In sfarsit s-au afisat si rezultatele. Peste valoarea mea nu am luat cu siguranta, la unele poate putin sub. 9,75 la matematica, 9,70 la informatica si 7,45 la romana. In mare parte sunt multumit, poate cel mai mult de faptul ca cea mai mare nota e la matematica, cu toate ca nu este cat mi-am dorit. Iar de ceilalti ce sa zic…multi de tot s-au autodepasit. Ii felicit personal, nu si pe cei cu finetti la fund tot timpul.
Erau o categorie de oameni care de dinainte de bac si pana s-au afisat rezultatele intruna aveau zarzavatul in posterior si se plangeau ca ei nu stiu, ca habar nu au, ca nu le ajunge timpul, ca ei o sa cada bacu si alte cacaturi de genul. Pe unii i-am inteles, la unii asa le era natura, asa ca nu aveai ce sa zici. Si cand ma uit acuma la note 9,80 9,75 9,40. Esti bat du-te-acas’. Pentru astfel de oameni nu am decat asa ceva. Pur si simplu mi s-a facut greata cand ii auzeam cu texte de genu „Nu am stiut!”, „Nu am scris tot”, „Uai ce greu o fost!” si imi vine una dupa cu 10. Mai ia asta inca o data. Pentur restul inca o data felicitari si TOT RESPECTUL!
Parerea Mea
Rezultate la BAC 2009
iulie 5, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
elevul îsi întrece profesorul . ZZZ . paradis
iulie 4, 2009 by Andrei Sălăgean
Sambata 4 iulie. Noroc ca m-am uitat jos in colt sa vad data, ca parca nu mai stiu pe ce lume sunt de cand am terminat cu bacalaureatul. Nu simt cine stie ce, dar e cu totul altceva cand dimineata nu trebuie sa ma mai trezesc la 7, sa bat drumul pana la scoala jumatate adormit, sa stau pe un scaun aproape 5 ore si sa incerc sa fiu atent. A trecut si ultima saptamana de BAC si am terminat orice relatie oficiala care o mai aveam cu liceul, vine faculta’. Imi zicea cineva, „in liceu au fost o gramada de lucruri care iti era interzis sa le faci, dar le-ai facut; in facultate o sa poti sa le faci dar nu va mai fi la fel”.
Marti, 30 iunie, ora 6:50 trezirea. Cu o fata de parca am spalat tot holul scolii cu ea, am intrat in duş iar apoi sa ma rad, camasa cea buna, pantaloni curati, calcati si negrii. M-am intalnit cu Cristi si am plecat, dupa ce am luat-o si pe Cristina. Nu aveam nici o emotie, de ce? pentru ca stiam tot, noi eram primii. Am ajuns la scoala unde am facut rapid cunoscut noul motto” Cine nu da M1 e prosti!”. Am mai schimbat impresii, dadeam cu presupusu despre ce ar putea veni iar dupa am intrat in clasa. Au urmat seturile de intrebari de genu „Eu unde stau?”, „Tu esti cu mine in banca?”, „Tu esti cu noi in clasa?”. Dupa o ora au venit si subiectele si am bagat viteza. Inafara de Traian care a afisat o fata de clown care a primit o placinta in fata, majoritatea erau socati. Unii nu erau neaparat socati, pe cat de derutati, cerand o foaie de concurs. Se mai intampla cand esti destul de bun la mate si mergi la concursuri. Cu toate ca am avut vreo ora la punctul c) la ultima problema, nu am reusit sa ii dau de capat. Ma simteam putin frustrat dupa ce am lucrat destul de mult, dar m-am consolat cu facptul ca asta este si daca a fost sa fie greu nu mi-a fost numai mie. Bineinteles ca odata ce am ajuns afara a urmat setul II de intrebari. „Ai stiut?”, „Cat iei?”, „Ai facut ultimul c)?”, „Cat ti-o dat la 6?”. Asa ca am bagat o fata orgasmica si cu un zambet Colgate am zis „10 iau. Tot am facut! A fost foarte simplu”.
