Parerea Mea

  1. Vineri 19 si o mica multumire

    decembrie 18, 2008 by Andrei Sălăgean

          Dupa aproximativ 17 ore de „interdictie” asupra calculatorului si a laptopului, am negociat lung si intens si am ajuns la o intelegere. Nu are rost sa mai prelungesc ca nu se merita. Ma face sa imi aduc aminte de altele si altele si…
           Maine e ultima zi din 2008 in care mai mergem la scoala. Zi plicticoasa, o zi de nimic, numa sa fie acolo. Pe mine nu ma afecteaza totusi pentru ca merg sa donez niste sanje cu niste colegi. Nu am mai fost la asa ceva, sper totusi sa fie tare. Mai ramane deci mai bine de jumatate de an scolar la dispozitie sa incerc sa fac tot ce nu am facut pana azi. Bineinteles ca nu o sa ma las pana nu sparg eu sau altcineva un geam cu o biluta sau lovim un prof. Ar fi chiar tare sa imi amintesc asa ceva peste ani.
           Pe langa asta si toate celelalte, m-am bucurat destul de mult ieri cand am vazut ca in sfarsit cuiva i-a placut ce am scris, adica am luat de altundeva si am pus aici. Si asta pe langa persoanele care cauta cine stie ce si dau de blogul meu. Deci, acea persoana, tie ma adresez, daca citesti si acest post si eventual ai id meu, scrie un alshedghiahg sa stiu numai. Daca nu, emailul meu il gasesti la profil. Hai noroc si sanatate!
           Acuma ma intorc la GTA IV. Am ajuns la ultima misiune si vreau sa gat odata. Si da, inca ma mai joc jocuri pe comp. Daca nu ne mai vedem, nu inseamna ca am murit, va zic doar sarbatori fericite si sa va aduca mosu ce vreti voi mai mult!

    Categories: Ăsta-s ieu, Parerea Mea | No Comments

  2. Despre fericire…a mea…a oricui

    decembrie 11, 2008 by Andrei Sălăgean

    „Fericirea-i un lucru marunt
    E o aripa care vibreaza
    Fericirea-i un lucru mic
    Un pitic, ce danseaza.”
    „Fericirea are un singur Nume: Iisus Hristos. Poate necunoscut sau neinteles de catre prea multi dintre noi. Un Nume pe care sfintii l-au catalogat a fi drag, scump, dulce etc. Este fericirea in sine, asa cum nu a fost si nu va mai putea fi vreodata.”

