Parerea Mea

  1. 700

    noiembrie 8, 2010 by Andrei Sălăgean

             700 de postări, e si asta ceva. Chiar daca o odata cu trecerea timpului tind sa devin mai inactiv, eu incerc sa nu ma las. Nu-i usor.
             In urma cu mai bine de doi ani si jumatate cand am inceput, eram mai motivat. Eram in liceu, o gramada de lucruri se intamplau. Acum, timpul meu se imparte intre a rezista oboselii, a „face o treaba” si „inca ceva”. Incerc eu o treaba cu YES MAN dar se pare ca blogul a cam iesit din plan. Pana la urma, si el e de vina pentru ca nu vine la mine sa ma intrebe daca jucam un FIFA, daca iesim la o bere sau sa zica macar un „mulțam fain”. Trece vremea.
             Dar sa-i dau blogului ce-i al blogului si sa nu ne certam atata. Sa ma pun eu pe treaba si sa-i dau bice. Tre sa imi reintru in forma, sa-l revitalizez umpic, sa fac blogul ce a fost. Pana una alta ma duc sa ma culc umpic. Revin curând.

    Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  2. De ce?

    noiembrie 1, 2010 by Andrei Sălăgean

             Candva un prieten mi-a spus un lucru foarte interesant: „Atunci cand faci ceva, intreaba-te de ce vrei sa faci acel lucru”. Asta a devenit in timp ca un principiu fundamental pentru mine. Problema e ca distras de alte chestii am inceput ori sa-l dau la o parte ori sa-l uit.
             Vrei sa omori un om, ok, dar de ce? Asta e intrebarea! Poi ca mi-a zis ca-s ciumpalac si cocalar. Ca vreau sa ma apuc de balet… Dar de ce? Poi ca asa imi place mie. Intrebarea asta e foarte buna, si e un simplu „DE CE?”, sau mai pe larg, „Care e scopul tau?”. Un simplu de ce rezolva multe probleme inainte ca aceastea sa aiba loc.
             Zic toate lucrurile acestea pentru ca evindent mi s-au intamplat mie si doar dupa realizez acest lucru. Doar dupa imi pun aceasta intrebare „filosofica” de ce? Si stau asa mi ma gandesc pana ce imi dau seama ca-s un cretin. Traian punea intrebarea aceasta intr-un mod foarte frumos, pe un ton adecvat si cu o mimica de neuitat. Parca acuma il vad cu un ochi jumatate inchis si asa putin transparent ca si Yoda zicand: „Ba, tu esti cretin?”
             Asta este. Tot ziceam eu de incalcatul principiilor, dar se pare ca nu ma invat minte. Trece vremea si o data si odata o-i zice: „Prost am fost eu atuncia!… dar bine ca-i bine acuma”. Noi sa fim sanatosi si sa nu facem prostii. Iar daca e sa facem, macar sa ne intrebam: „Oare de ce facem prostii?”

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | 1 Comment

  3. Săptamână bună

    octombrie 22, 2010 by Andrei Sălăgean

             O saptamana buna a fost saptamana aceasta. Vesti bune, partial unde ma astept sa iau o nota cat de cat buna, ca scaune am destule acasa si e numai vineri. Abia astept samabata si duminica.
             Dupa ceva vreme in care nimic notabil nu s-a mai intamplat, a venit o saptamana mai stralucita. Asta pe langa faptul ca am fost nevoit sa le gasesc o casa noua lui MUX Jordan si Riemann Știopuț, un borcan nou nouț de 4l. Lucrurile au luat o cale si mai buna de cand am revenit la vechile obiceiuri… adica sa fiu punctual. Era o vreme cand eu ajungeam primul si apoi mai aveam de asteptat vreo 20 de minute dupa restul lumii. Fiecare se gandea ca oricum nu se ajunge la timp si cineva sigur intarzie; si tot asa si iara asa si nu iesea bine. Atunci, am zis ca sa nu se mai poate, dar acum zic ca „se poate”. Ce vremuri faine !
             Apoi, dupa cum ati vazut si voi, am reusit sa prind o mini bursa pe semestrul acesta. Pana la urma s-a meritat sa ma intorc mai repede acasa. Nu-s astia multi bani dar de platit caminul, ajung. Oricum, acum, in sfarsit, pot sa imi fac si eu planuri cu ce mi-as cumpara din prima bursa. Si asa de multe mi-as lua de parca am castigat marele premiu la loto. Dar noi sa fim sanatosi si sa invatam bine.
             Totusi, lucrul pentru care eu am niste dubii ca saptamana asta nu e cea mai buna, e partialul de la CAN( circuite analogice si numerice). Nu pot zice ca am dat-o in bara insa astept cu ceva emotii rezultatele. E primul test de pe anul acesta si nu as vrea s-o „murdaresc” chiar asa de la inceput, nu ca m-ar deranja extraordinar de tare… dar…sper sa fie bine. Eu zic ca o sa fie bine.
             Asa ca iarba incepe sa miroase altfel si albastrul este noul bleumarin. Filelist-ul a reinviat iar fetele ne spun, „unde le place”. Bretonul lui Reghecampf nu e mai misto decat al lui Pițurcă iar Dinamo a batut pe Steaua. Numele meu e Sălăgean Andrei si va doresc o saptamana cat mai buna !

