Parerea Mea

  1. Interpretarea mea la opera Luceafarul

    septembrie 26, 2008 by Andrei Sălăgean

    Categories: Ăsta-s ieu, Hmmm..., Parerea Mea, Scoala | 4 Comments

  2. Personaje remarcabile din viata mea.

    septembrie 17, 2008 by Andrei Sălăgean

           Intr-adevar, este vorba de doua persoane care nu sunt de uitat pentru mine. Scriu cu ocazia faptului ca pe data de 17 septembrie ambii devin majori si pentru ca normal trebuie sa mai pun ceva pe blog, dar mai important e primul argument. Cum sigur ati ghicit 11,5(3)% din voi ati ghicit este vorba despre Boizesan Cristina Maria si Podina Alexandru, in ordine.
            Crstina, alias Kitty sau Cris, alaturi de Cristi sunt cei mai buni prieteni din cartier. O persoana cu care fac drumul zi de zi pana la scoala si aproape vineri de vineri sau sambata seara spre casa. Alaturi de care am impartit bune si rele, calde si reci, ude si uscate, bere si tequila. Scriu astea pentru ca nu pot uita multe din momente memorabile care doar cand aud un singur cuvant legat de ele ma apuca rasul.
            Fata de celelalte persoane pe care le cunosc, Cristina este tot, da’ chiar tot timpul fericita, cel putin cand o vad eu, mai putin cand nu ninge ca nu poate sa se dea cu snowboardu, dar asta e altceva. Cu temperaturile insa este pe invers. Cand la tota lumea ii este frig si sta infofolita, ea nu mai poate de cald, descheiata la haine( nu de tot). Bineinteles cand afara e o caldura de numa numa, i se face frig la umbra si a doua zi e racita de le face profit la firmele de servetele. Desi parul ei tinde spre blond, nu prea se vede. Adica nu de fiecare data. Nu se vede mai ales atunci cand e albastru.
           Trecand peste toate celelalte, nu as putea nicicum sa uit, pentru ca o sa recitesc ce am scris aici, drumurile din Anytime, Bodeguila, Berarie si alte localuri catre „strada fericiri” care ne duce acasa. Cele mai rapid ajungeam cand Cristina era ca un vulcan gata sa erupa, numa ca nu erupea (nu sunt foarte sigur ca intelegeti dar nu dau mai multe detalii). Si bineinteles cel mai greu era cand ne apucam si cantam sau cinestie altceva. Ba frate era tare noaptea pe la 2-3 sau chiar 4 cand veneam de la Sanda. Partea buna ca nu ne-o acostat nici un militian. Multi( poate infara de Cristi, si cei prezenti) nu o sa intelegeti de ce mi se par asa de amuzante sau asa de memorabile aceste momente, dar…daca i-as zice numai trei cuvinte: berarie, bere si masina la Cris, cred ca ar fi pe jos de ras.wink nose
           Ca sa inchei, Cristina, eu iti doresc numai bine, sa fii in continuare la fel de fericita si sa faci si lumea din jurul tau la fel. Sa iti iei carnetul de conducere din prima si sa nu calci pe nimeni. Sa intrii la facultate unde iti doresti si sa ai parte acolo de scaune la fel de comode ca cele de acum. Aaaa si bine ca mi-am amintit una din cele mai tari faze. Eram in a IX-a parca, si normal, Cristina radea in banca. Era ora de matematica. Si cand ridica o data d. profesor capu si o vede, vine cu o replica equal smile : „No! Stai acolo si razi ca un bou!”. Faze ca astea normal ca nu se uita.
           Si bineinteles a doua persoana, Podina, dupa cum i spunem si noi colegii. Nu am avut cu el atatea momente dar niste lucruri trebuie spuse si despre acest camarad care pana nu demult juca Travian alaturi de mine. In clasa nu e ceva vedeta, one man show sau altceva, dar credeti-ma ca nu e nevoie.
           El e cel care aproape toate clasa a IX-a lua suc cand mergeam dupa mancare in pauza. Era chiar tare. Chiar daca mie si acuma imi comenteaza lumea ca nu pun banii, dar asta e viata. Vremuri faine cand luam cate o gura de suc, una de sandwish si Farte incepea faza cu „Era odata un gigolo…”. Sau nu stiu cati dintre voi( ma refer in specia la colegii) mai tineti minte fazele cand eram i vestiar, si venea Podina cu Nokia 6230 si punea Hai cu mine de la mafia. Cred ca pentru a prinde forta sau ceva. Parca acuma vad si imi vine cate un ras…Fain..
            Multumim domnule Podina Alex si iti doresc si tie sa iti iei carnetu. Totusi in primul si in primul rand sa fii sanatos si sa gati anul scolar cum vrei tu mai bine, sa intrii unde vrei. Bafta, mult noroc si nu uita ca de acuma esti major. Cu toate astea ai mai putea lua un suc asa din cand in cand tongue.

    Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  3. Zilele bune vin una dupa alta…

    septembrie 9, 2008 by Andrei Sălăgean

           Ar fi fost o idee foarte buna daca ar fi fost asa. Pacat ca nu este. Dar asta e viata. Din seria „Zile de-amp***a”, „De ce tocmai eu” sau „Ghinion sau pura intamplare” eu va prezint ziua speciala din 9 septembrie 2008. O zi obisnuita ca mai toate celelalte…
           Asa am crezut cand m-am trezit insa cand m-am asezat in pat sa ma culc aveam cu totul alta impresie. Totul a inceput la 20:40. Ca orice om obisnuit in timp ce ma pregteam sa duc gunoiul ma suna un prieten ca sa iesim in oras…in 20 de min. Nimic anormal. Si ies pe usa…iar in timp ce mediatam alaturi de mirosurile care veneau din sac, realizez ca ar trebui sa ma grabesc. Si „accelerez”. Cred ca ultima pare nu a durat nici 2 secunde, si tampenia s-a si intamplat. In timp ce alergam usor, dau sa sar pe o bordura si imi sare telefonul din buzunar. Si nu sare asa oricum, ca in datile trecute, ca sare direct intr-un canal printre gratiile alea mici.
           Cand ma caut la buzuar, ma rugam sa nu fie ala bun, ca mai aveam unu. Pe naiba! Ma uit in spate si vad numai carcasa si realizez la propriu. Degeaba mai caut pe sub masini, in timp ce lumea se uita la mine ca la copilu’ strazii care cauta firimituri de paine, ca nimic. Duc pana la urma galeata, ca doar asta trebuia sa fac si ma intorc. Imi avertizez ca urmatoarele faze nu o sa ii fie pe plac si sa o ieie usor, ca si cum as fi pus bulina cu interzis … stiti voi, ca la tv.
           Trec relativ usor si peste lucrul asta si ma pregatesc de iesit. In fata blocului ma gandesc sa incerc sa vad daca nu pot ridica gratiile alea. Merge! Apoi ma intorc dupa manusi de spalat vase si o bota de rascolit. Vad ca nu e adanca apa si „bag mana”. Ce senzatii! Ce placeri! Ce atingeri! Numai in filme XXX vedeti deastea. Placerea a ajuns la final cand am gasit telefonul, dar fara baterie. Poate mai continuam dar ma omora mirosul. Spal bine telefonul, il las la uscat iar eu plec.
           Ma intalnesc cu oamenii mei si ne indreptam spre o terasa. Bineinteles ca pur si simplu so cacat pe ei cand le-am spus. Iar daca vezi ca pana la final mai e un aliniat sigur mai e ceva. Ne ia cateva minute sa ne decidem dar pana la urma ajungem. Alegem o masa mai mare cu toate ca era plina de sticle si resturi de la cei de dinaintea noastra. Ne trantim pe scaune si asteptam sa curete si varietatea de bauturi pe baza de „hamei si mult, mult fotbal”. Apare tipa frumos si ne prezinta informatiile cerute si incepe sa ia de pe masa. „Bai frate” nu stiu cum reuseste dar face fata o ghidusie cu laveta de tipa toata, da chiar toata apa de pe masa pe mine.
           Pur si simplu am inceput sa rad. Ce era sa fac? Deja nu mai aveam nici o reactie la un astfel de lucru. Bineinteles ca o inceput sa se scuze dar noh, asta-i viata. Astialalti care erau cu mine radeau de faceau febra musculara la burta. Cand o adus doza, nu o mai incercat nimic. Mi-o sugerat sa o deschid eu, ea nu mai risca. Pana la urma ce sa mai zici. Carpe Diem nene !

