Parerea Mea

  1. Eroii care nu mor…niciodata

    mai 13, 2008 by Andrei Sălăgean

             Si chiar asa si este. Pe o caldura pe care in alte zile jucam volei pe plaja la costinesti sau stateam cu bere si mici la verde si ma bronzam. Pe o vreme pe care nu se recomanda sa depui efort noi am castigat astazi 13.05.2008, finala si implicta campionatul de fotbal de la CNLR. Noi? Cine suntem noi? Elevii simplii care am zis sa ne adunam si sa organizam un campionat, ca apoi sa il castigam – ce chestie. Noi – 7 elevii din XI-B, Somesan, Farte, Melian, Vrancean, Traian, Nucu si Salagean. Noi, cei care la inceput nu ne dadeam noua nici o sansa si jucam asa din placere. O placere simpla in care eu eram singurul care strigam la toti(ma mai acompania si Nucu) dar eram si singurul care credeam in ceva. Nu stiu in ce, dar vedeam cum nu o sa ne dam batuti usor.
             Pana la urma s-a intamplat. Dupa multe amanari si multi nervi am reusit sa planificam meciul si speram sa nu vina ploaia sa putem juca. Mai erau vreo 2 minute si incepea meciul. Am stat putin asa sa ma gandesc la ce a fost, pentru ca meciuri grele am avut pana sa ajungem aici. Era totusi o confruntare morala, o revansa de luat deoarece 10 B era singura echipa care a reusit sa castige in fata noastra. Cu toate acestea am trecut peste momentele grele. Am iesit din grupa, nu usor, dupa ce am avut mult de „impins” la minge. Apoi in sferturi si in semifinala am doborat doua clase de a 12 care nu pareau foarte ingrijorate de bac. Reveniri de la 1 – 0, nervi, eliminari, caldura, goluri, spectacol si ratari au fost cuvintele lacat cu cifru.
             Am deschis ochii si m-am uitat la Somesan, apoi la Farte. Se vedea pe fata lui ca azi vom castiga, pe tricou nu. Ne-am aranjat pe teren ca salamul pe pizza si zerourile in matrice si am inceput. Soarele ne batea in ochi dar nu avea nici o sansa, am dat prea mult ca sa ajungem pana aici si sa o dam in bara. Nici nu aveam cum, cel cu executiile de finete nu mai era in atac. Pase lungi dar fara efect, driblinguri la marginea terenului si intrari la limita. Se juca serios fara a se risca prea mult. Dar dupa cum am mai repetat norocul era la mine in spate pe tricou, deci la noi in echipa. Asta cu toate ca nu a fost nimeni sa ne sustina, sa se zbata pentru noi, sa creada in noi, sa „stranga din c*#” la o faza mai periculoasa. Tot respecul si aici chiar vreau sa intaresc, tot respectul pentru profesorul de religie. El a fost singurul care a tinut unpic si cu noi, si celalalt unpic cu ceilalti. Parca am fi jucat in deplasare. Cand toti asteptau sa vina pauza, Traian pune mingea jos, o culca. Pase la Melian, mai departe la Farte, apoi inapoi la Cristi si gooool. Era 1-0 pentru noi si s-a fluierat pauza. Am schimbat partile si arbitrul si am mai stat unpic jos. Era cald afara, ce naiba. A doua parte a fost parca mai spectaculoasa. Sa jucat mai intens, mai decisiv si pe contre. Cei din a 10 au incercat si au incercat. Gratie reflexelor excelente ale portarului tabela a ramas neschimbata. Sa nu se inteleaga ca ne-am bagat autobaza in poarta. Daca Farte, Melian si incursiunuea excelenta a lui Traian ar fi fost finalizate cu gol, era altceva.
            S-a fluierat si finalul. 1 – 0 s-a terminat. De sleiti ce eram nici nu mai puteam sa strigam de fericire, totusi un zvacnet s-a auzit. Am castigat si sunt mandru de toti coechipierii. Tin sa ii felicit pentru jocul prestat si pentru ca am aratat ca putem face multe daca e sa facem. Ii felicit si pe cei din 10 B pentru locul doi, dar asa fie vorba intre noi, tot 11 B e baza !!!

