Parerea Mea

  1. Tot respectul pentru:

    mai 1, 2011 by Andrei Sălăgean

             Tot respectul pentru tuşa mea. Sunt multe persoane în lumea aceasta, însă tuşa mea e numai una. Astăzi a fost ziua ei şi am vrut să scriu şi eu două trei cuvinte, că nu ştiu cât de repede o să mai ajung eu pe acasă.
             Ştiţi voi persoana aceea din familie care ţine tot timpul cu tine, care atunci când erai mic îţi aducea tot timpul o ciocolată sau care dacă era să rămâi ceva timp la ea, îţi făcea toate mofturile? No aşa e tuşa mea. Ea e cea care nu e mama, tata sau bunica dar care tot timpul mă susţine în ceea ce fac, mă felicită pentru succese şi are grijă de mine atunci când nu îmi este bine. Nu ţin minte să fi fost vreodată supărată pe mine, cu toate că putea. Una din cele mai frumoase amintiri e de la ziua mea de naştere când am împlinit 5 ani. Şi a venit tuşa şi mi-a adus atâtea ouă kinder câţi ani am împlinit. Şi pe vremea aceea, ouăle kinder erau cele mai bune şi dorite dulciuri. Şi fain frumos am stat cuminte şi împreună cu ea şi unchiu am început să asamblăm maşinuţe şi avionase.
             Tuşa mea, să fii sănătoasă, la fel de veselă şi după cum tot zicem noi, să ajungi măcar la vârsta lu’ bunicu. Tot respectul pentru ţine tuşă !


  2. Hero of the day

    aprilie 24, 2011 by Andrei Sălăgean


  3. Săptămâna trecută

    aprilie 22, 2011 by Andrei Sălăgean

             Luni dupămasa am mai lucrat să îmi termin o temă ca să pot să o predau în avans. A doua zi aveam de la opt. Cu greu m-am trezit şi nu mai ştiu ce-am făcut dar iar s-a lăsat cu sânge.
             Deja nu mai era de glumă. Şi eram pe autobuz şi mă gândeam să nu-mi dea ketchup-ul afară acolo, că nu-i de bine. Am stat o oră la laborator de 4 ore şi m-am cerut acasă. Şi ăsta a fost momentul când am zis că le las pe toate baltă şi mă pun la somn. Mai era un proiect care mă aştepta, mai erau şi altele. Cumva, cumva am reuşit să-mi setez creierul pe DO NOT CARE. Am zis să mă concentrez pe ceea ce îmi place mai mult. Aşa că miercuri am fost toată ziua prezent la Jobshop.Am terminat pe la 5 jumătate, am ajuns apoi în cămin pentru ca la 7 să fiu prezent la cocktail.
             No ăla da cocktail. A venit şi-un mentalist, mai nou aşa se numesc magicienii se pare. Ne-a tot îmbârligat cu una cu alta, a îndoit ceva linguri, a ghicit ceva numere etc. Dar nu el era atracţia principală. Să fi văzut voi acolo lume numai la costum, lume elegantă, lume awesome. Era aşa de mult awesome pe m2 că la un moment dat s-a terminat vinul și mâncarea. Și fetele… pff, ce să mai vorbim, una si una. O seară excelentă, care putea totuși să mai continue dacă Madame Conștiință nu era o NF și mă lăsa în pace.
             O idee năstrușnică mi-a venit mie. Aveam un proiect gata făcut și mă gândeam că e ok să mă trezesc pe la 4, să-l mai modific și să-l duc ăla de la 8. Și mă gândeam la asta după x pahare de vin( x – ipotenuza unui triunghi dreptunghic cu laturile de 3 și 4) și o zi în care am umblat întruna. Mi-am pus vreo 3 alarme în jurul orei 4. M-am trezit și în 10 secunde am rezolvat toată problema. Mi-era prea lene și nici nu aveam chef de lucru la ora aia. Una vorbește happy Sălă și alta face sleepy Sălă. ( află ce a mai urmat în postul urmator 🙂


  4. Acu o săptămână

    aprilie 19, 2011 by Andrei Sălăgean

             Dupa ce duminica mi-am facut planuri marete pentru saptamana ce vine, m-am pus la somn si am visat ceva( nu mai stiu ce). Si foarte voios si plin de energie m-am trezit luni dimineata si m-am dus sa ma spal pe fata cand… a inceput sa imi curga sange din nas…
             In acel moment m-am gandit bine si am zis HO!. Si nu era un Ho cum canta Pussycat Dolls dar nici un ho cum zice Mos Craciun cand se tine de burta. Era un stop. Prea mult timp mi-am pierdut noptile lucrand la proiecte si scriind documentatii. Prea mult timp l-am petrecut fiind obosit iar pana la urma acest lucru s-a facut simtit. Si de atunci am zis sa o las mai moale. O sa fac lucrurile cum pot eu mai bine, iar daca nu mai e timp le las dupa. Nu mai vreau sa imi iau din timpul meu de somn.
             Si m-am terminat de spalat si-am plecat la cursuri. Am terminat repede si m-am intors la doctor sa imi dea o trimitere la ORL. Partea mai nasoala e ca eu aveam deja o trimitere de mai bine de o luna care intre timp expirase. Din pacate am pus facultatea inainte sanatatii mele si se pare ca nu a fost tocmai inspirat. Mi-am tot cerut scuze si pana la urma mi-a mai dat o trimitere. Am ajuns in policlinica… si stiti si voi cum e in policlinica. O coada destul de maricica astepta in fata cabinetului. Asa ca m-am decis sa imbin utilul cu placutul, si stand pe scaun mi-am pus capul pe genunchi si am adormit. Dupa ceva vreme o tanti se simte si imi da un poke, deala ca in viata reala, nu ca pe Facebook si ma trezeste: „-E randul tau sa intri!” imi zice. Ma ridic si cand dau sa intru mai adauga: „-Dar nu chiar acuma ca e cineva inauntru!”. Asa ca ma pun jos si ma sterg la ochi si mai astept putin.
             Pana la urma intru in cabinet, se uita doctorita la mine, mi se uita in nas. Ma intreaba de sanatate, de tensiune, alte lucruri de sanatate… Apoi imi face o lista cu niste medicamente si-mi da ca si indicatii sa nu depun efort, sa dorm un numar normal de ore ( logic sa nu consum alcool la pastile) etc. Si gandindu-ma la programul meu, yeah right! Ii explic cum sta treaba si ii zic ca o sa imi iau regulat pastilele (dupa ce le cumpar), dar nu saptamana aceasta. Si m-am dus spre camin tare ganditor… (aflati mai multe despre ce a mai facut Andrei, in episodul urmator 🙂 )


  5. Mă gândeam

    aprilie 3, 2011 by Andrei Sălăgean

             E puțin târziu ,dar asta nu mă oprește să mai scriu una alta. O sa fiu totuși foarte scurt.
             Seara asta stăteam și mă gândeam că fix, da’ fix în 3 săptămâni e ziua mea. Și ca un copil mi ce sunt eu câteodată tot timpul, mă gândeam ce-mi doresc de ziua mea. Și mă gândeam ba la una ba la alta. Și apoi mă gândeam eu la un lucru ce-mi lipsește, că dacă stau bine să mă gândesc, în rest le cam am pe toate. Și acuma recitind ce am scris mă gândeam că parcă mă repet. Dar mă gândesc că e numai o impresie.
             Oi face și eu 21 de ani, și nu-s multe lucrurile pe care le regret că le-am facut sau nu. Am stat puțin și am mai citit una alta. Și m-am mai tot gândit până ce am citit titlul blogului și mi-am dat seama că o să reușesc.