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  4. O saptamana

    septembrie 8, 2008 by Andrei Sălăgean

           Cand am inceput sa scriu, era inca luni.08.09.2008. Inseama ca mai este o saptamana pana cand incepe scoala. Sunt doua categorii de oameni din momentul cand citesc chestia asta. Prima, din care fac parte si eu va spune ceva de genu( presupun): „Aham, incepe scoala…asta este…trebuia sa se termine si vacanata asta…”. Si bineinteles ca dupa 1-2 saptamani deja is satul de ea, cel putin eu. Si a doua categorie care normal va zice( poate): „Ai de capu meu, macar nu imi mai aminti…de mai era macar inca o luna…naspa” si care incep si termina anul satui de scoala ca linux-isti de windows sau ca balauru’ cu 12 capete de Fat-Frumos.
           Daca va intrebati de ce asept eu sa inceapa scoala(hai sa fim seriosi, pe cine ar interesa?), puteti afla in principiu saptamana aceasta daca ma tin de treaba. In principiu astept sa imi revad colegii si sa primesc remarci de genu: „Ai de capu meu cat esti!”, „Ai crescut tu, sau sunt eu mic/a?”. Cu o parte din ei, m-am vazut toata vacanta aproape de mi s-a sarat de ei. DA, DA la tine ma refer Traian, oriunde ai fi in momentul acesta, muhahaha. Sa ascult foarte foarte atent si interesat discursul dirigintelui. Ca ne-am facut toti mai frumosi, ca o sa incepem un an nou, ca o sa ne fie greu si deastea. Si bineinteles ca vrea sa scada numarul de absente…
           Dar cel mai mult astept unele ore. Bineinteles nu pentru predat sau alte chestii legate de invatat. Sunt unele momente traite de la inceputul licelui care ma fac sa ma simt bine la respectiva ora. Sunt anumite momente, umiliri sau nu care te fac sa te simti bine sau nu atunci cand ti le aduci aminte. Sunt faze care le spui cand esti la o bere sau undeva si te simti bine. O sa incerc sa fac un top si sa scriu( daca am timp) in fiecare zi aproape despre o materie. Oi vedea eu si tu, cel care citesti, ce va iesi. Cel mai tare o sa fie peste cativa ani cand o sa citesc din nou ce am scris aici.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Hmmm..., Parerea Mea | No Comments

