Acum doua saptamani a fost ziua mea. Cand m-am trezit dimineata nu ma simteam prea bine dar speram ca sotia o sa-mi cante „Multi ani traiasca…” si eventual o sa-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici macar buna dimineata… Copiii si ei s-au asezat la micul dejun fara sa ma felicite.
Am ajuns deprimat la birou, cand am intrat pe usa, secretara plina de euforie mi-a zis „La multi ani!”… M-am simtit un pic mai bine, macar ea si-a adus aminte de ziua mea…
Am lucrat normal si spre dezamagirea mea nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat sa ma felicite. Aprope de pranz secretara a intrat la mine in birou si mi-a zis: ” Ce ar fi sa mergem sa mancam impreuna ” I-am raspuns ca e cea mai buna propunere pe care am auzit-o in toata ziua si am acceptat.
Am ales un restaurant intim unde am mancat bine, am baut si ne-am distrat de minune. In masina, in drum spre birou, ea mi-a zis: ” Intr-asa o zi speciala de ce sa ne mai intoarcem la birou, mai bine vino la mine acasa si continuam sa ne distram!”… „Bine!” am zis „hai, si asa mai bem cate un paharel”…
Odata ajunsi in apartamentul secretarei mi-a zis: „Sper ca nu te deranjeaza daca am sa ma simt mai ‘comoda’ „… „Nuuuu, nici o problema” i-am raspuns, iar in sinea mea ma gandeam ca o sa fie o experienta interesanta.
Ea a intrat in dormitor si dupa cate clipe a iesit…….. cu un tort imens cu lumanari, urmata de sotia mea, copiii, prieteni si rude, care cantau in cor „La multi ani!” …iar eu stateam ca un idiot in chiloti in mijlocul sufrageriei…
Asta e motivul pentru care am dat-o afara pe secretara… Cu sentimentele nu se joaca!