Miercuri, 1 iulie, ora 7:24. Cu gandul ca astazi e o zi si mai buna, m-am trezit, de ras nu mai trebuia si dus facusem seara, asa ca am plecat la scoala. Tin sa multumesc acelei sau acelor persoane care au avut ideea geniala sa ne puna pe toti cei de la mate-info intr-o singura clasa. Mi se pare normal sa fim aproape la bine si la greu. Asa ca nici nu am terminat bine de completat fisa ca am si inceput povestile. Am mai verificat din cand in cand pulsul la ceilalti, sa vedem cum sta treaba. Si am si avut vreme, ca mai repede de 2 ore subiectele nu au venit, ca eu la un moment dat am pus capul pe banca in speranta ca o sa atipesc putin. Ce le-o luat atat nu imi dau seama, probabil la capsat. In comparatie cu celelalte probe, aici chiar a venit simplu, foarte simplu, inexplicabil de simplu. Dar poate ca o parte din „vina” o are si profu’ de info cu care am facut probleme la refuz. Asa de multe ca mi-am si amintit unul din raspunsul la probleme: ABACABA. Era ca o revelatie pentru mine, eram asa de fericit ca m-am apucat sa zic ABACABA prin clasa. Normal ca supraveghetorii nu intelegeau nimic, credeau ca am luat-o pe naspa si invoc ceva divinitate incasa. Am iesit dupa 2 ore, dupa ce m-am verificat destul de bine. Se citea o fericire pe fata tuturor de parca au iesit de la o casa de toleranta. Nici nu mai avea rost sa intrebi ce nota o sa ieie cineva. Trebuia sa te uiti atent sa ii faci din spranceana si ti se raspundea scurt si la obiect „ZECE ZERO ZERO” © Cristi.
Joi, 2 iulie, 06:10, coafura rezista. Am ajuns sa ma terzesc inaintea lui tata. Cica la 7 incepea asa ca ne gandeam sa ajunge pe la fara un sfert. La jumate eram jos, echipati, umpic mancati si cu pofta de viata. Ajung cu Cristi in fata la Cristina si ei ii trece prin cap sa mergem mai repede cu masina, ca sa apuce sa se incalzeasca, sa mai fac podu de sus…treburi deastea. Noi nu si nu ca ne incalzim pe jos, dar ea sa mergem…ca toti mergem. Pana la urma ne-em lasat convinsi. Si normal ca realitatea m-a trezit cu o palma cand am ajuns la 6:35 la scoala si nu erau numai vreo 10. „Asta patesti daca te iei dupa o femeie!”. 6:35 si eu eram la scoala, nici daca venea Brian Souza cu un elicopter sa ma felicite pentru blog si tot un ma trezeam asa de repede, nici daca era tot terenul de fotbal plin cu nimfomane blonde de 19 ani si nu veneam asa repede. Nici copiii copiilor mei nu ma vor crede. Pe la 7 jumatate au ajuns si profesorii si au inceput prezenta. Au separat fetele de baieti la aruncarea greutatii si au plecat s-au dus la cei cu sprint si saritura la groapa. Bai frate zici ca erai in Baywatch, jumatate de turnanta de la teren era plina de fete care mai de care inalindu-se in slow-motion, ueeei! Intre timp, ne-am incalzit si noi, am mai exersat aruncarea. Fireste ca din multimea medie de masculii trebuia sa fie unul cu mintea mai neteda care sa f*tă meciu. Cum printre noi erau si unii care aveau emotii cu proba si asteptau sa mai arunce odata inainte de masuratoarea oficiala ne-am asezat si asteptam sa arunce dupa care luam bila. Spirit de fair-play, totul ok pana vine ăla destept si se baga se ia bila asa din senin ca el vrea sa mai arunce inca o data. Un prieten il roaga sa stea la rand ca sunt unii care nu au aruncat deloc. Bine mă! ca nu-i prost el si mai da si replica de furnicar:”Esti smecher? Lasa ca vedem noi dupa!” – se recomanda a vizualiza urmatorul material. Norocul mi-a suras insa la proba de sarit la capra, pentru ca intamplator ma aflam pe aproape, erau deja 9 intrati si mai putea unul. Cine o fost al zecelea? Eu am fost! A venit apoi si randul fetelor „la capra”, deci era de asteptat. Atunci a intervenit o mintea sclipitore si a desenat un careu de ‘paradis’. Dar nu unul normal, ci unul care incepea de la -3 si se termina la 9, cam asa ceva. S-a adunat lume cu chistoace, cioburi de sticla, pietricele, bete, muschi, sticle…Eu eram cu cheile. Deci asta cred ca o fost cea mai tare parte a zilei. Pentru asa ceva m-as trezi in fiecare zi de la 6. Super tare, mai ales ca am si castigat; si da, tin sa va anunt ca inca mai pot deschide interfonul, nu s-a stricat nimic. Au urmat apoi saritura in lungime si baschetul la mine, handbal si fotbal la ceilati. Din toti cei care au dat fotbal, numai vreo 3 au dat gol. Oare asa de greu e? normal ca s-au gasit scuze rapid -> nu mi-a dat pasa buna. Ete floşc. Zia s-a terminat pe la 12, la fel cum a si inceput, adica bine. десять нуль нуль.
