rezmuatul anului
Cum a fost 2015
ianuarie 6, 2016 by Andrei Sălăgean
A trecut și 2015 și aparent tot ce am reușit să scriu a fost despre cum a trecut anul 2014. Încep anul 2016 scriind despre anul trecut și-mi propun ca la anul să fie mai multe pe aici. După cum tot zice lumea, mi-am notat și eu ce-mi propun anul acesta să reușesc și contrar așteptărilor, a ajutat puțin.După 5 ani de fun, friendship, learning, improvement și flexibility la BEST Cluj-Napoca, anul trecut am devenit alumnus al acestei organizații. Dacă în liceu aveam impresia că am timp liber și am început să scriu pe blog, la facultate am intrat în BEST și timpul liber l-am investit acolo. Am încercat eu când am mai avut timp să scriu despre aventurile, experiențele și prieteniile pe care le-am trăit, dar sunt multe încă nepovestite. Și parcă în top 3 lucruri pe care îmi place să le fac, e să stau random cu oameni la o vorbă și să-mi aduc aminte de diverse momente. În BEST am învățat multe și am încercat să dau cel puțin la fel de mult înapoi. Fără să exagerez, aș putea scrie o carte despre lumea mea din BEST, dar nu e cazul acum. Mă bucur că am ajuns alumnus după 5 ani în care acolo a fost casa, școala și familia mea!După 6 ani de stat în cămin, anul acesta am făcut pasul cel mare și mi-am cumpărat apartament. Am fost eu norocos și am avut parte de colegi faini de camera și parcă dacă mai era nevoie, mai stăteam încă un an, mai ales ca era cel mai aproape de locul de muncă. Și-apoi vine vejnica întrebare, „cum e să fii la casa ta?”. E o întrebare aiurea, evident că e bine. Sunt anumite diferențe față de cămin, majoritatea în favoarea apartamentului, dar și câteva pentru cămin. De exemplu în patul de la apartament încap foarte bine și când e cazul, mai încape cineva fără să ne lingurim prea mult. În cămin poți să verși ceva pe jos și să lași curățatul pentru a doua zi sau când a veni cheful, la apartament nu prea. Și mie îmi place să fie lume în jurul meu, să am cu cine să stau de vorbă, dar în același timp e bine să ai lucrul tău la care tu plătești și e bun. Am avut noroc cu mama și cu tata care m-au ajutat și acum treaba e bună. Să vedem ce urmează..Și totuși după 6 ani de facultate, am terminat tot ce am avut cu viața de student, mi-am dat disertația și am terminat masterul. Contrar credinței populare, mie chiar mi-a plăcut la facultate și atunci când am simțit nevoia și am avut chef, chiar am putut învăța ceva. Iar când nu mi-a plăcut, am citit ceva să îmi pot aminti mai târziu despre MUX, Jordan, MIPS sau integrală pe curbă. Am început masterul cu gândul să mai fiu și eu încă o vreme student și să profit de beneficii și l-am terminat așteptând viața liniștită de după. Nu duc dorul examenelor sau a proiectelor, dar țin minte când ne-am întâlinit într-o sesiune mai mulți și ne explica un coleg niște probleme ca să ne putem lua examenele. Cu bune cu rele, mă bucur că am venit și-am terminat la poli.Anul acesta am vrut să finalizez varianta 2.0 pentru naframa. Am trecut prin mai multe planuri și calcule și arhitecturi și designuri și totul era prea bun și nimic nu se potrivea. Pe finalul anului lucrurile au mers într-o direcție bună dar nu perfectă. Într-un fel îmi dau seama că una din probleme e că vreau să fiu doar eu one man show, dar parcă nu-s pregătit să o rezolv. Tot ce pot zice e că am un plan mai bine pregătit pentru 2016 și îndeplinirea lui e unul din obiective.Și totuși 2016 a fost un an bun pentru fotbal. A fost unul din acele momente când schimbi antrenorul, schimbi strategia, schimbi jucatorii și echipa tot nu câștigă. Și-apoi lași totul să fie la fel și merge. E ca și atunci când faci o pregătire mai bună în pauza competițională ca să fie echipa pregătită fizic pentru retur. Au fost momente bune când au revenit jucătorii împrumutați la alte echipe, plus jucătorii reveniți după accidentări. Tot ce vreau să zic e că altfel joci un meci când ai toți jucătorii disponibili.Și-au mai fost treburi faine în 2015 și treburi care nu au mers tare bine, dar hai să rămânem cu cele mai importante. Și nu stau acuma să mă gândesc prea mult la cum o să fie 2016. Tot ce vreau, e să reușesc și să pot pune asculta cât mai des asta.Categories: Ăsta-s ieu, BEST, Creatii proprii, la facultate, rezmuatul anului | No Comments
Anul 2014
ianuarie 12, 2015 by Andrei Sălăgean
Cu puțină întârziere vine și rezumatul anului care a trecut. 2014 a fost un an care „s-a întâmplat” și cam atât, cel puțin în comparație cu cel dinaintea lui. Anul care a trecut a fost unul care cel mai mult mi-a pus la încercare răbdarea și calmul și parcă a vrut să vadă dacă sunt capabil să mă țin de ce mi-am propus. Una peste alta, n-a fost un an rău de care să mă plang.
