Unii sunt Nascuti pentru cumparaturi, altii sunt 
Bineinteles, eu sunt Nascut pentru a reusi!
Nascut pentru …
15 septembrie, 2008 | Andrei Sălăgean
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Poze | No Comments
Programul de pe TIN TV (Trecut In Nefiinta)
10 septembrie, 2008 | Andrei Sălăgean
7.00 – Rasuna clopotelul.
7.30 – Gimnastica de inviorare a scheletilor.
8.00 – Soimii cimintirului – film serial „M-am trezit intre morminte”.
8.30 – Mortul si sanatatea – obezitatea scheletilor.
9.00 – Pentru cavoul dumneavoasrtra – moda zilei – pantaloni strinsi pe oase. Reteta duminicala – ciorba de fosile.
9.30 – Moartea la sate – recolta grabnica a padurilor de pe morminte. Muzica populara cu Ion Ciolanescu: „Ma duse-i in deal la morga”, „M-am trezit intre morminte”, „Aoleu, c-am putrezit”.
10.00 – Bucuriile liturghiei – suita de cosciug. Fuga din cimintir.
10.30 – De straja cimintirului – interviu cu doi vampiri.
11.00 – Umor – „Ghici cine vine la parastas” – film de desene animate.
11.30 – Slagare in putrezire – prezinta George Putrezescu. Din cuprins:
1. Cavoul nostru,cuibusor de nebunii.
2. Aseara ti-am dat tamiie.
3. Dricul cu zurgalai.
12.50 – Sport,Atletism – Saritura la cosciug, zece metrii cruci, saritura de pe capela. Fotbal: F.C.Oase contra A.S.Tamiie.
14.30 – 1001 seri – „Adio viata”.
19.00 – Telejurnalul cimintirului. Prezinta Adrian Preotescu.
19.30 – Cimitelex – Noutati din crematoriu.
20.20 – Film in premiera „Cine a infipt cazmaua in gura mortului?”, ecranizare dupa romanul „Groapa” de Eugen Barbu.
22.25 – Romante:
– „Batrine cimintir te las cu bine”.
– „Mortul meu de peste Olt”.
– „Am iubit doi ochi de mort”.
– „Te-astept diseara in crematoriu”.
22.40 – Telejurnal – Ultimile stiri din cimintire si lupta contra risipei de lumanari.
23.00 – Stimati scheleti si alti telesputreziciuni, odihniti-va in pace, va ureaza Ana-Maria Tarina.
23.10 – Inchiderea programului „Hora ingropaciunii”Categories: very funny | No Comments
Zilele bune vin una dupa alta…
9 septembrie, 2008 | Andrei Sălăgean
Ar fi fost o idee foarte buna daca ar fi fost asa. Pacat ca nu este. Dar asta e viata. Din seria „Zile de-amp***a”, „De ce tocmai eu” sau „Ghinion sau pura intamplare” eu va prezint ziua speciala din 9 septembrie 2008. O zi obisnuita ca mai toate celelalte…
Asa am crezut cand m-am trezit insa cand m-am asezat in pat sa ma culc aveam cu totul alta impresie. Totul a inceput la 20:40. Ca orice om obisnuit in timp ce ma pregteam sa duc gunoiul ma suna un prieten ca sa iesim in oras…in 20 de min. Nimic anormal. Si ies pe usa…iar in timp ce mediatam alaturi de mirosurile care veneau din sac, realizez ca ar trebui sa ma grabesc. Si „accelerez”. Cred ca ultima pare nu a durat nici 2 secunde, si tampenia s-a si intamplat. In timp ce alergam usor, dau sa sar pe o bordura si imi sare telefonul din buzunar. Si nu sare asa oricum, ca in datile trecute, ca sare direct intr-un canal printre gratiile alea mici.
Cand ma caut la buzuar, ma rugam sa nu fie ala bun, ca mai aveam unu. Pe naiba! Ma uit in spate si vad numai carcasa si realizez la propriu. Degeaba mai caut pe sub masini, in timp ce lumea se uita la mine ca la copilu’ strazii care cauta firimituri de paine, ca nimic. Duc pana la urma galeata, ca doar asta trebuia sa fac si ma intorc. Imi avertizez ca urmatoarele faze nu o sa ii fie pe plac si sa o ieie usor, ca si cum as fi pus bulina cu interzis … stiti voi, ca la tv.