Istoria acestui bac a fost si ea scrisa si asteapta sa fie citita cand va veni timpul. Inafara de matematica, eu sunt multumit de ceea ce am facut. In rest va doresc la toti sa intrati la facultate acolo unde va doriti si sa ne vedem cu bine. Bacalaureatul s-a terminat. Orice sfarsit este un nou inceput, iar( cel putin pentru mine) inceputul e cel mai greu !Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea, Scoala | No Comments
Vand carti de a XII-a
iunie 26, 2009 by Andrei Sălăgean
…el ii daruieste Elei casele de la Constanta, bani, „absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti…de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul”. Ceva de genul ma gandeam si eu astazi pe la ora 14. Sincer, daca nu as avea cui sa vand toate cartile astea de romana, veneam acasa si faceam un foc fain din ele. Asa ca sa simt eu ca am terminat cu totul. Sa uit toate chestiile care le-am invatat, toate durerile lui Moromete si ale lui Ion, toate probele lui Harap-Alb, nevroza lui Bacovia si disclocarile temporale ale lui Camil Petrescu.
Dupa ce ca aseara am stat pana la unu ca sa mai schimb impresii cu lumeas si sa mai citesc ceva, azi dimineata la 7 fara 10 suna alarma la telefon. Mai las 5 minute apoi ma ridic rapid si intru la dus, ma rad si in tinuta de nunta, dar fara papion si sacou, plec spre scoala cu aceeasi Cristi si Cristina. Pe drum normal fiecare ne dam cu parerea despre ce am vrea sa vina si despre ce nu am vrea. Concluzia era clara: numai poezie sa nu vina.
Am intrat cu greu in curte, noroc cu Cristi care avea o barda la el si am inceput sa taiem din frunze. Ne-a luat ceva vreme. Era o cultura impresionanta de morcovi acolo. Toata lumea avea cel putin cate unu. Noi aveam apa. Grupuri si grupuri, oameni si oameni, unii deja stiau deja varianta, altii le aveau pe toate in caz de orice. Deci un lucru era clar, foarte clar. Eu nu aveam emotii pentur ca stiam ca nu stiu. In rest, 95% ori avea zarzavat la fund ori avea fituici. Pana la urma am intrat si in clase, am completat foile. Eu nu eram atent dar se pare ca o tipa cu doua banci in fata mea la locul pentru nume, unde trebuia pus numele de familie, a facut putin exces de zel si…a scris chiar NUMELE DE FAMILIE, emotiile. Apoi o inceput sa bata apropouri la inaltimea mea, sa ma duc sa ud putin florile care erau mai sus, cu toate ca le dadusem ceasul meu, ca doar ele nu aveau asa ceva la un examen…Dupa vreo ora de asteptari a venit si subiectul, bunicel, nimic din ce se vehicula ca va fi, dar cu cea mai mare cota. Incet si cu treaba buna am trecut prin toate punctele insa mi-e mila de profesorul care imi va corecta la punctul III. Ori o sa rada de ce porcarii am scris, ori isi fac cruce, ori amandoua. Am iesit afara, unde normal vreo 5 cocalari stateau fix in fata usii, aia meritau un bocanc in plex, nu sa ii fereasca toata lumea care iesea. In fine, ma rodea stomacu mai ceva ca o radasca. Am tras o fuga rapid pana acasa, „am bagat o rosie cu pita” si m-am intors pe terasa unde am dezbatut la o bere cele petrecute pana atunci. Am rascolit toate subiectele, mai ceva ca cei de al criminalistica am incercat sa determinam daca tipa din poezie e moarta sau nu, iar cand ne-am plictisit am plecat acasa.