În 2014 mi-am terminat mandatul de IT la BEST și poate cel mai important lucru e că am reușit să lansez varianta 2.0 la năFRamă. Am pornit anul cu multe idei, cu multe proiecte dar pe parcurs îți dai seama că în viață nu-i ca-n fotbal. Speram din tot sufletul să finalizez și o varianta de bestcj.ro dar se pare că timpul și planificările nu au fost de partea mea. Îmi place să cred că am ajutat măcar câțiva oameni să învețe niște IT și să vadă „care-i treaba”. Apoi spre finalul anului am cumpărat năframe.ro și am pornit un proiect nice care sper eu să reușească în timp.
Am reușit și în anul acesta să mai călătoresc, să mai fac o mini-aventură până în Macedonia, cu trecere prin Serbia. Ca orice aventură de-a mea, nu neapărat în această ordine, trebuia să se întâmple ceva neprevăzut și neplăcut, trebuia să învăț o lecție de viață și apoi să rezolv lucrurile în stil caracteristic, adică bine, dar la limită. De data aceasta am reușit să îmi pierd buletinul și aproape să rămân blocat în Serbia. Totuși cu puțin noroc și niște îndemânare, am reușit să o duc la capăt. Am dat niște bani, ca să imi dea o foie care să zică ca eu sunt eu, am luat un stop, am schimbat niște trenuri și am ajuns în Cluj cu jumătate de ora după colegii mei care își vedeau de drumul normal. A fost tare nice că am reușit să mă reîntâlnesc cu Milena și să stăm la o vorbă chiar la ea acasă. A doua zi, pe drumul de la Belgrad la Skopje am avut și timp să mă gândesc la mai multe și să văd care sunt lucrurile care contează. Foarte nice a fost, parcă și acuma îmi aduc aminte cum am trimis mesaj la ceilalți să le zic că nu mai vin cu ei cu trenul și că ne vedem în ziua următoare.
Tot anul acesta am făcut un pas important și m-am agajat full-time. Stai așa, o arzi doar pe patru ore și e foarte fain, apoi după un timp te gândești că trece vremea și că nu mai poți fi chiar așa de „rock ‘n roll” și o faci full-time. Mere treaba, vin bani mai mulți, dar nu așa se pune problema. Când facultatea nu te prea stresează, 4 ore pe zi de lucru nu reprezintă o provocare așa că trebuie crescută un pic dificultatea. Recent mi-am luat și niște papuci de casă la lucru ca să fie și mai bine și încă n-am pățit să vin sau să plec stresat de la birou. Poate nu-s încă responsabilitățile așa mari, dar rămâne de văzut cum o să evolueze totul. Orice-ar fi, n-oi ajunge „să culeg bumbac”.