Trec relativ usor si peste lucrul asta si ma pregatesc de iesit. In fata blocului ma gandesc sa incerc sa vad daca nu pot ridica gratiile alea. Merge! Apoi ma intorc dupa manusi de spalat vase si o bota de rascolit. Vad ca nu e adanca apa si „bag mana”. Ce senzatii! Ce placeri! Ce atingeri! Numai in filme XXX vedeti deastea. Placerea a ajuns la final cand am gasit telefonul, dar fara baterie. Poate mai continuam dar ma omora mirosul. Spal bine telefonul, il las la uscat iar eu plec.
Ma intalnesc cu oamenii mei si ne indreptam spre o terasa. Bineinteles ca pur si simplu so cacat pe ei cand le-am spus. Iar daca vezi ca pana la final mai e un aliniat sigur mai e ceva. Ne ia cateva minute sa ne decidem dar pana la urma ajungem. Alegem o masa mai mare cu toate ca era plina de sticle si resturi de la cei de dinaintea noastra. Ne trantim pe scaune si asteptam sa curete si varietatea de bauturi pe baza de „hamei si mult, mult fotbal”. Apare tipa frumos si ne prezinta informatiile cerute si incepe sa ia de pe masa. „Bai frate” nu stiu cum reuseste dar face fata o ghidusie cu laveta de tipa toata, da chiar toata apa de pe masa pe mine.
Pur si simplu am inceput sa rad. Ce era sa fac? Deja nu mai aveam nici o reactie la un astfel de lucru. Bineinteles ca o inceput sa se scuze dar noh, asta-i viata. Astialalti care erau cu mine radeau de faceau febra musculara la burta. Cand o adus doza, nu o mai incercat nimic. Mi-o sugerat sa o deschid eu, ea nu mai risca. Pana la urma ce sa mai zici. Carpe Diem nene !Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
O saptamana
8 septembrie, 2008 | Andrei Sălăgean
Cand am inceput sa scriu, era inca luni.08.09.2008. Inseama ca mai este o saptamana pana cand incepe scoala. Sunt doua categorii de oameni din momentul cand citesc chestia asta. Prima, din care fac parte si eu va spune ceva de genu( presupun): „Aham, incepe scoala…asta este…trebuia sa se termine si vacanata asta…”. Si bineinteles ca dupa 1-2 saptamani deja is satul de ea, cel putin eu. Si a doua categorie care normal va zice( poate): „Ai de capu meu, macar nu imi mai aminti…de mai era macar inca o luna…naspa” si care incep si termina anul satui de scoala ca linux-isti de windows sau ca balauru’ cu 12 capete de Fat-Frumos.
Daca va intrebati de ce asept eu sa inceapa scoala(hai sa fim seriosi, pe cine ar interesa?), puteti afla in principiu saptamana aceasta daca ma tin de treaba. In principiu astept sa imi revad colegii si sa primesc remarci de genu: „Ai de capu meu cat esti!”, „Ai crescut tu, sau sunt eu mic/a?”. Cu o parte din ei, m-am vazut toata vacanta aproape de mi s-a sarat de ei. DA, DA la tine ma refer Traian, oriunde ai fi in momentul acesta, muhahaha. Sa ascult foarte foarte atent si interesat discursul dirigintelui. Ca ne-am facut toti mai frumosi, ca o sa incepem un an nou, ca o sa ne fie greu si deastea. Si bineinteles ca vrea sa scada numarul de absente…
Dar cel mai mult astept unele ore. Bineinteles nu pentru predat sau alte chestii legate de invatat. Sunt unele momente traite de la inceputul licelui care ma fac sa ma simt bine la respectiva ora. Sunt anumite momente, umiliri sau nu care te fac sa te simti bine sau nu atunci cand ti le aduci aminte. Sunt faze care le spui cand esti la o bere sau undeva si te simti bine. O sa incerc sa fac un top si sa scriu( daca am timp) in fiecare zi aproape despre o materie. Oi vedea eu si tu, cel care citesti, ce va iesi. Cel mai tare o sa fie peste cativa ani cand o sa citesc din nou ce am scris aici.Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Hmmm..., Parerea Mea | No Comments
A piece….
5 septembrie, 2008 | Andrei Sălăgean
Categories: Poze, very funny | No Comments