Am vrut sa ma uit la un film, dar eram mult prea obosit. M-am pus sa dorm vreo ora, doua. Cand m-am trezit am inceput sa realizez momentul. AM SCAPAT DE ROMANA !!!!. Am pornit compu, am pus melodia asta si am dat tare. M-am simtit bine!Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea, Scoala | No Comments
Numaratoarea inversa a inceput
iunie 23, 2009 by Andrei Sălăgean
Au mai ramas 5. Cu ceva emotii am trecut astazi de proba de la romana oral. Sincer va spun ca in momentul cand am terminat de citit prima data biletul, numai in cel mai bune momente ale mele credeam ca voi lua 10. Si se pare ca am fost destul de inspirat.
9:24. Suna ceasul de trezire. Era totul gandit de dinainte, 24 imi va aduce noroc. Mancare, dus, ras si eram gata de plecat. De vreo doua sau trei ori cred ca am ridicat numai capul. Atatea aveam in cap, dar numai la romana nu ma gandeam. De aceea cand am ajuns am realizat ca eu nu am nimic de scris. Cristina a sarit in ajutor cu un pix, dar nu orice pix, era „cel mai bun pix”, cel care imi va aduce nota cea buna. Apoi am realizat ca in fata mea mai erau aproximativ 10 persoane. Mergea inexplicabil de incet, asa ca am plecat sa imi cumpar niste apa. Pana ce m-am intors au mai intrat vreo doi si am aflat ca Timis a luat 10…stiti voi…ala mic de sufla greu. Iesea lumea, in mare parte fericita, se imbratisa, nu scotea insa nici un cuvant, doar arata foaia. Cu o jumatate de ora intarziere am intrat si eu, cu toate ca erau care au intrat cu jumatate de ora in fata.
Salut frumos, ca asa e bine, iau bilet si ciorna si iau loc. Ciudat ca nu mi-au cerut nici un act de identitate, probabil m-au recunoscut pentru ca nu purtam nici machiaj nici ochelarii D&G cu smaralde si cristale, cum zic…’s vedeta domle. Incep si citesc, si citesc, si citesc. Am citit cred ca de vreo 3 ori textul si nu am inteles mai nimic din el.( Pfoai ce prost e asta frate, nici sa citeasca nu stie). Era ceva despre teatrul lui Teodor Mazilu. Mai erau de raspuns 2 in fata mea si eu deabia gatasem primul punct. (Asta chiar e prost, nu gluma!). Totusi am avut noroc ca erau „doamne” in comisie si au mai stat putin si la o barfa, ca asa se cade la examen sa mai schimbi pareri. Altii aveau cate o pagina de unde sa citeasca pe cand eu, 2 fraze mai lungi care reprezentau un rezumat, un rand pentru punctul doi unde trebuia sa identific doua idei si sa le compar, iar la trei opinie argumentata pe baza textului dupa urmatoarea afirmatie „Piesele lui Teodor Mazilu reprezinta o lume intoarsa.” Aici aveam 3 randuri: ipoteza, exemplu 1, exemplu 2, fara concluzie ca am zis ca totul e in cap si formulez pe loc.