În general îmi place să mă uit la desene că-s tare nice și pentru că nu-s orientate spre ură. Și ce zicea foarte fain la un moment dat în Legend of Korra era că „important e să accepți, nu să treci peste”. 2014 a fost un an controversat în care am pierdut meciuri, n-am câștigat, am fost fluierat în offside și poate cel mai important am descoperit complexul vânătorului care e și vânat în același timp. A fost un moment nu greu, dar mai ciudat al anului. Aș putea zice că a fost chiar o mini-aventură pentru că a trecut prin toate trei etapele. A fost una din cele mai interesante momente ale anului și cumva se alătură în categoria Pokemon și Mass Effect. Fiind un meci important am primit destul de multe critici după, ba că nu știu să îmi joc jucătorii, ba că nu știu ce formulă vreau să joc sau chiar că am fost trădat de propria echipă. Eu am zis că nu schimb tactica, o să întăresc totuți puțin defensiva, punem accent pe pressing și atacăm doar pe contra-atac. Să vedem, se adeverește vorba că în viață nu-i ca-n fotbal?
Important e să îți ții prietenii aproape și anul acesta nu am vrut să uit de Mary. Fără a sta prea mult pe gânduri mi-am planificat rapid o călătorie până în Cracovia ca să o prind fix înainte să plece în Germania. Nu mi-am făcut prea multe probleme că nu am transport la întoarcere, important era să ajung acolo. A fost foarte relaxantă vizita și m-am simțit bine acolo. Am fost la weekend trip-ul celor de acolo și am avut ocazia să dorm într-un castel. A fost a treia oară când am văzut orașul și parcă tot mai mult mi-a plăcut. N-am putut să plec de acolo fără să mănânc o zapiekanka și să îmi umplu ghiozdanul cu vodcă. Am plecat dimineața știind că voi sta la stop. Am prins o mașină până în Ungaria, apoi încă vreo două mașini, 2 autobuze, 2 trenuri și am ajuns în Cluj. Am trecut granița pe jos noaptea cu ghiozdanul plin de sticle și am avut un pic noroc că nu l-au verificat. A fost mult timp de stat, dar de data aceasta m-am concentrat mai mult la cum să fac șă ajung acasă. Nu pot zice că aș mai repeta experiența, dar până în Polonia aș mai merge.
2014 a trecut și gata, nu mai are rost să vorbim de el. Tot ce mai contează e că peste ani o să revin la ce am scris aici și o să râd aiurea de cum mi-am pierdut buletinul sau poate o să folosec o frază de genul „aici a început totul”. Vedem!
Categories: Ăsta-s ieu, BEST, Creatii proprii, Hmmm..., rezmuatul anului | No Comments
Anul 2013
ianuarie 19, 2014 by Andrei Sălăgean
Toată lumea are o poveste cu cea mai tare „ieșire”. Când a fost să-mi sărbătoresc ziua, am luat o sticlă de Vana Talinn și una de Soplica de zmeură și împreună cu boardul, am mers pe cetățuie. Ne-am simțit excelent! Apoi am mai petrecut puțin timp în parc alături de o sticlă de vin de Porto. Și în final am terminat cu niște mongolians întru-un local. Ziua aceea a fost una din cele mai frumoase amintiri din 2013. Eram ca panseluța-n vânt, dar eram cu prietenii mei cei mai buni și asta a contat cel mai mult.
În ultima vreme am reușit să-mi adun un set de principii după care să îmi ghidez deciziile și după care „să fac eu să fie bine”. Totul a fost bine și frumos până ce am ajuns la momentul când acestea au fost puse la încercare. Era întrebarea, să fac ce am zis că o să fac sau ce aș vrea acum să fac. Am făcut „ce trebuia” și apoi m-am dus să mă culc ca nu cumva să am timp să mă răzgândesc. A fost ca și cum Real Madrid se oferă să joace un amical cu tine și refuzi doar pentru că ai propus altei echipe din Liga I să joace cu tine. Sunt momente când mă gândesc cum era să fi jucat meciul acela, pentru că până la urma echipa din Liga I a refuzat, dar cuvântul rămâne cuvânt.