          Fericirea. Cand te gandesti la ea cu siguranta iti doresti sa o ai, iar daca o ai esti „fericit”, ca o ai. Multi s-au chinuit sa ii dea o definitie, dar pentru ceva asa de relativ nu ai cum. Fiecare s-a gandit la fericirea lui si a inceput sa filosofeze. Ca si cum ar veni un rus si ar spune ca fericirea este momentul de dupa ce bea vodka.
           Majoritatea sunt fericiti cand se simt bine. Au stat la masa jumatate de ora, au mancat bine din toate, au baut si un pahar de vin iar apoi se pun in pat sa se uite la televizor, si ar putea zice ca sunt fericiti. Si nu am putea sa ii contrazicem. Ce sa comentam de un tip/a care a castigat la 6/49. Nici el/ea nu ti-ar putea spune cat de fericit/a este. Exemplele ar putea continua. Ideea la care vreau sa ajung este ca fericirea e cum am spus mai sus: relativa. Defapt fericirea intra in acel „Totul” despre care vorbea Einstein, poate. Deoarece filosofii se raportau la o masa mica de populatie, este si normal sa ai o mie si o suta de explicatii. E ca si cum ai spune ce e normal sau nu. De ce se zice ca esti normal daca scrii cu mana dreapta? Stangacii sunt anormali sau handicapati? Aici se aplica criteriul majoritatii. Si cred ca la fel s-ar putea aplica si la fericire…daca am fi putut impartii totul in doua.
           Suntem in 2008, imediat trecem in 2009, daca nu esti un robot, sau inca nu esti, poti fi fericit la orice ora si din orice aproape. La cei cu viata ca o pista de alergat(ma refer la cea de pe stadion -> ovala), nici nu trebuie sa te obosesti mult sa sti ce ii face fericiti. Le dai o sticla de apa,un prosop sa se staerga sau te dai din fata lor sa nu ii deranjezi si pac pac, i-ai facut fericiti. La oameni deastia e simplu pentru ca poti intui simplu ce vor de la viata si ce anume ii face fericiti.
           Nu acelasi lucru putem spune despre cealalta parte. Cand nu ai de unde afla ce ii taie capu, de unde sa mai sti ce ii face fericiti. Un criminal insetat de sange, sambata seara baga cutitu’ in cineva, iar duminica dupamasa joaca darts cu prietenii. Un profesor preda vineri dimineata la clasa iar seara merge la discoteca. De prima parte nu sunt sigur, dar presupun ca da, altfel nu se facea profesor, sau nu daca intre timp s-a urât. Oricum ar fi nu ai de unde sa spui ca fericirea e „asa si pe dincolo” ca vine un Gica Contra care iti poate spune ca el nu e fericit atunci cand presupui tu si toata teoria ti se duce. Oamenii sunt mult prea diferiti, schimbatori, emotionali si „bine si rau”.
           O intrebare totusi mai apare. Daca ceva nu te face fericit si sti chestia asta, de ce o faci totusi? Probabil pentru ca din acel lucru va iesi ceva care te va face mai fericit decat ai fost nefericit inainte sa fii fericit si asta doar ca sa fii fericit. Vedeti de ce fericirea e asa de complicata! De aceea cu totii fugim dupa ea si speram la cat de putin din ea. Noi, voi sau ei o vrem, unii ar face mult mai mult ca sa ajunga la ea. Altii o viata intreaga incearca sa fie ferici si poate nu reusesc, dar macar au trait cu speranta ca intr-o zi vor fi fericiti si aceasta i-a facut fericiti chiar daca ei nu stiau, sau poate nu.
           Gandirea mea e simpla. Sunt fericit cand nu sunt nefericit. Sunt fericit cand sunt aproape de cei dragi sau cand sunt cu prietenii vineri sau sambata seara in oras. Sunt fericit cand sunt la scoala, cand imi vizitez bunicii, cand merg la colindat de Craciun. Sunt fericit cand castig, cand casitga cei cu care tin eu sau cand nu pierd. Sunt fericit cand ascult Holograf, Vivaldi sau Beethoven, cand merg la biserica sau cand merg la udat de Paste. Sunt fericit cand imi construiesc un arc si trag cu el dupa gaini, cand dupa jumatate de ora de gandit la o problema imi iese, cand fac un castel de nisip. Sunt fericit cand rad, cand spun un banc si rade lumea, cand recitesc poezii scrise de mine. Sunt fericit cand reusesc sa ii fac pe altii sa fie fericiti. Sunt fericit pentru ca e bine, pentru ca citesti acest blog si voi incerca sa fiu tot timpul fericit pentru ca sunt „Nascut pentru a reusi”.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Hmmm..., Parerea Mea | No Comments

