Vrei sa mergi weekendul acesta pana la Paris doar ca sa bei o cafea si sa te intorci?
Vrei sa iti cumperi ultimul model de motor de la Kawasaki?
Vrei sa cinezi maine seara cu Angelina Jolie in timp ce Brad Pitt e la lucru?
Vrei o casa in Hawaii, cu deschidere la ocean si 2 etaje?
Vrei sa detii un avion personal diferit pentru fiecare zi a saptamanii?
Vrei sa iti serveasca Pamela Andreson capsuni cu frisca(dietetica dupa caz) in timp ce tu iti numeri banii din conturile din Elvetia?
Vrei sa nu mai stai la coada la pita in ziua de Craciun?
Vrei sa mergi si sa ii dai o sut in c$#ie la director(sau alt prof. dupa caz) fara sa patesti ceva?
Vrei sa stii subiectele la BAC cu o luna inainte?
Vrei sa castige Gloria Bistrita Liga Campionilor?
Parerea Mea
Oferta speciala
noiembrie 25, 2008 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, la grămadă, Parerea Mea, very funny | No Comments
Despre Travian, Balul Majoratului si revenirea mea..
noiembrie 21, 2008 by Andrei Sălăgean
Au trecut exact 2 saptamani de la ultima mea aparitie pe scena blogurilor. Intre timp s-au intamplat multe, bine nu chiar multe dar au fost momente care cel putin pentru mine sunt de neuitat. O sa va povestesc cateva in stilul caracteristic si in functie de ce melodie ascult.
Cel si cel mai important lucru: AM TERMINAT CU TRAVIANUL. Dupa 381 de zile, aventura a luat sfarsit ieri pe la 12. Pe romaneste va zic ca :” O fost super %$@#&$!”. No comment. Dupa 381 de zile in care: in fiecare zi cand mergeam la scoala ma trezeam umpic mai repede ca sa verific cum e treaba; in orele de informatica verificam ca nu cumva careva sa ma atace; cand ajungeam acasa mai tarziu, oricat de obosit as fi fost, mai statea umpic ca sa vad daca nu mor trupele de foame; am stat seri pana pe la 2 chiar daca a doua zi aveam scoala, si asta doar ca sa sincronizez niste atacuri; am intrat chiar si de pe telefon ca sa rezolv ce era de rezolvat; am trecut de la agonie la extaz, de la momente in care imi venea sa imi sterg contul, la momente in care mi-am dat seama ca merita; am purtat discutii lungiiii cu oameni de prin Romania, despre care nici macar nu aveam habar de prin ce comuna, sat sau @café, dar am legat prieteni ciudate; am ajuns sa il invat si pe fratele meu travian ca sa imi faca si el cat timp eram plecat; si bineinteles dupa ce i-am dus la disperare pe majoritatea colegilor pentru faptul ca eram destul de preocupat de acest subiect cateodata, dar nu exagerat; au incercat sa imi inchida calculatorul, monitorul, ALT + CTRL + DELETE, sau ce sa mai vorbim de intrebarile „Cum pot sa iti stric tot ce ai facut acolo?”, „Iti sparg parola si iti sterg contul”, „Ce? iara e pe Travian? stai ca scot eu alimentatorul!”.
Multi m-am intrebat pentru ce joc? E ceva premiu? Castig ceva? Nu. Am jucat din placere, din daruire, din … imi vine sa rad. Am vrut sa ma las in unele momente insa deja jucasem destul de mult ca sa imi stric toata munca. Dupa ce ca am inceput ezitant, si atacat continuu pana ce am ajuns pe locul 1200 din aproximativ 5000 de jucatori, tot urcand tot urcand, propunandu-mi praguri de care sa trec am ajuns la final sa fiu pe locul 66. Bestial. Multumirea care o am la final nu o pot descrie. Cinvea de acolo zicea: „Cred ca o sa trec travianul la C.V.-ul meu!”. Nici chiar asa, dar tinand ca si profu’ meu de istorie a jucat, nu poti zice ca e chiar asa pentru oricine. Un lucru e sigur: nu mai incep inca o data. E prea mult si in plus vreau „sa ma dedic blogului”.
