1. Pentru cei care citesc blogul sau dau accidental de el.

    3 octombrie, 2009 | Andrei Sălăgean

             Si uite-asa a trecut si prima saptamana la facultate. Nu-i mare lucru, dar nici ceva obisnuit. Tipii de aici chiar nu glumesc cu absentele, sau poate doar asa doresc sa para. In fine, cu siguranta o sa imi mai trebuiasca ceva timp sa ma acomodez cu aceasta noua viata, la fel cum imi trebuie timp sa ma obisnuiesc cu veceul din camin…
             N-am mai scris de marti ca sincer, ori mi-a fost lene ori nu m-am gandit la asta( si eu ma gandeam sa scriu de doua ori mai mult…). Totusi astazi cand m-am mai uitat peste trafic, nu aveam cum sa nu ma bucur. Pe langa ziua de miercuri cand am avut un trafic cat aveam normal intr-o saptamana, blogul meu se invarte cam in jurul a 40-50 de vizite aproximativ pe zi. Am ajuns totusi la concluzia ca nu asta conteaza, eu nu pentru asta scriu. Sunt 2 mari motive pentru care stau si in seara asta si tastez.
             In primul rand scriu pentru toti cei care citesc constant ceea ce scriu sau macar o data la cateva zile. Iar din aceasta categorie categorie cei mai nambăr uan sunt cei care nu ii cunosc dar „le place stilul meu”. Doar ieri imi zice fratemeo ca nu stiu ce tipa o dat de blogul meu de pe last.fm si ca e „super tare”. Si mai mult, o sa il citeasca. Si apoi mai sunt cei care de obicei ii cunosc iar cand ma mai intalnesc cu ei ma atentioneaza „cand mai scrii si tu ceva pe blog?”. Intr-o vreme era cineva din Elvetia care imi citea blogul, acum sunt cei care cauta pe google „scorbaciu nascut reusi”.
             In al doilea rand am ajuns la concluzia ca eu sunt „Nascut pentru a reusi!” sa ii ajut pe cei care nu prea gasesc ce isi doresc ei pe google, ca de exemplu acest tip/tipa. Dar bineinteles ca si pentru elevii de clasa a doua. E acea multumire care o primesti cand sti ca scrii tampenii pe blog. Unii stiu ce vreau, altii pun intrebarii. Lumea e curioasa, vrea sa afle orice si au auzit ca google le da raspunsul. Iar atunci cand si blogul meu e unul din raspunsuri, eu imi dau seama ca munca care o depun nu e degeaba.
             In concluzie, acest text nu este unul argumentativ cu toate ca mie imi place sa mananc pizza cu mult ketchup. Va astept pe toti in continuare pe blog, daca doriti ceva, scrieti-mi un mail sau ziceti-mi pe messenger. Numai bine si sper sa fac cunostinta si cu cei care nu ii cunosc dar carora le place „stilul meu”.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  2. Unirea Urziceni – VfB Stuttgart gol Varga

    29 septembrie, 2009 | Andrei Sălăgean

    Categories: Fotbal, la grămadă | No Comments

  3. ~ prima zi de faculta ~

    29 septembrie, 2009 | Andrei Sălăgean

             Un titlu asa de maret pentru un blog pe masura…Cum lucrurile normale nu mi se intampla mie, era normal ca si prima zi in care am cursuri sa fie si ea mai diferita. Totul a pornit cu o zi in urma…
             Prima zi, la propriu, luni 28.09.2009 cu deschiderea cu discursuri, povesti etc super tare. Partea proasta ca am intarziat jumatate de ora, partea buna ca am ratat doar discursurile plictisitoare, partea proasta ca nu aveam curajul sa intru intr-un amfiteatru plin cu aprox 300 de oameni, partea buna ca a venit un profesor, cred, pana afara si ne-a invitat, partea proasta ca tot amfitatru a inceput sa rada, de parca nu au mai vazut asa ceva, partea buna ca nu radeau numai de mine, partea proasta ca nu mai era loc. Memorabila prima zi. Spre seara trebuia sa se afiseze grupele, dar cand m-am gandit eu sa merg deja era prea tarziu. Totusi mai tarziu am aflat ca inca mai era deschis. „Nu-i bai!”, ma gandesc eu, m-oi trezi mai de dimineata si oi merge sa vad grupele. Socoteala de acasa…
             Astazi, pe la 7 fara 10 eram deja trezit si ma grabeam sa ma termin rapid ca sa plec mai repede. Totusi unul din colegii de camera este mai „sprinten” si la 7 deja iesea din camera si se indrepta spre facultate sa isi afle grupa. Eu nu ma mai stresez si o iau usor spre centru gandindu-ma ca acolo voi avea ore, cel putin asa banuiam. Cand mergeam mai bine primesc telefonul mult asteptat, aflu ca sunt in grupa a doua…si cica am engleza de la 8 pe Dorobantilor, era 7 fara 20 iar eu eram in centru. Nici nu am stat 5 sec si am si pornit la drum, in fuga. Cu putin efort am reusit sa parcurg drumul 1 si sa ajung la timp. Dar unde e sala de engleza? Caut si caut si nu gasesc asa ca hotarasc sa ma intorc la facultate si sa vad cu ochii mei cum e treaba, drumul 2. Pe drum ma consolam cu ideea ca asta este, am intarziat si eu, sper sa nu se mai intample doar.
             Ajung la facultate pe Baritiu si caut sa ma mai uit la orar si la grupe. Partea buna ca eram chiar in grupa 2, partea proasta ca nu mi-a spus orarul corect, partea buna ca in orarul corect aveam ora libera. Pana la urma nu ma lipsit la nimic. Asa ca ma apuc iar sa fac drumul 2 iar pe parcursul lui sa cumpar si ceva de mancare. Am luat si piata si am asteptat si inceapa ora. La info a mers bine, la prima ora de mate binisor, dar la a doua ora de mate simteam greutatea care apasa pe pleoape. Numai bine ca am terminat mai repede ca nu cred ca rezistam 2 ore.
             Acum e trecut de 12, incerc sa inchei postul si sa ma duc sa ma culc. A fost o zi plina, dar sper ca mai departe sa iasa lucrurile mai bine. Cat despre dumneavoastra, domnule cititor, daca ati ajuns pana la final inseamna ca aveti rabdare sau ceva, asa ca va felicti. O zi cat mai buna si in continuare.