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate, Parerea Mea | No Comments

  4. , ș-am vândut.

    octombrie 16, 2010 by Andrei Sălăgean

    Din episodul anterior, citeste aici. Deci deja incepea babacul sa ma enerveze. Si imi pregateam un plan, si un spici care sa il spun asa tare si raspicat si cu scuipat sarind din gura mea de parca as fi fost turbat. Si eram gata, gata sa il pun in aplicare cand, influentat si de altii, m-am razgandit.
    Si acela a fost momentul in care am devenit PRO. PRO, nu de la prost si nici de la pro tv, ci de la professional. In continuare ma enerva șăfu, dar tipul cu care mai lucram si care era de la inceputul verii mi-a spus simplu: be patient! don’t get upset. Si de acolo incolo cand incepea sa bata din gura eu intram in stand by, mi-l imaginam pe mute si-mi vedeam de treaba. Modest fiind mi-am dat seama ca eram prea bun ca sa ma dea afara, plus ca deja era cam tarziu sa ia unul nou.
    Am inceput sa vand din ce in ce mai bine. Dadeam deal-uri bune in stanga si in dreapta. Nu-i lasam sa plece de nici o culoare. Fraza mea preferata era: „But the best part about this T-Shirt / Sweater is that is made of 100% cotton so it will definitively shrink.” Astfel ca lumea venea dupa un M, eu le dadeam un L, nu conta ca era manecile mai lungi… intrau ele la apa. Dar daca le trebuia M si aveam numai S atunci nu se mai micsora asa de mult, poate chiar deloc. Si nimic nu se compara cu broderia, aia da calitate, deci trebuie sa va cer putin mai mult…
    O alta strategie interesanta era metoda „Captain Obvious„. Cand cineva era interesat de ceva anume ma apropiam incet si-i intrebam „va uitati la un tricou?” / „va uitati la un hanorac” / „va intereseaza o narghilea” s.a.m.d. Si cu toate ca 80% din intrebarile mele incepea cu „[Are you] looking for …” 80% din raspunsuri erau „Just looking”, ca deja de la un timp te zgaria pe ochi cand auzeai.
    Dar la ce sa te mai astepti cand tu vinzi un rechin intr-un borcan cu formol si lumea vine si te intreaba daca mai traieste. Acuma hai sa fim seriosi! Totusi! Totul bine si frumos pana cineva vine si ma intreaba daca, rechinul, mai creste…