Al doilea mare lucru e Balul Majoratului. Si asta o fost rupere, in sensul care il stiu eu.Beton ce mai. Pacat ca a lasat urme vizibile. Cu toate ca balul a fost vinerea trecuta(14.11.2008) inca mai am gatul rablagit dar…s-a meritat. Atat de mult lucrui au fost acolo incat nici nu stiu cu ce sa incep. Totusi incep cu ceva ca peste ceva ani cand o sa recitesc, vreau sa imi aduc aminte cu placere.
La 16:00, daca bine tin minte, trebuia sa fim la restaurant. Era ora 11 parca si eu cu un prieten mergeam sa cumparam sosete pentru programul artistic. Idee geniala: „Teatru de sosete”. Daca ne-am fi apucat mai cu cateva zile inainte cred ca iesea mult mai bine si mai lung insa noh…asta-i viata. Ideea era sa imitam x profesori cu sosete si vocea pitigaiate, ca in desene. Nu aveam de gand sa ne luam de partile naspa de ei, doar lucruri momorabile, ceea ce ne vom aminti peste ani. Partea nasoala, dupa ce am realizat „papusile” era o sa vorbim. In lipsa de idei am ajuns de acord ca tebuia „sa ne puscam”. Poate, poate ne vor mai veni idei. Am trecut la treaba, dar ce sa zic, nu au mai iesit multe idei dar am ras pe cinste. Am terminat pe la vreo 3 si asa de bine m-am organiat ca la 4 nu eram in totalitate gata. Normal, ghinionul a fost ca s-a stricat dushul. (Si replica nu e ca de la aia miroseam asa)Am facut o baie asa foarte rapid. Mi-am umplut buzunarele cu de toate, de la servetele pana la bomboane. S-am plecat.
Pe la si 15 am ajuns, dupa o aglomeratie inexplicabila, ca nu puteai nici sa intorci masina pe acolo. Am intrat timid. Mi-a luat ceva vreme sa recunosc o parte din fete. Cu atata machiaj, coafuri si rochii…oi oi ioi. Baietii erau la fel. :)) Majoritatea puscati, la costum si unii cu pusca la ei. Nu mai reamintesc ca unii au intrecut umpic, umpic limita, dar asta e altceva. Bliturile la tot pasul, altii se agitau, faceau ture pe acolo, altii incepeau deja sa manance. Era clar. Bine am nimerit: Balul Majoratului CNLR. Si cum e vorba, merg si eu si scanez zona, verific locurile de unde se vedea totul, fetele treburi. Ba mai fac o poza doua, ca doar aveam cu cine. Si cand ma simteam destul de bine, cade bomba. In cinspe minute intrati la program. Nici nu mai repetasem, nici nu terminasem toti profesorii. Luam solutia cea mai scurta. Ii scoatem. Am regretat mult dupa, dar nu eram noi asa de greuceni ca sa ne bagam la creatie + ca ne si venea sa radem.
Va spun doar cum s-a terminat. Bine. Ne-am abtinut destul de greu cu rasul, da’…o fo’ bine. M-am mai uitat si la ceilalti. Unii chiar s-au dedicat, adica au acordat mai mult timp. S-a vazut. M-am bagat apoi la un dans, sa ma mai dezmortesc. Concluzia a fost rapida. Sunt fete care daseaza bine, altele chiar foarte bine. Am trecut totusi peste faza cu calcatul pe picioare, care deja nu ma mai deranja si in plus era si vina mea. Cine naiba m-o pus sa am labe de yeti. Seara continua, dar nu aveam de unde sa stiu ca momentele momorabile de acuma incepea sa apara.