    P.S. daca sunt greseli e pentru ca sunt putin obosit si nu mai pot sa verific.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate | No Comments

  4. Bancuri #1

    27 septembrie, 2009 | Andrei Sălăgean

             Deoarece nu mai am bara din lateral o data pe saptamana o sa pun cate un set de bancuri. Poate le stiti, poate nu. Cat despre sursa, la bancuri nu exista asa ceva. Sunt ca basmele, se transmit din vorba in vorba, iar unii le pun si pe situri sau scriu carti. Mai putina vorba si mai multe bancuri.

    Dimineata, in drum spre serviciu, un evreu vede in statia de tramvai un domn bine facut si foarte bine imbracat. Prezenta lui il intriga. Un domn astfel imbracat nu se duce la serviciu la aceasta ora a diminetii. Daca nu se duce, inseamna ca vine. De unde poate veni in zori de zi un domn astfel imbracat decât de la o dama. Un domn bine vine de la o dama bine.
    La noi in cartier sunt trei dame bine: Natasa, care-i insa plecata la Leningrad, Rashela, dar de la ea vin chiar eu, si sotia mea.
    Sotia mea are trei amanti: directorul ei (firesc), directorul meu (normal), si pe un oarecare domn Abramovici.
    – Buna dimineata, domnule Abramovici!
    – Buna dimineata.
    – Dar de unde ma cunoasteti?
    – Simpla deductie.

    Badea Gheorghe o viola pe Maria.
    Maria: Ajutoooor!!!
    Gheorghe: Taci fa, ca pot si singur.

    George Bush il suna pe Basescu:
    -My Base uite la noi a avut loc un atentat care a distrus toate fabricile de preservative din SUA. Avem nevoie de ajutorul vostru. Puteti sa ne livrati 1 milion de pezervative?
    Base: -Da, bineninteles!
    -Dar sa aiba dunga albastra pe ele!
    -Nicio problema!
    -Si sa fie de 25 de cm!
    -Da … se rezolva!

    Base inchide telefonul si ramane pe ganduri …”Ai dreacu’ dom’le americanii astia… auzi la ei, 25 de cm” Il suna pe directorul de la fabrica de prezervative si ii explica problema:
    -Avem nevoie de 1 milion de prezervative pentru fratii nostri americani!
    Directorul: -Considerati comanda ca si livrata!
    -Dar trebuie sa aiba si o dunga albastra pe ele!
    -Nicio problema!
    -Si sa fie de 25 de cm!
    -Sigur, se rezolva!
    -Si sa scrie pe ele: MADE IN ROMANIA – MEDIUM SIZE!!!

    Un betiv vine acasa manjit cu ruj de buze peste tot si aratand in ultimul hal si sotia sa il intreaba:
    – Da’ ce-ai patit? Betivul raspunde:
    – N-o sa-ti vina sa crezi: m-am batut cu un clown!

    Categories: Bancuri, very funny | No Comments

  5. Azi ne-am mutat

    26 septembrie, 2009 | Andrei Sălăgean

             Ca-n reclama de la Golden Brau. O venit taicameo cu o duba plina de zici ca era mai mare ca si camera. Mai trebuiau numai carate. Unde-i Stelea cand ai nevoie de el?
             Toate astea au fost insa inainte sa facem planuri despre afacerea vietii in camin. Sa cumparam o masina de spalat – ideea unui coleg de camera. Numai 2 lei la spalare si cati bani ai scoate. Problema era ca nu aveam alimentare cu apa. S-a rezolvat rapid,luam masina de spalat deaia veche, cu capacu sus. „Planul e facut, Sunt gata sa-l execut!”. In cativa ani deja ne raspandeam afacerea si la celelalte facultati. Mai multe nu va spun sa nu ne-o luati inainte.
             Radem noi, radem, dar cand a fost de carat frigideru, mi-o venit sa chelesc. Am ajuns sus ud ca dupa un meci de fotbal. E greu pana la patru dupa ce 12 ani de stat la etajul unu. Dupa vreo ora am atarnat covorul ocru si totul arata altfel…Am primit o camera, noi trebuie sa o transformam intr-o casa in urmatorul an. Colegii de camera sunt extraordinari, deci eu cred ca o sa reusim.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate | 1 Comment