Nici o emotie nimic pana cand am dat fata in fata cu „juriul”. Uei tot mi s-a uscat gura. Ma descurc bine la 1 si 2 iar la 3 incerc sa conving ca stiu despre ce vorbesc si ca nu bat campii. Intr-un minut deja eram prin Baragan. Asa ca una din profesoare incepe sa traga de ham si ma intreaba cum vad eu lumea intoarsa…Tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm pâna in Delta am luat-o. „Ma copile, tu ai fost la teatru?” si aici cred ca am cam exagerat cu sinceritatea „Am fost cand eram mic…” la Hansel si Gretel am vrut sa zic. „Dar acuma mai recent nu ai fost?”, aici stiti si voi raspunsul. Apoi din vorba in vorba am ajuns la conflictul dintre generatii care tot o lume intoarsa e daca privesti dintr-o tabara in cealalta. „No las ca-i bine”. Si nu stiu cum ii vine sa ma intrebe daca stiu mate. Aici nici nu am mai rezistat, daca la romana is asa cum sunt, atunci macar cu matematica sa ma laud si eu. „Stiu mate bine, am fost la olimpiada…”, „La olimpiada de balet?”, no aici mo cam calcat pe coada, insa am preferat sa precizez ca judeteana, bla bla bla si asteptam sa imi dea foaia.
Cum ma uitam eu asa interesat la foaie, vad un 9 si inca o cifra langa( era numarul biletului, 93). Zic ca e bun si un 9.50 in gandul meu, iau foaia si dau sa ies, dar vine intrebarea magica, aia cu care treci la levelul urmator. „Tu ai luat vreodata un 10 la romana?”. Inafara de chestii laute de pe net, sau inca ceva ce nu imi dau seama, nu cred ca am luat vreun 10 in liceu.( No! ce v-am zis eu ca asta e prost!). Ma balbai intre sa zic da sau nu dar ma linisteste direct:„Astazi ai luat 10!” 
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea, Scoala | 1 Comment
Tot respectul pentru:
iunie 19, 2009 by Andrei Sălăgean
Iar daca mai sunt 2 persoana pentru care sa am o atitudine de respect, atunci una din ele sigur va fii tot timpul Nemes Traian. Din 4 ani, cat am fost colegi de clasa, 3 am fost si de banca, cu toate ca era destul de greu sa incapem cand el era in mijloc. Imaginati-va doi „calai” cu picioarele care ieseau pe partea cealalta sa stea unul langa celalalt. De obicei Somesan iesea putin sifonat dar asta-i viata de scolar. Cel mai greu a fost la teza de la romana de pe primul semestru pe clasa a 12-a. Cum nu eram programat sa stau cu ei in banca, m-am intors in ultimul moment „fara bilet”, Traian foarte detasat statea intins pe doua locuri cu picioarele desfacute zici ca era constipat. Nu aveam nici un motiv sa ma intorc in prima banca asa ca m-am inghesuit cum am putut. Apoi sa nu va zic, ca stateam mai ceva ca in ingramadeala la bilete de la meciul cu Steaua. Jumate picior afara, jumate inauntru in banca, nu stateam nici cum, dupa o ora incepea sa tremure, tot eram transpirat, pe cand Traian putea parcheze o limuzina pe locul lui. Dar cele mai interesante erau discutiile de pe a 9-a. Ce puteau oare 2 tipi sa discute cand nu se cunosc inafara de, tipa aia super cu tzatze mari si cur fain care o trecut pe langa noi, nu era cazul, sau despre nimic. Normal ca despre jocuri. Atunci mi-a recomandat prima data Prince of Persia: Warrior Within. Defapt il recomanda la toti. Erau 3 cd-uri, care cred ca si acuma sunt la mine. Super fain jocul insa pe langa POP WW daca intreba cineva de Traian, 2 lucruri iti veneau in minte atunci: telefonul lui cu care filma toate tampeniile ce le faceam si Tiesto. Atunci a aparut ipoteza unui concert Tiesto la Beclean, ne gandeam cam cat de multa lume ar fi, daca ar umple tot Becleanul. Dar pe langa asta, cea mai mare dilema a vremii pe langa vorbele lui Nietzsche era care este mai inalt dintre noi doi. Pana la urma am decis sa facem ca si atunci cand castigam ceva. El a purtat primii ani, eu ultimii si totul a fost ok. Asta pe langa faptul ca eram mai tot timpul rugat sa ajut la udatul florilor. Pe langa scorurile exacte la fotbal, au mai fost si alte pariuri mai ciudate, ca si cel cand am zis ca imi intra un corn de Olala intreg in gura, nu m-au crezut…muhahaha. Cu tot ce a fost in acesti ani, cu serile de pe Duca, cu buda aia din lateral, cu assassin’s creed sau cu raspunsurile tale la romana care daca nu erau ciudate, nu intelegem nimic ne-om vedea la Cluj sa spargem fie o consola, fie o sticla de Cabernet Sauvignon sau in cel mai bun caz la gradina botanica sa „hranim pasarile”, numai ca alea care au aripi dar nu zboara.