Facultatea a avut și ea un loc important în 2013. Am reușit să iau bursă și în ultimul semestru, folosindu-mi doar măririle neplătite. Partea practică de la licență am terminat-o înainte de începutul semestrului doi, dar la documentație am lucrat până în ziua când a trebuit să o predau. Era dimineața pe la 6 și eu l-am rugat pe Daniel, colegul de cameră, dacă nu îmi formatează el bibliografia că eu încă mai lucrez la concluzii. Peste 2 ore o duceam la print, apoi la legat și apoi am predat-o. Am susținut prezentarea fără probleme, am absolvit și am devenit inginer. Mi-a plăcut ce am făcut 4 ani și mă bucur pentru tot ce am reușit să învăț. După câte momente grele am avut ca să îmi termin proiectele sau în sesiuni, partea de final mi s-a părut o joacă.
În 2013 pot spune că am călătorit și mai mult. Am revăzut Ucraina și am avut parte de o mică aventură alături de prietenul Lori. Am ajuns în Spania, nu prea am nimerit bine cu vremea, dar don Simion s-a asigurat că noi ne simțim bine. Am ajuns și în Rep. Moldova și m-am încântat cu vin bun și ciocolată. Și poate cel mai interesant e că am ajuns în Canada. Pe lângă faptul că am participat la o competiție inginerească acolo, am și vizitat 3 din cele mai mari orașe ale lor – Montreal, Calgary și Toronto. Au fost multe locuri frumoase și drumuri lungi care mi-au dat timp să mă gândesc oare cât de mare e un ou mic.
Mai bine de jumătate de an din 2013 am fost HR în BEST Cluj-Napoca. A fost cel mai mare challenge al meu și m-am bucurat de fiecare moment. Am încercat să fac să fie bine… ca să nu fie rău. Alături de board am avut un an plin și nu-mi imaginez cum mi-aș fi umplut timpul dacă nu era să fac asta. Am dormit în cele mai ciudate poziții și locuri doar ca să „economisesc” energie și timp. N-am reușit să fac pe toată lumea fericită, dar până la urmă nu acesta era scopul. Cumva am reușit să cunosc mai bine oamenii și am devenit mai tolerant. A fost chestia aia care o faci/ ți se întâmplă o dată-n viață.
Anul acesta am făcut foarte multe chestii awesome, dar se pare că împortanța lor a fost minimizată de așa numitul „meci„. Îi zic așa doar pentru că pot face foarte multe analogii cu fotbalul și pot vorbi despre asta mai ușor cu persoanele implicate. Am ajuns să mă gândesc și să analizez prea mult orice și uite așa „am ajuns în finala campionatului mondial”. Eu sunt echipa care vrea să câștige, cumva totul depinde de mine dar am impresia că nu mi-am ales cel mai bun moment. Și cu cât am stat și m-am gândit cum să fac să reușesc, tot mai mult m-am îndepărtat de poarta adversă. Și când cred că fac ceva, defapt nu fac și a trecut 2013 și n-am reușit să găsesc sânge-n mine ca să fac ceea ce trebuie să fac.
M-am angajat și eu oficial în 2013. După multe căutări și tras de timp, am găsit ceea ce-mi place și am reușit să o fac și într-un loc care-mi place. Ori c-a fost site de consorte ori de prezentat grafice, n-am simțit un moment că trag de mine să vină ora de plecare sau ziua de vineri. Totul a mers natural și încă fără probleme. Ce-i drept nu mai fac așa multă mișcare de când lucrez, dar la asta o să găsesc eu o rezolvare.
Pe finalul anului am reușit să fac și niște business-uri mai inteligente. Prin toamnă, le-am zis oamenilor că fac proiecte contra cost, în ideea de a face un ban în plus. Problema e că lumea a venit doar după ce m-am angajat și nu mai aveam nevoie de bani. Ca să nu îi refuz, pentru că oricum nu-mi lua mult (3-5 ore), am decis să le fac. Cum banii nu erau neaparat o motivație, mi-am adus aminte că mai am de făcut și eu proiecte. Și uite așa 2 din 3 proiecte mi-au fost rezolvate, în timp ce eu făceam altele dar la materii care îmi plăceau mai mult. Vreo 10 ore de lucru m-au salvat de la vreo 30 de ore de chin – probabil cât mi-ar fi luat mie ca sa le fac.