    Categories: Creatii proprii, Fotbal, Parerea Mea | 3 Comments

  2. Blogul meu in alte limbii

    mai 13, 2008 by Andrei Sălăgean

             Pfuai de capul meu ca am inceput de vreo 15 minute sa scriu postul acesta si tot nu am scris nimic, inafara de spatiile de la inceput. Stau si imi zbat creierii sa ii explic la fratemeo ungiurii, arii si planuri handicapate, ca deja fac urat. Doamne Ajuta sa ia o nota buna la teza unica de vineri! Atat vreau sa stiu ca nu mai are probleme de genul acesta pana pe clasa a XII-a. Sa revin la subiect. Trebuie neaparat sa le multumim celor de la Google care au avut bunavointa sa puna la Google Translate si limba Romana. Se pare ca programatorii de la Google au inceput sa se faca auziti, multumiri inca o data din partea mea.
             Sunt mai mult ca sigur ca nu va intrebati de ce sunt eu asa de fericit. Cu ocazia aceasta am si eu ocazia sa imi „lansez” blogul si in alte limbii.Vreau ca toate cuvintele mele, „poeziile” si bancurile sa fie cunoscute in mai multe tari. Astfel cititorii mei din India, Canada, Franta, Olanda si cel din Suedia sa se simta mult mai bine si sa navigheze mai lin.
             Tinand cont totusi ca Translateul este inca la inceput, are destul de multe greseli si neintelegeri. Nu este perfect dar este mai bun decat nimic. Cel putin o sa imi dea mie si la Traian motiv de distractie la orele de info. O singura intrebare de final mai am,raspunsul daca aveti timp lasati un comment sau pe mess. De ce majoritatea lumii cand intra pe Google Translate prima data incearca injuraturile?

    Categories: IT, Parerea Mea | No Comments

  3. Plictisit

    mai 4, 2008 by Andrei Sălăgean

          Daca nu te simti la fel nu vad de ce ai mai continua sa citesti, cine stie poate te prinde plictiseala pana ce termini.O stare asa de aruncat pe geam. Altii nu mai au ce face cu timpu iar la altii le vine sa sa isi ia mingea de tenis si sa joace obligatea la teava de gaz. Poi ce? Nu asta faceati cand erati mici? Inainte cand nu era calculatorul parca era mai bine. Nu statea lumea prin case si iesea afara. Ieseau mai multi la un fotbal, un tenis, seara jucam chiar o ascunsa. Acuma dai mass daca nu iese cineva afara, ca ti lene sa mai scrii nu de alta.
          Bine, nu pot sa zic ca toti sunt la fel, dar majoritatea. Astia mari de tot nu are rost sa vorbim de ei, ca ei muncesc uni chiar non-stop. Astialalti cu facultatea cand vin si ai acasa is obositi si le dor de casa ca nu ar mai iesi din ea. Liceu sta cum zicea Iantu, fifti-fifti. Ori stau si invata ca au bac, ori merg la o bauta deaia de doua zile i dor capu si nu mai pot face nimic ori…. De aia de la scoala nu mai vorbesc. Cand il vad pe fratemeo ca deabia porneste compu’ si direct messenger, 2 min sa vada fiecare ce avatar sau status si-o tras, iar apoi counter. Si non-stop…apoi nervi ca nu mai nimereste nimic, ar si injura da’ sunt de fata si deocamdata vad ca nu isi permite.
          Ce va zic eu e parerea mea si nimic altceva. Puteti sa ma contraziceti in o mie cinci sute doua feluri, insa asa vad eu lucrurile. Tot respectul pentru cei care stiu stiu sa isi traiasca viata. Ce e nasol e ca noi singuri ne facem viata grea. Mai nou nu sunam pe nimeni ca doar avem messenger(sunt de acord), dar problema e ca daca respectiva persoana nu e online asteptam ca doara centii is „scumpi”. Tre sa fiu si eu online ca daca vrea cineva sa imi zica, daca ies „prietenii” la o bere. Nu esti online, cum naiba vrei sa te anunte, ca doar ei nu is centrale telefonice.
          Spun toate chestii astea pentru ca eu ma aflu in partea rea a chestiilor. As vrea sa fac mult mai multe chestii zilnic, si noh. De unde? Ori nu va gasesc eu pe voi, ori aveti voi treburile voastre vreti sa fiti deranjati. Chestia e ca nu vreau sa ajung in cel mai rau caz sa ma apuc de Counter-Strike si sa imi ratez viata. Eu atat va zic. Poate am zis prea mult, poate m-am repetat, poate am exagerat, poate am devenit penal. Ziceti si voi ceva ca asa e mai nou vorba in ziare. Dar daca scrieti ceva, injuraturi sau alte chestii v-as multumi daca ati pune si numele.
                                                                               Salagea n Andrei