  3. In asteptarea lui Mos Nicolae

    decembrie 5, 2008 by Andrei Sălăgean

          Astazi il intrebam pe un coleg, ca de ce il asteapta pe Mos Nicolae daca el tot nu crede in religie si tot ce leaga de crestinism si altele. Raspuns era simplu si cu o tenta ironica: is materialist si imi place sa primesc ceva!
          Adevarul e ca cine nu il asteapta pe Mos Nicolae? Toata lumea il asteapta, copiii umpic mai mult. Am amintiri foarte frumoase din copilarie legate de acest eveniment. Cu toate ca multa lume transforma in altceva mie imi place stilul clasic. Inca imi mai place sa cred in Mos Nicolae si Mos Craciun si altii sau altele. De ce nu? Cine m-ar opri? Parerea mea ca e mai bine asa. Emotiile care le ai, planurile. Tin minte ca in anii trecuti cu cate o luna inainte ma gandeam deja ce vreau. Ma comportam mai frumos, sau macar incercam.
          Totusi cel mai interesant mi se parea „ritualul” de dinainte. Faceam curatenie prin camera, aranjam totul sa fie in ordine. Apoi pregateam ghetutele. Trebuiau sa fie „bec”. Altfel nu aducea mosu’ nimic. Spalam, dadeam cu crema si le puneam la boloboc in fata usii. Venea randul scrisorii. Cu o caligrafie impecabila, asezam in cateva randuri un rezumat al anului, cat de „bun” am fost si cel si cel mai important ce vreau sa primesc. Nu ma lungeam prea mult dar trebuia totusi sa fiu sincer…ca mosu’ stie si apoi…
           Nu trecea mult, si se deschidea o usa de undeva, dar se si inchidea atat de rapid ca nu apucam sa reactionez. Hopa…O venit mosu’!!! Eram la extaz, nu alta. Intr-o secunda sfasiam nu alta ambalaju sau punga sa vad ce am primit. Iar ca de fiecare data eram mai mult ca multumit. Mai atragea atentia ca trebuie sa fiu mai cumite, spuneam ca asa o sa fac…vreo doua-trei zile.
          Deci cum sa zic, ca era o masinuta teleghidata, un set de politist, pistoale cu luminite, jorda…eram „cel mai fericit dintre pamanteni”. Cu totii eram. Inca mai am jucarii de pe atunci. Altii le-ar arunca sau cine stie ce. Eu le pretuiesc, pentru ca ele sunt cele care m-au facut atunci fericit si nu pot uita acest lucru. Multumesc Mosule!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  4. Amilo Mini

    decembrie 2, 2008 by Andrei Sălăgean

           Esti pe clasa a XII-a si te pregatesti pentru facultate in Puerto Rico? Ai intrat la stat dar toti banii ii dai pe „bere, whisky si femei”? Drumul catre orasul natal pare ca dureaza mai mult ca o zi la scoala?” Vrei sa-ti iei un laptop? Du-te si ia-ti, dar ia-ti ceva calumea. Nu mai intru in detalii cu alte tampenii de-ale mele, vreau sa va prezint un laptop, nou pe piata, care drept sa va spun imi place. Chiar ma gandesc sa imi iau unul pe viitor, bineinteles dupa ce termin cu Amilo nu asa de mini care il am momentan, dar care m-a ajutat nespus de mult si cu aceasta ocazie tin sa ii multumesc persoanei care mi l-a „imprumutat”.
           Fujitsu Siemens Computers arunca pe piata cat de curand un mini laptop de tip „chiuaua”, adica 23.2 X 17.5 cm. Adica putin mai mic decat o pagina A4. Totusi are incorporat un procesor Intel® Atom™ N270 destul de bun la marimea laptopului care tine ceva mai mult de 4 ore. Asta vine cam drumul de la Bistrita la Cluj, dus-intors pentru cei cunoscatori. Cum era de asteptat are direct instalat Microsoft Windows XP Home Edition, iar la cei 60 GB( optional o sa mai fie cu 80GB si 120 GB) si 1GB memorie RAM poti rula fara probleme orice aplicatie pe el. Si nu ma mai intrebati daca va merge Crysis pe el. Luati si incercati :).

           Si ca orice laptop care se respecta are si el multe „briz-brizuri” care ne palce noua sa le aratam la cineva cand il prezentam. Microfon incorporat, camera web de 1,3MP, card reader, suport UMTS funcţional printr-un slot expres card, suport pentru adaptor 3G USB si bluetooth. Aici iese in evidenta punctul forte al laptopului: conectivitatea. La 1kg, ecran de 9,9′ si wlan incorporat puteti merge cu el si pe muntele Fuji sa faceti poze cu japonezi. Are si un soft special pentru poze gen FaceWarp cu care va puteti distra.
           Fireste puteti pune pe el si un sistem de operare UNIX gen Ubuntu pentru a profita la maxim de dotarile sale. De aceea Amilo Mini nu e doar un laptop la moda sau o fita roz, este si un laptop de Business iar la cei 1599,9 RON, mie mi se pare foarte rentabil. M-am uitat si peste altele, Eepc are cam acelasi pret dar performante mai mici, Sony Vaio are pret mai mic dar se misca numai bine pentru clasa a II-a, un Mario sau Solitaire si are alte dimensiuni.
           Mini Ui 3520 8.9’’ widescreen display (1024×600) Intel Graphics Media Accelerator 950 Intel Atom N270 processor (1.6GHz) 1 x 1024MB/667 60GB 6 cells Microsoft Windows XP Home Pret raft: 1599.9 RON. Sfatul meu e ca cel de la vot. Va spun sincer mie imi place laptopu la pretu acesta, restu’ e de la voi. Daca e sa iei un laptop il iei cu cap, asta doar in cazul in care nu ai parinti care pun imediat $ pe masa.