Mai intai prof. de $^@#%% ma surprinde cu o melodie cantata de el, eu nu o mai auzisem. Dar ce conta…m-am bagat in hora si am inceput sa cant,, ca doar ce era sa fac. Il stiam eu pe d. prof. asa mai…diferit de ceilalti, dar am ramas la concluzia „TOT RESPECTUL!”. Apoi peste cateva minute l-am vazut ca ia tote fetele la dans asa incet, incet. Deci vreu sa ma intelegeti, nu e tocmai un prof. tanar, iar la varsta lui, altii cu o exceptie statea la masa si se uitau ca la masini decapotabile. Si bineinteles exceptia de spre care vorbeam. Pe d. prof. de %^#$@^&* nu il mai vazusem. Mi-a placut totusi ca sa simtit bine si a stiut sa se distreze. „TOT RESPECTUL”. Adica noh’ putea si el sa stea la masa si nu zice nimeni nimic. A ales bine dupa parerea mea.Si tot asa un dans o fata, o invartita o latino, cu pauza intre ele si balul s-a terminat dar nu si seara. Muhahaha. Am „sterpelit” o sticla de vin, oricum nu mai era nimeni la masa, si am plecat catre alt local. Am oprit totusi acasa sa ma schimb, ca ma omorau pantofii. Si plecat am fost la distractie unde si acolo „ne-am rupt” toti pana pe la vreo 3. Acuma venea partea cea mai tare. In drum spre casa ne povesteam fiecare problemele si placerile din seara petrecuta. Fiecare avea cate o „durere” mai speciala. Incep cu mine ca termin cu cea mai tare. Mie imi era foarte frig pentru ca eram doar i camasa si un „laibar” (nu imi vine in minte alt cuvant). Pe altul il dureau picioarele pentru ca era in contiuare in pantofi. Altul avea griji sa nu fi fost vazut de pretina ca…”facea prostii” cu alta. Si ultimul…nu stiu cum naiba oa ajuns sa fie iritat la…. Memorabila seara.
Dupa cum vedeti am avut ce sa va spun. Si o sa am si mai multe de zis tinand cont ca am terminat cu travianul. Pe cei care ati citit si pe ceilalti, va invit sa postati alte momente memorabile, daca nu vi greu. Acuma ma duc sa mai invat ceva la mate ca maine am concurs, si vreu sa ma prezint cel putin onorabil. Sa nu o lasa asa de fenchi. Hai noroc si tineti minte ca daca ati vazut cumva niste greseli, nu erau greseli, erau puse intentionat asa!
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Hmmm..., Parerea Mea, Scoala | No Comments
Dupa atata timp pe minus o sa ies si eu pe plus
noiembrie 7, 2008 by Andrei Sălăgean
„Imediat e ora 12, mi se inchid ochii dar un tip imi trimite un site. E www.banipepost.com . Cica iei bani pe ceea ce scrii. Intamplator se face sa am un blog si sa imi placa sa scriu. Mi-a si sarit somnul, sper ca nu si la tata ca e bai. Ma inregistrez si maine ma apuc de treaba de maine. „
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
Dupa atata timp pe minus o sa ies si eu pe plus
noiembrie 7, 2008 by Andrei Sălăgean
„Imediat e ora 12, mi se inchid ochii dar un tip imi trimite un site. E www.banipepost.com . Cica iei bani pe ceea ce scrii. Intamplator se face sa am un blog si sa imi placa sa scriu. Mi-a si sarit somnul, sper ca nu si la tata ca e bai. Ma inregistrez si maine ma apuc de treaba. Fac o bere din prima plata
„Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
Cum ne semnam noi propria sentinta…cred
octombrie 23, 2008 by Andrei Sălăgean
Sau preselectie la „Mix si Sfincter Coca”. Probabil. Si sa incep ca la piata. „Deci”, in principiu de cand mi-am facut blogul am ajuns la concluzia ca nu prea are rost sa critic anumite chestii sau sa imi dau cu parerea vis a vis de ceva. Cu mici exceptii, bineinteles. E treaba altora, care iau si banii pentru asta. Dar nu aici am vrut sa ajung.
Zilele trecute un coleg vine si imi propune( sau imi aduce la cunostinta) de nu stiu ce petitie sa scurtam numarul de ore de la scoala. Cum era de asteptat primul instinct a fost:” Normal, eu semnez primul!”, cine nu ar vrea chestia asta. Ma refer la ce elev nu ar vrea. Nu stiu pana la urma ce a ajuns de ea. Idee era ca daca se strang in jur de 600 ne accepta. Nu sunt sigur daca e asa sau nu.
