papagalul.

             La întoarcerea spre Cluj am avut noroc și am prins fix ultimele locuri. N-am prea putut să dorm, „numai bine” să am timp să rememorez zilele minuate care trecuseră și să-mi amintesc de proiectele care mă așteptau pentru facultate. O să fie un an frumos!