    Categories: Parerea Mea | No Comments

  4. Personal sunt de acord cu pupaza

    aprilie 23, 2008 by Andrei Sălăgean

    Casuta din padure

    In padurea cu alune
    Aveau casa trei pitici
    Vine pupaza si spune:

    “Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista, intr-o veritabila recrudescenta de esenta –in ultima intanta- ludica, torturant-metafizica a senzorialitatii iluzorii, dar atat de vibrant hedonistic reprezentate, inteleasa ca o negare lipsita de rigurozitatea demersului stiitific, posesoare a unei natui mai curand intuitiva si instinctuala a acelor cauze primare, antepostulate de ganditorii clasicismului elen in perioada de maxima inflorire a democratiei antice, urmata -asa cum stim inca din traditia empirismului occidental care se sustrage inferentelor mediate- de deconstructia treptata a modelelor eluctabil utopice de inflexiune sociala reflexiva, contextual orientate inspre sevele pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale carui ramificatii pot fi, totusi, percepute indubitabil mai curand a priori ca fiind personificari oximoronice volitiv-diminutivale ale starilor extatice, autosuficiente degajate prin intermediul apropierii omului de incantatiile onomatopeice ale naturii, impletite intr-un conglomerat de relativism amorf cu rol partial catalizator dar fiind si un filtru prin catharsisul emanat de intreaga arborescenta desemnata conventional ca „fiinta universala”, in care se regasesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat, asta daca privim holistic hermeneutica afirmatiei mele, bineinteles, in nici un caz din perspectiva marginitoare a fracturismului osmozei neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj in lumina degradanta a cortexului evanescent acestui univers prafuit de amprenta maculanta a ingradirilor stranietatii darwiniene, dezolantei cioraniene si frustrarii freudiene, pentru a numi doar cateva .
    Parerea mea.”

    Epilog: Pupaza a fost -imediat- impuscata.

    Categories: Parerea Mea, very funny | No Comments

  5. 8 martie

    martie 7, 2008 by Andrei Sălăgean

            Simplu. Azi e 8 Martie, Ziua Femeii sau Ziua Mamei. Copiii le daruiesc mamelor mici cadouri sau flori, iar barbatii le daruiesc femeilor apropiate florii, in semn de multumire, respect si iubire. Acuma pentru colege si profesoare am pus tota lumea bani la gramada si am luat ceva, ca noh asa i frumos. Si sunt de acord cu acest lucru.
            Dar pentru mame e cu totul si cu totul altceva. Pentru ele trebuie trebuie sa pui dragoste in cea ce le daruiesti. Si nu pentru ca doar o zi pe an e 8 Martie. Ci pentru ca ele sunt cele mai importante fiinte din viata noastra. Ele sunt acolo unde e nevoie, pentru ca ele sunt fiintele care ne iubesc cel mai mult orice s-ar intampla. Asta nu inseamna ca trebuie sa le oferii ceva foarte complicat. Daca stai bine si te gandesti orice i-ai lua ea va fi multumita, atata timp cat pui si inima. Cel mai mult conteaza gestul iar mamele stiu sa aprecieze acest lucru.
            Iar daca se intampla sa uitati sau sa nu aveti timp sau bani, un simplu „Mama, te iubesc” si o imbratisare, face mult. Insa acest lucru nu trebuit facut numa de 8 martie. Oricand puteti si simtiti mergeti si spuneti-i mamei si si tatei cat de mult inseamna ei pentru voi. E foarte important pentru ei. Credeti-ma!

    Categories: Parerea Mea | No Comments