Si ultimul, dar nu cel din urma, si pentru ca si papucii lui cer asta, tot respectul pentru Somesan Adi. Cunoscut dupa strigatele de lupta la nevoie gen „Open Arena” – vorbe adresate partenerului de pahar cand simti ca iti cade capul pe masa, este trecut de ora 12 iar tu doresti sa ajungi acasa sa il bati pe taicato, sa borasti pe tastatura, apoi pornesti fain frumos compu si te joci. O alta chemare de inviorare e arhicunoscutul Tochio Hoteeeeeeel, care e mai greu decat pare: cu mana dreapta in aer si degetul aratator la curea se striga pana vine cineva sa strige Open Arena, e un fel de ciclu. Dar sa-i dam la Some ce Cezar nici nu stia pe vreamea lui: fotbalul si handbalul, mai exact poarta. Pe Somesan nu ai vrea sa il lasi sa joace pe teren. E tehnic, dar nu prea stie scheme, da gol cu capu dar numai cand iese din poarta, din partea cealalta a terenului, deci nu se pune, iar suturile lui ocolesc poarta cum ocoleste functia exponentiala originea. In schimb in porta face minuni mai ceva ca Merlin. Are el asa un skill dupa cum mi-a recunoscut in doua mii şasă, stie el sa scape o mana pe unde e mingea. Sa nu uitam ca pe a 9-a, pe cand eram boboci, in ultimul minut el a aparat penaltyul, ca noi sa marcam fix la faza care urma. Uneori inteligenta lui depaseste normalul astfel incat doar ele vede anumite traiectorii ale mingii, anumite poziti unde noi ar trebui sa fim. Ne cerem scuze domnu’ portar, dar tot pasele scurte sunt mai bune. Apoi tot timpul imi placeau cornuletele alea mici cu zahar praf pe deasupra pe care le avea din cand in cand. Erau asa de mici si de multe ca nu aveai cum sa nu mananci vreo 5-6 cand nu se uita. Fire subtila, stapaneste excelent arta copiatului „din poale”. Din 60 de oameni care copiaza, pe Somesan cred ca l-ai repera cel mai usor, dar adevarul e ca nici nu se fereste, are totul sub control. Radea el de mine cu Travianul, dar ce bine rad eu acuma de el cu Imperia, pentru ca de DOTA s-a cam lasat. Era campion pe sate cu Blodsicăr, chiar si Traian a recunoscut acest lucru. La fel cum amandoi ii recunoastem adevarata valoare de chimist in devenire, la fel si doamna Minerva. Stie el ceva cu hexa-ciano-feratul de potasiu sau acidul Lewis, toate din punct de vedere Brønsted ca altfel nu iese, insa la hidrocarburile cu gust de sfecla si chimen, mai are de lucrat. Bafta Somesane si daca nu ne vedem noi la un Open Arena, atunci macar la un fotbal asa de calitate, sti tu, iar eu anunt de pe acum: Ultim in poarta, Somesan tu esti primul!
Iar daca cine stie patiti ceva voi doi, va ia cu dislocari de memorie sub forma de feed-back sau flash-back, aveti aici o poza sa tineti minte cine sunteti.Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea, Scoala, Tot respectul | 3 Comments