    Si cand incepea sa imi placa de o americanca, o trebuit ea sa vorbeasca. Adevarul e ca pe mine m-a mancat undeva sa o pun sa ghiceasca din ce tara vin, am precizat totusi ca sunt din Europa. Raspunsurile au curs gârlă, mai ceva ca numerele la Bingo. S-a inceput mai timid cu Noua Zeelanda… ca apoi sa ajungem la Germania, care e bine daca stai sa te gandesti pentru ca macar e din Europa. Din pacate a continuat cu Berlin. A venit apoi randul la Cehoslovacia, care e bine, pacat ca e doua tari. Dar Fail-ul nu se opreste aici. M-au pus pe mine sa ghicesc ce varsta aveau si am inceput cu 18, 19… 20? Hopa! aveau 15, 16 si 17 ani. Si te mai miri de ce sunt asa de multi pedofili in America!
    Una peste alta era fain la lucru. Era fain cand vorbeai cu clientii, le aratai un laser pușcat si le ziceai ca poate merge pana la 5 mile. Ca-i foarte puternic de ajunge sub apa si daca-l invarti face niste luminite. Si cand le ziceam ca ăsta e defapt laser verde ii dadeam pe spate. Cu bune si cu rele a fost fain si daca ar fi sa fie as mai face-o dar nu mai mult de o zi, imi ajunge statul in picioare. Ca vorba aia, „noi să fim sănătoși!”. Întrebări?

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA, Parerea Mea, very funny | No Comments

  5. despre ce-am lucrat eu în usA

    octombrie 14, 2010 by Andrei Sălăgean

             A fost cea mai interesanta experienta din ultimii ani. Interesant, ciudat, diferit si nice in acelasi timp. Dar inainte de toate as dori sa spun doua vorbe despre „persoanele de religie mozaica”.
             Cu totii auzim si spunem bancuri cu evrei. Si radem, si ha ha ha si tra la la, dar adevarul e ca e cam ca si la blonde. Doar 1% sunt bancuri, restul sunt intamplari adevarate. Precum bestiile insetate dupa sange, precum vegetarienii dupa salata iar plusul spre minus… asa si ei dupa bani. Si nu orice bani, doar acel tip de bani care sunt „mai multi”. Vara aceasta am avut ocazia sa lucrez si cu un evreu, asta dupa scotianul de la inghetata.
             Tipul era ok, era roman „plecat” in Israel cam prin 61 si apoi ajuns in America pentru ca… „acolo-s banii, pu#a!„. Si eram eu la inceput, om la facultatea de calculatoare ajuns cica vanzator de haine. Si trebuia sa ma pricep cat mai repede ca altfel gasea pe altcineva. Primele reguli erau simple: nu stai cu mâinile-n sân sau în buzunar, si miscare, miscare si iar miscare. Trebuia sa merg sa stresez fiecare client, sa-l intreb ce mai face? si apoi sa vad care-i treaba. Nu a trecut mult si am inceput sa primesc reclamatii de genul: „Andrei! eu nu am nevoie de statui, de ce stai acolo ca mortul? du-te si vezi ce le trebuie”. Sau odata a trecut un tip asimptotic cu intrarea de la magazin si si-a slobozit ochii 1 secunda in magazin. Numai ca eu amatorul nu am avut timpul de reactie necesar sa-l „agăț”, sa-l trag la noi sa cumpere ceva. Era numai vina mea ca lumea nu cumpara.
             In mare parte noi ne bazam pe discount-uri, asta a fost cam a doua lectie. O lege nescrisa zicea sa las nu mai mult de 10%, insa… m-a pus dracu sa calc odata pe bec si sa ma scap putin mai mult. Ajunge doamna la casa, comunica pretul tocmit cu mine, ăsta face niste ochi ca niste țeline dar nu zice nimic si incaseaza. Apoi fereasca Sfantu ce o facut cu mine dupa ce o iesit aia din magazin. Incepand de la „Tu crezi ca eu fur marfa asta? Eu iau marfa asta doar sa o dai tu mai ieftin?” apoi la „Da ce, e magazinul tau?” si culminand cu „Tu vrei sa imi sabotezi afacerea?”. Ba a mai fost inca o data cand pe nu stiu ce hanorac era un pret mai vechi si mai mic… si a fost nevoit sa vanda asa. Din nou eu eram cel care strica afacerea, care il ruina, care il sabota. Aproape la fel de nasoale erau zilele in care nu venea lume pe la magazin… pentru ca pur si simplu nu venea. Atunci era chiar numai vina mea ca ei nu cumpara; in viziunea lui un vanzator bun vinde chiar si celui care nu vrea sa cumpere ceva. Si atunci vine marea intrebare, daca era asa de naspa si asta ma tot freca la gonade, de ce am continuat eu sa lucrez pentru el? Insa aceasta in episodul urmator!

    To be continued…

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA, Parerea Mea | No Comments