2013 a fost un an plin de realizări. Aș fi vrut să fac mai multe dar probabil soarta s-a gândit să-mi lase ceva și pe anul următor. Pentru 2014 tot ce îmi doresc/propun e să fiu sănătos pentru că în rest am încredere în mine că o să mă descurc și o să fac să fie bine. Vorba aia, „sănătate la familie!”.
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, rezmuatul anului | No Comments
2013
ianuarie 17, 2013 by Andrei Sălăgean
Anul trecut mi-am făcut o listă cu ce vreau să fac pentru 2012. În mare, am reușit să fac tot ce mi-am propus, iar ceea ce nu e 100% terminat, e cel puțin la 50%. Anul acesta am planuri mari, dar tot ce-mi doresc e să fiu sănătos.
Mai am cel puțin jumătate de an și vreau să fac TOT. Vreau să mai călătoresc, să fac lucruri memorabile și să mă simt bine. Și poate, poate până la sfârșitul anului o să predau și scorbaciu’, e timpul. Iar pentru ca toate acestea să se întâmple trebui să fiu sănătos, să nu mă mai lovesc la cap sau cine știe ce altceva. Iar apoi ca totul să fie complet, sper să nu uit să mai și scriu aici, ca să îmi pot aduce aminte de anul acesta.
Chiar sunt speranțe mari pentru anul acesta. Vreau să mă văd anul acesta la un moment dat, undeva random fiind, uitându-mă în gol să zic: „This is the life!”. Știu eu ce știu.
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, rezmuatul anului | No Comments
Anul 2012 (5-8)
decembrie 28, 2012 by Andrei Sălăgean
Cu stopul din Polonia.Imediat după ce am terminat sesiunea, mi-am făcut bagajul și am plecat spre Cracovia într-o mică vizită la Mery. Una din condiții era ca la întoarcere ea să vină cu mine la Cluj. Drumul dus l-am făcut în aproximativ 15 ore, la întoarcere ne-am decis să plecăm în aventură așa că am luat stopul. Ne-am lungit pe parcursul a 3 zile dar până la urmă am ajuns. În ultima zi am pornit dimineața de pe la 10 din Kosice iar seara la 11-12 am ajuns în Cluj. În această călătorie am învățat cât de bine e să ai prieteni peste tot.
Despre oameni.Am ajuns să fiu HR la BEST Cluj-Napoca și am văzut ce înseamnă să lucrezi cu adevărat cu oamenii. Nu pot să zic a fost șoc pentru mine dar nu mă așteptam să fie așa. Am văzut cum e să fi, sau să ai impresia că ești susținut de anumite persoane, iar în momentul următor când treci peste părerea/opinia lor să fie împotriva ta. Oamenii pot fi schimbători, dar eu am învățat că am două urechi, pe una intră și pe cealaltă iese.
Sex interesant.S-a nimerit anul acesta, așa prin toamnă, să „fiu obligat” să folosesc unele locuri mai ciudate sau neadecvate pentru momentele mele intime. Nu știu cum?, când?, dar știu de ce?, pentru că nu mai erau camere libere. Partea faină a fost că s-a întâmplat în două seri consecutive, partea nu așa de faină e că în a doua seară o prietenă aproape că a dat peste mine… N-a contat ca era noapte sau că se lumina de ziuă, că era rece sau era cald, că stăteam incomod sau nu, momentul l-am trăit la maxim. Am învățat că dacă întâlnești persoana potrivită, poți face lucruri interesante.
Unu cea, altu hăis.Un moment hazliu mi s-a întâmplat acum spre sfârșitul anului, chiar în decembrie. A fost hazliu pentru că până și eu am râs după de mine. Deci am reușit contr-performanța, treaz fiind, să-mi zic în cap una și eu să fac total opusul în același timp. Am realizat că sunt lucruri mai puternice decât mine și nu mă refer la vicii. Am învățat că locul de unde îmi iau eu putearea, poate fi chiar mai puternic decât mine, iar acest loc se numește scorbaciu fermecat.
Categories: Ăsta-s ieu, BEST, Creatii proprii, rezmuatul anului, very funny | No Comments