Parerea Mea

  1. Când se termină cu bine, dar nu e bine

    iunie 17, 2010 by Andrei Sălăgean

             A inceput bine, s-a terminat bine, dar nu e bine; oare cum vine si asta? Asa a fost a doua sesiune din viata mea. Cu un 9 la analiza am debutat si cu un 10 la SDA am incheiat. A fost ceva putred la mijloc.
             Engleza aia si Matematicile Speciale au tinut neaparat „sa primesaca rosu si sa lase echipa in inferioritate numerica”. Prima mi-a „muscat” din moral la fel cum musc eu dintr-o felie de paine proaspata: impaturita, pana la jumatate. Iar a doua… ei bine, a doua mi-a mancat o luna de vacanta. Dar uite ca daca privim per total, sesiunea a inceput bine si s-a sfarsit bine.
             Se zice ca trebuie sa inveti din greseli. Lectia mea e simpla: sa nu-mi mai pun naibii intrebarea „Cat de greu poate fi?”. La astfel de examene trebuie sa ma astept la ce-i mai rau. Si probabil ar fi recomandat ca data viitoare sa dau 124% cand ma pregatesc pentru un examen. Specialistii spun ca ajuta.
             Una peste alta a trecut un an din facultate. Il astept pe al doilea, in speranta ca ma voi descurca mai bine, ca voi gestiona mai bine timpul si voi dormi mai mult. Astept sa scap odata de matematicile astea si sa incep si eu mai mult cu calculatoarele, ca in afara de fete, de asta am venit la poli. Tot raul spre bine si toate cele bune sa fie cu mine, si cu voi.


  2. Ideea mea genială

    mai 30, 2010 by Andrei Sălăgean

           Dupa 12 ore bune de somn, m-am trezit si eu, dar numai pentru ca m-a sunat mama sa ma intrebe pe ce imi trimite pachetul. Toata sapatamana adunat cred ca am dormit atata cat am dormit azi si ieri, insa cel mai important e cu ce am ramas. Pe langa odihna, azi noapte am visat urmatoarea strategie de promovare a blogului: Proiectii cu blogul meu pe cetatuie. Cine-i primu’? Nimeni nu s-a mai gandit la asa ceva.

           Totul era foarte clar in vis. Trageam niste prelungitoare lungi de la baza si apoi cu niste proiectoare normale puneam blogul sa se vada pe deal. Si veneau persoane si navigau dar totul se vedea mai mare si era mai cool. Asta pana ce a venit varameo si o pus broasca testoasa pe mine si am tresarit.Totusi, ideea ramane, numai ca nu stiu cum sa fac rost de niste proiectoare? Pana una alta eu ma intorc la Matematicile mele Speciale si ma mai gandesc la asta si cu alta ocazie, numa’ bine!


  3. Mesaj inspirațional

    mai 12, 2010 by Andrei Sălăgean

             Nici nu vreau sa ma gandesc, dar in mai putin de trei saptamani, incepe sesiunea. Si odata ce a inceput, pentru 3 saptamani nu te mai lasa. Si cand te lasa, nu iti vine sa crezi. Dar nu asa se pune problema. Importanta e motivarea, e atitudinea, important e cum decizi tu sa o abordezi. Astfel astazi doamna profesoara s-a gandit sa ne tina un mesaj inspirational.
             „Vedeti ca vine curand sesiunea. Dar inainte de sesiune sunt colocvii, care nu sunt deloc usoare. Chiar trebuie sa invatati ca sa le treceti, altfel le picati si eu nu va primesc in examen. Sa va rezolvati si de absente. Vedeti ca trebuie sa platiti daca nu aveti scutire, din cate am auzit nu-s ieftine…. Puneti-va pe invatat, nu lasati pana inainte de examen. E multa materie si examenele sunt grele. O sa vedeti voi la electrotehnica, acolo e foarte greu. Daca nu va apucati din timp o sa il picati. Si mai aveti si matematica, acolo iarasi e foarte greu. Asta e, sunteti studenti si menirea voastra e una singura: sa invatati, nu aveti altceva de facut. Odata si odata trebuie sa intelegeti. Chiar si la mine la materie, unde eu consider ca nu e greu, dar trebuie sa invatati, sunt doar chestii logice. Nu e usor dar asta e.”
             Sper sa fi prins ideea. Dupa ce ne-o tinut vreo 5 minute spiciu acesta, nu mai aveai chef de nimic, aveai o fata ca un sinus pe [0, π]. Mai bine il chemam pe Obama sau Al Pacino sa ne zica ceva.