Dupa ziua de azi, mi-ar veni sa il strang de gat pentru asa ceva. Iar pentru asta m-ar strange altii pe mine. Totul era bine, pana azi. O fo ca si cum ti-ai vedea viitoru tau sau probabil mai bine zis al copiilor tai. Generatia care vine. Nu cred ca ati citit chestia aia cu cine suntem noi. Gasiti aici. Nu stiu exact cine a scris-o. Cert e ca…GENIAL. Sa trecem. Am mai zis si in primele posturi ca majoritatea elevilor se plang cat de grea e scoala si vai de capu lor. Dar ei fug pe rupete. Poi ce *&%$#@( stiti voi ce). Vorba nu stiu cui: „Iesi Acas’ !”.
Ora 16:00. Preselectie balul bobocilor. Ma duc sa vad, ca doar era si fratemeo. Cu punga de cocosi(pentru care nu stiu e varianta in romana de la popcorn) pornim spre locul faptei. Cu antrenamente sa nu facem febra musculara la burta de la ras ajunge cu ceva intarziere, dar la timp. Ca la orice monden, erau si doi Praslea care intretineau atmosfera cu pumni in masa la fiecare faza care li se parea nostima. Cu „dume” de smecher si cu urlete si aplauze la tipele mai „dotate”. Ne asezam si privim. Era si clar ca nu poti auzi nimic de ei. Showul era si al lor. Pana la urma apare si „my bro'” care nu rupe el gura targului dar ii porneste pe cativa cu intrebarea:”Ala i farteto? Da?”. Normal, doar are acelasi nume de familie. Nu?
Apoi e momentul cand fiecare isi arata de ce e in stare. Cat ii duc muschii sau cat de mari au tzatele. Era ceva de genu ca si in bancu ala cu ardeleanu si inca unu. Oricum replica finala era cu ardeleanu. I zice asta:”Degeaba aici( partea superioara a bratului), daca nu aici(lobul parietal)”. Iar deviez. Chestia e ca rasul ca rasul dar pana o intreaba pe una, capitala Belgiei. …clipe de gandire…si momentul de glorie…Serbia. Normal ca ne-o lasat no comment, KO, lovitura sub centura. Parca nici nu iti mai venea sa razi. Era prea trist.
In schimb cui nu i-ar fi placut( ma refer la baieti) sa admire niste funduri care se hataiau in fata tuturor mai ceva ca in Disco Inferno. Nu conta genul de muzica. Mainile in par si bucile in aer. Parca era preselectie pentru dansatoare in bambu. Baietii macar nu inselau parerile. Cu toate ca nu stiau, incercau, se prosteau. Sa mai rada sala. Intrebarile cu cerul senin au surprins pe multi, incolor nu era la ei in dictionar. Apropo, voi( nu cei care ati fost de fata) stiti ce se construia in Bistrita cand Columb descoperea America?
10 + 10:10 – 10 fac unu si nimic nu se schimba. Va intreb asa cu un spirit civic pe voi, chiar asa vreti sa se ajunga? Nu imi fac griji ca va citi cineva la cine nu i pasa pentru ca acela sigur va renunta dupa primele 2 – 3 randuri. Nu e loc de critica sau alte tampenii. De mult am vrut sa zic chestia asta. Peste tot vezi chestii de genu: „Mentalitatea romana”, „Popor de cacat”, „Tara de rahat” si altele care nu imi vin in minte. Poi in primul rand nu esti si tu roman? La ce naiba te ajuta ca tot spui chestiile astea. La toti le place sa spuna ce nu le place in Romania. Normal. Opinia publica.
A venit momentul sa facem ceva. Acesta e visul meu, al doilea. Sa schimb ceva, sa influentez, sa nu las balta si sa ajut. Pesimismul nu te poate caracteriza in astfel de momente. Nu mai sustineti prostia, pentru numele lui Dumnezeu, chiar daca ne place sa radem de ei. Va mai zic eu bancuri. Dar lasati placerea aceasta sadica. Stiu ca si mie imi placea pana acuma, dar nu mai e de ras. Ca de noi radem. Nu stiu eu ce credeti voi dar eu sper. Si sunt sigur ca va veni ziua cand lucrurile se vor mai obli( indrepta). O seara placuta in continuare!
P.S. O poza pentru cei interesati. E cu telefonul. Daca intelegi principiul pe care a fost facuta poza, o sa intelegi despre ce vorbeam mai sus. (pentru mai multe cereti pe mail)
Categories: Creatii proprii, Hmmm..., la grămadă, Parerea Mea | No Comments
„