    Categories: Hmmm..., IT, la grămadă, Parerea Mea | No Comments

  5. 1 decembrie. La Multi Ani Romania.

    decembrie 1, 2008 by Andrei Sălăgean

          E 1 decembrie azi. Ma trezesc pe la 10 jumate, ma frec la ochi, nu aud inca nimic, probabil parada nu a inceput deja. Oricum ziua incepe bine. Peste vreo 15 min revin la PC sa vad ce zic si altii despre aceasta zi. Lumea pe messenger are ceva avatare cu tricolorul, statusuri cu la multi ani sau declaratii de iubire fata de tara. Oricum in astfel de momente românii, ROMÂNI îs. Iar eu sunt roman si m-am decis sa scriu ceva despre.
          Totusi inainte, am dat si o raita pe alte situri sa vad ce zic si altii. Cum era de asteptat pentru toti, a fost o rasturnare de sitatie la alegeri: PDL este defapt in fata la PSD. Pfff cat de mult m-am emotionat eu cand am auzit. Oricum cel mai mult m-am delectat pe site la PRM. Acolo oricand te uiti te simti patriot si roman adevarat, asta daca ai asa ceva in suflet. Mi-a ramas in minte urmatoarea fraza: „Fratilor, fiti cu ochii-n patru duminica, 30 noiembrie: Cine voteaza pentru ungurii sovini si dusmanosi? Serviciile Secrete? Cozile de topor romanesti, care se vind pentru 30 de arginti? „. Tare nu?
          Pentru mine aceasta zi inseamna ceva mai mult decat o zi libera. Pentru altii nici macar zi libera nu e. Iar cei mai de jos nici nu stiu exact ce inseamna aceasta zi. Eu vad lucrurile cam asa: Acu 90 de ani, o mana de oameni pur si simplu „destepti”, cu minte la cap, stiu sa profite de un context istoric si sa creeze ceea ce numim noi „Romania Mare” sau cum zicea un copil in povestirile istorice „Romania dodoloaţa”. Si lucru mare au facut. Noi cei de astazi nu ne putem da foarte bine seama. Adica nu in intregime. Pentru acei oameni, mai ales cei din Ardeal, a fost cea mai fericita zi din viata lor. Visul lor a devenit realitate. Voi cum v-ati simti daca visul vostru ar deveni realitate? Oamenii au luptat de-a lungul timpului pentru acest lucru. Au sperat continuu, inca din 1600 de la prima unire sub Mihai Viteazul. Si apoi vin niste „scursuri ale societati” si la fiecare esec al lor sau al altora unde intervin romanii baga replica: „ca asa is romanii”. Poi du-te dracului si fa-te madagascarian si atunci nu o sa te mai confrunti cu astfel de probleme. Cum poti spune ca romanii nu au spirit in ei, si daruire cand ei au luptat continuu pentru libertate, nu au renuntat stiind ca intr-o zi va veni si ceva mai bun.
          Eu sunt mandru ca sunt roman si voi fii pana voi muri, si chiar daca a fi sa mor din cauza unui roman de-a nostru. Astazi trebuie sa fii si tu mandru ca esti roman. Dar nu numai astazi, tot timpul. Niste oameni au luptat pentru ca tu sa fi liber, si-au dat viata si merita respectul nostru. Al meu l-au primit, dar al tau? Va doresc o zi de 1 decembrie frumoasa, plina de viata, cu amintiri cat mai bune( nu dealea de pe vremea lui Ceausescu) si strigati si voi odata Hai ROMANIA, nu doar atunci cand joaca nationala lui Piturca la europene sau in alte meciuri. HAI ROMANAIA!!!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Hmmm..., Parerea Mea | No Comments