  4. Ordinea zilei

    mai 5, 2010 by Andrei Sălăgean

             06:57 Suna alarma – Holograf. O inchid si o astept pe urmatoarea.
             07:00 Suna alarma – Desteapta-te romane! O inchid si pe asta si o astept pe urmatoarea.
             07:05 Alta alarma – Big Booty Bitches. O opresc.
             07:10 Ultima alarma – Pokemon. In sfarsit ma trezesc si eu.
             07:12 Ma dau jos din pat.
             07:30 Plec din camera. Iau, mancare, taxi si ajung la facultate.
             08:12 Incep sa mananc.
             08:12 Incep sa desenez.
             08:35 Termin cu patratelele.
             08:50 Pauza.
             09:22 Cer o foaie de hartie alba si incep sa „proiectez” inca un design de sigla pentru blog.
             09:50 Se termina ora de PSN.
             10:00 Iau biletul de avion de SUA. (da! merg la vara in SUA)
             10:20 Platesc caminul. Hotii! cer prea mult.
             10:25 Ajung in camera.
             10:26 Realizez ca e cald si pute. Deschid geamul.
             10:27 La calculator deja e pornit winamp, google chrome( 5 taburi), yahoo messenger si gmail.
             11:02 Golesc „marul” de bani si incep sa numar banii.
             11:10 15 RON.
             11:24 Inca ma chinui la o misiune la Warhammer II Chaos Rising.
             11:58 Nu pot trece misiunea asa ca ies si plec la inot. Las calculatorul deschis ca sa economisesc timpul de la deschidere.
             11:59 Iau niste şniţele rapid sa tina de foame.
             12:20 Pe drum mai mananc niste eugenii.
             13:05 Sunt in bazin.
             13:12 Iau o gura de apa.
             13:17 Inghit niste apa.
             13:18 Putina apa imi ajunge in gura.
             13:20 Sorb oţâră de apa.
             13:30 Dupa 8 ture ne lasa sa iesim.
             13:31 Ma clatin mai ceva ca Hopa Mitica, dar reusesc sa ajung la prosop.
             13:40 Impreuna cu un coleg pornim spre camin.
             13:42 Incerc sa il conving sa lasam autobuzul si sa mergem pe jos mai ales ca nu are portmoneul la el, deci nici abonamentul.
             13:43 Fail. Mergem cu autobuzul.
             13:46 Imi aminteste ca trebuie sa imi dea 14 RON. Ce prieten bun am.
             13:55 Iau o apa ca-i sete la baiat. -> datoria ajunge la 17 RON
             14:07 Ajungem in statie.
             14:17 Calea Turzii – ultima statie inainte de camin.
             14:19 Vine control. :))
             14:24 De pretin ce sunt ii zic la controlor ca pot confirma pentru datele lui daca este nevoie. Sa nu il duca la politie pentru identificare si altele. Ăsta nu avea nici buletin la el.
             14:25 Pana la urma trece amenda pe mine.
             14:33 Mergem la cantina.
             14:36 Iau o ciorba de cartofi si o iahnie. Foarte buna iahnia.
             14:42 Urc usor cate o scara.
             14:45 Ajung in camera.
             14:46 Deschid geamul ca nu se mai poate.
             14:50 Iau perna, o pun pe masa in fata la calulator si ma pun la somn cu castile pe urechi.
             15:40 Ma trezesc. Ma intorc la Warhammer.
             17:00 Nu mai stiu ce am facut. Am pierdut vremea in orice caz. Recunosc am fost iresponsabil. Nu o sa se mai intample!
             18:50 Pornesc la laborator sa termin proiectul la PSN.
             19:01 Ajung. E cald si multa lume.
             19:50 Nu reusesc sa termin dar plec.
             20:00 Ajung in camin. Habar nu am ce sa fac. A fost o zi lunga.
             21:23 Merg pana in vecini. Where’s my money?
             22:00 Pun lumea la cale pentru ziua ce vine.
             22:17 Mai scriu ceva la proiect la PSN.
             22:43 Ma apuc sa scriu acest post.
             23:59 L-am terminat de scris. Ne vedem pe maine!


  5. …în SUA, acolo-s banii, pu*ă (part II)

    aprilie 29, 2010 by Andrei Sălăgean

    Am ajuns in gara si era vreo 1130, doar la sase aveam tren. Totusi la o la o tipa cu care mai eram ii vine o idee nastrusnica sa schimbam cuseta cu un intercity si sa platim diferenta. Nu stam pe ganduri si la ora 13 eram deja imbarcati. Alta treaba dom’le, vagon restaurant, scaune confortabile, era altceva. Imi gasesc locul, dar nu stau mult pe ganduri ca si scot cartea de matematica si incep cu transformate Laplace. De la oboseala, nu am rezistat mai mult de 15 min, asa ca pun capul pe carte sa aţipesc putin. NUMAI CA… in fata mea era o fetita deaia mica. Da’ deaia mica de ii place sa puna intrebari – „Captain Obvious”. Atunci maicasa ii zice sa faca umpic de liniste ca „baiatu” vrea sa se odihneasca; pacat ca nu i-a zis si sa nu ma mai loveasca cu piciorul in tibie. -Dar nu doarme, numai si-a pus capul pe masa, el sta nu doarme, dar de ce sa doarma? paote sa doarma asa?… circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista.
    Dupa 10 min de somnic cu DND vine controlorul, iar eu incep sa scot bilete, legitimatie, cupoane… si-mi incepe iară Sherlock – Dar el de ce da atatea, da ce-s alea, ce, ce si iara ce si de ce! vine un raspun simplu de la mama ei – Pentru ca e student. Si replica zilei: Dar nu e om de afaceri??? Wow, am ramas masca vreo 2-3 secunde. Chestia era ca tinuta mea era formata din camasa si sacou si noh, vorba noastra, păţeşti. Am vrut sa ii zic la maicasa sa nu isi faca probleme, mi se intampla zilnic sa fiu confundat cu un afacerist de mare succes. Si continua fetiţa, „-Dar ce e cu cartea? Nu e agenda de afaceri? Dar de ce nu are poze cartea? Dar ce faci cu cartea? Uite cartea mea, <insert book name here> e mult mai frumoasa, pot sa desenez.” Era tare nais( nice in engleza pentru necunoscatori) fata, asa ca am plecat sa ma relaxez la un Heineken rece. Am terminat destul de repede si ma intorc la Laurent si Taylor. Pana la Cluj din fericire am intarziat numai o jumatate de ora.
    Pe la 2230 eram in camin. Am mai pierdut vreamea umpic si apoi somn, dar ca in sesiune: … e 1 noaptea, dorm 4 ore pana la 5 si ma trezesc sa mai invat umpic. Si de la 9 am mers la partial. Inca nu stiu cat am luat, dar nu cred ca o sa fiu foarte mandru de nota. Noi sa fim sanatosi ca visa am si pe restul le rezolv eu.