  5. O zi care nu seamana cu celelalte !

    septembrie 4, 2008 by Andrei Sălăgean

           Dupa o zi care intradevar nu prea semana cu altele. Poate doar umpic cu ziua cand am luat locul 4 la mate pe a IX-a si imi mai trebuia puti ca sa iau 3, si implicit sa merg pe tara. Si dupa defapt jumate de zi ca e numa 4 ceasu ajung acasa mai obosit, stresat, suparat, nervos, dezamagit, ingandurat, resemnat si bucuros. O zi ca aceasta nu i-o doresc nicicui chiar daca nu e cine stie ce si ma vaiet eu numa ca sa aveti voi ce citi.
            Pe scurt daca ar fi sa o iau ziua a mers exact invers zicalei de la agonie la extaz. Ce bine am dormit eu toata noaptea si m-am trezit pe la 7 ca la 8 trebuia sa fiu deja la sala( cu toate ca politisti vin numa la 8 jumate – 9). Trebuia sa dau legislatia pentru examenu auto. Ajung stau, vorbesc, rad, dar numa pana vad la un prieten o hartiuta cu trimiterea pentru examinare( sau asa ceva).(dupa cum zic sudisti, eu sunt ardelean apropo) BAI FRATE! ce viteza am luat sa iau un taxi si rapid acasa dupa foaie si inapoi. Vreau sa va zic ca dupa ce ca m-am impacientat o gramada ca nu oi ajunge nici nu folosesc foaia aia toata ziua. Pana la urma intru si in sala, ne da chestionare,incep si fac, termin si ies…(dupa vreo 2 ore de asteptat)…apare si Monsieur le politist cu un teanc de dosare pentru cei care nu au trecut. Pana la urma imi citeste si mie numele fara sa imi dea vreun dosar, deci am luat. Fericire si telefoane, ca am crezut ca se va bloca Orange. Unii plangeau altii radeau eu nu schitam nimic inafara de bucurie, si normal ma indrept spre casa.
            Si cred ca pana aici o fost cu extazul, daca as putea spune asa. Dupa cum imi spune Mister: „Cam pe la 12 jumate sa fiti la sala polivalenta”, in gandul lui, chiar daca noi ajungem numai la 2. Stam in soare, mai eram cu Traian, mai vorbim una alta, ultime sfaturi, apar tot mai multe masini cu scoala, numai a nostru nu aparea. Faceam deja glume naspa pe seama masini care se pornea cu surubelnita…stiti voi…ca sa mai treaca din timp. Pana la urma apar si curcanii(ma refer la politisti insa nu vreau sa ma repet) si incep sa faca prezenta si sa ne distribuie. Cea mai tare faza, ca il citeste primu si pe Traian numa ca…nu era instructorul venit si deja ne faceam griji in privinta lui. Si pleaca politistul cu altcineva.
            Intre timp apare si domnul nostru sa ne incalzim umpic cu masina, la propiu si la figurat. Condusu merge bine, si la Traian si la mine, cu toate ca m-am sperit de un soldat care doar a icercat sa „salute” numa ca o facut de parca ar fi facut semn de STOP. Revenim si nu oprim masina ca dupaia e greu cu surubelnita. Vine politistul si decide sa ne ia. Am avut noroc sau nu, nu stiu ce sa zic. Traian merge primul. Nu are probleme opreste la pietoni cu frana brusca, doar ca saracii de ei sa treaca. Apoi ii reproseaza ca de ce o oprit asa de brusc, ca nu cumva sa ii speriem, poate fac atac de cord…Il mai plimba, ii mai face observatie ca nu isi asigura vizibilitate maxima la trecerea cu calea ferata, lucru care insemna sa treca de stop, si daca retin bine sa il pice, nu sunt foarte sigur. Pana la urma trece tot si e admis. Felicitari Traian!
            „Intra fisioras la volan!” imi zice domnul examinator. Iar de aici deja parca ma dor mainile cand scriu ce a mai fost( din cauza ca stau alecat de pe pat si laptopu e pe parchet).”Ia-o la dreapta”. Semnalizez iesirea de unde era parcata masina si ies. Dau a II-a si merg. Vad insa o babuta vai de capu ei cu o carja care deabia de misca, pe marginea drumului. Ma gadesc sa nu mai accelerez ca poate o sperii si o las moale la 20 si imi continui de drum. Si bai frate, cand trec de ea zice asta nia, domnu’ militian: „Pe baba nu ai vazut-o sa o lesi sa treaca?”, si cand intorc capu ea era inca oprita sa treaca strada pe trecerea de pietoni. „TRAGE PE DREAPTA!!!”.
            Nici 50 de m nu cred ca am avut ocazia sa conduc. O inceput sa noteze pe acolo cu rosu si gata o fost doamnelor si domnilor si dragi telespectatori. Degeaba o mai incercat instructoru sa zica ceva…asta este indicatorul era acolo. „Neacordarea de prioritate( cand mergi cu 20 km/h ma ganndeam eu) face multe accidente” imi spue der Polizist. Cu ochii in soare si doasaru in mana am ramas, si la reprogramat pe alta data, ACAS. Ma mai consoleaza umpicut si instructorul, imi mai amiteste ce m-a invatat si cu asta basta. Dau noroc cu toti si acas cu mine ca ziua e gata !
            In drum mai vorbesc cu mama si tata care ma sustin foarte bine. Apreciez efortul care l-a facut tata, care cu toate ca e ocpat a venit sa ma sustina si ca nu-i nimic. Asta e si nimic mai mult. Dupa cum zicea un om de la tara: „… asta nu i nacaz…nacaz i can iti moare o vaca sau mai rau”.Oamenii tot oameni sunt iar pe mine tot asa o sa ma cheme si fara carnet de conducere. Atata tot ca mi s-o cam dus cheful de orice.
           Singurele chestii care inca mai dospesc mai ceva ca aluatul de pizza in mine sunt si ele. Parte nasoala ca sunt primul din clasa care cad dupa o serie de 7 admisi consecutivi. Oricum pentru orice lucru trebuie sa fie unu care sa fie primul si dintre toate eu trebuia sa fiu primul. Si ultimul lucru nu il inteleg. Daca asa de mult se pune accent pe datul prioritatii si pietonii, de ce naiba nu se ia o masura pentru vitezomanii aia, sau inganfatii aia cu X5( dadeam un exemplu) si lantoc la gat care vorbesc la telefon si nu te lasa nici sa scapi un picior jos pe „zebra”. Poi ca nu le pasa! Ce pana lor!

           Oricum Nascut pentru a reusi 4 life si Rasca( sau Acsar cum vreti voi) Rulz! Putea fi si mai rau, asa ca o noua zi o noua sansa.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la grămadă, Parerea Mea | No Comments