Parerea Mea

  1. Eu mi-am facut datoria

    decembrie 7, 2009 by Andrei Sălăgean

    Daca data trecuta nu am fost pentru ca era coada prea mare, am zis ca macar in turul 2 sa merg la vot. Pentru multi acest lucru li se pare o banalitate, ceva normal, firesc. De importanta unui lucru iti dai seama numai atunci cand iti lipseste. Atata timp sub comunism, oamenii nu au putut face nimic. Au murit oameni pentru un vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat iar la unii nici nu le pasa. Oare ce au facut cei 40% astazi de era asa de greu sa mearga pana la o sectie si sa puie o stampila. Unii ar zice scurt ca n-au cu cine, nu le place de nici unul, dar asta nu e o scuza, iti poti anula votul.
    Dar nu si eu. Un vot face diferenta. La 6 jumate am pus ceasul sa sune si la 7 am fost in fata la sectia de votare. De data asta am vrut eu sa fiu primul(nu de alta dar sa nu mai prind coada). Apoi am venit si m-am culcat la loc.


  2. Si nici eu. Nu sunt ce am vrut odata.

    noiembrie 30, 2009 by Andrei Sălăgean

             Trece vremea, mai ceva ca in basme. La vremuri noi, nu mai suntem tot noi. E greu sa ramai acelasi cand totul e mai schimbator ca Crin Antonescu si mai rapid ca mana lui Basescu. Dar las politica deoparte la fel cum lasam resturi pe marginea farfuriei cand mancam supa. Ce a fost a trecut si acum nu mai e, filozofic vorbind, sau mai e si a doua varianta(ultimul de jos).
             De cand am ajuns la Cluj mi-am schimbat parerea despre TOT cam o data la 2 saptamani dupa un grafic asemanator lui sin2(x). Am inceput sa recitesc chestiile mai interesante scrise de mine pana am dat de ultimul vers din asta. Sa nu ma intelegeti gresit, nu zic ca nu-mi place la Cluj. Toata partea ciudata e cum au ajuns sa evolueze lucrurile, total pe dos. Cu toate acestea parca e mai bine asa.
             Am invatat ca 80% din bancurile cu studentii de la poli sunt adevarate. Inafara de 2-3 care invata zilnic, sala de lectura nu e plina decat cu o zi inainte de examen cu studenti „dornici de carte” ca porcul de zăr. Sunt acei studenti cu 2l de ness, 1 sticla de Cola si alte mninuni ce ar putea invata intr-o seara „Istoria literaturii” de Calinescu. Apoi, pita cu pateu e destul de buna dar nu se compara o papara din 10 oua cu marar, ceapa calita, bucati de salam, branza de burduf si lapte. Vine apoi o „simultana” clasica la buda unde e bai daca nu ai macar un sul neinceput de hartie igienica cu o aderenta asemanatoare jmirgalului. Prima saptamana nu credeam ca voi reusi. Acum nu trece o zi fara sa meditez in „camaruta de 1×2” citind textele de pe usa.
             Dar dintre toate cel mai mult s-au schimbat oamenii. Unii si-au afundat capul si mai tare in carte, altii l-au scos de tot si definitiv. Cu prietenii buni ma vad din ce in ce mai rar. Pe unii nu ii mai recunosc dar pe cei care-i vad mai rar ma bucur extraordinar sa-i revad. Lumea e mai loco decat Ca$$a Loco. Alta peste una, daca tragem linie, inmultim cu -1 si scadem, daca facem o statistica: putea fii si mai rau. Daca ma intreaba lumea cum e la facultate/Cluj eu zic ca e bine. Orice ar fii eu raman acelasi Sălă sau Andrei, dupa caz.

    P.S. La poli sunt si fete faine.
    *simultana = cand merg mai multi deodata la WC si vorbesc despre una alta in timp ce stau pe „tron”. Se foloseste un limbaj „de la coada vacii” atunci cand se invoca zei si spirite sau se blesteama. Scremutul este optional in functie de consistenta fecalelor.
    *zăr = Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor si care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc.


  3. Matematica. Nu mai e ce a fost odata.

    noiembrie 26, 2009 by Andrei Sălăgean


  4. Pentru ca in viata nu e ca in fotbal

    noiembrie 5, 2009 by Andrei Sălăgean

             Inca o seara de fotbal, inca o seara in care limba mea are de suferit de la seminte iar gatul de la urlat. Meci bun, echipa de laudat, Petrescu de felicitat, pacat ca nu au castigat. Astept si meciurile urmatoare ca poate, poate cu putina sansa iese Urziceniul din grupe.
             De cum am iesit de la seminar, directia in campus si de acolo la alimentara de unde am facut aprovizionarea cu seminte si bere. Apoi mai tarziu am mers cu un prieten sa achizitionam pita si salam. Si ma bate pe mine gandul sa pun la pariuri. 10 lei pe victoria lui Rangers, si ma mir ca unde se duc banii… Am urlat, am oftat, am ascultat pe altii cum au oftat sau au facut comentarii de fineti, pana la urma a fost 1 – 1. Pentru ca in viata nu e ca in fotbal, pentru ca mingea e rotunda, terenul e dreptunghiular si gazonul naspa.
             Daca pierdea Unirea majoritatea spunea fraze de genul „ca asa sunt romanii”, „ca romanii nu stiu decat sa se apere”, „fotbalul romanesc e praf”. Totusi, dupa victoria din tur sau acum dupa egalul obtinut in urma unui joc excelent, de ce nu iese nimeni in fata si sa urle in gura mare „astia sunt romanii adevarati si sunt mandru de ei, indiferent de scor, pentru ca au luptat„.
             Una peste alta radical din patru e doi, iar Unirea a jucat excelent, parerea mea. Felicit atitudinea, determinarea, golul si îi tin pumnii pentru urmatorul meci.


    Unirea Urziceni – Glasgow Rangers 1-1


  5. O luna in camin

    octombrie 23, 2009 by Andrei Sălăgean

    A trecut si saptamana aceasta si deja se implineste o luna de cand sunt in camin, faculta, Cluj. Stiti cum e vorba, mere treaba. Am abonamente, carduri, cartele si bineinteles prieteni noi.
    O noua viata a inceput in Cluj. E total altceva decat ce era in Bistrita, nu mai bine dar nici mai rau. E ca si cum ar trece un jucator de la Urziceni la Steaua. Urziceni e campioana, dar Steaua are palmares. Oricum, e frumos aici, cu toate ca acu o saptamana a si nins. Clujul e un oras mare cu multe posibilitati unde nu ai cum sa te plictisesti. Cu toate ca mi-a luat ceva vreme pana sa ma obisnuiesc acum ma simt bine aici, cu exceptia dimineatilor cand e aglomeratie. Am prins o zi ca stateam in autobuz doar pe varfuri, nu puteam pune talpa jos, partea buna ca nu trebuia sa ma tin de ceva. Era asa de multa lume ca in curbe nici nu te clinteai.
    La faculta’ ce sa mai zic. E bine, greu, usor, fain si obositor, trebuie sa te stradui umpic ca sa fii integralist. La seminarii si laboratoare e chiar interesant, dar la curusi, cel putin mie, mi-e greu sa stau atent. Mai pun capul jos, mai citesc dar e destul de greu sa belesc ochii la un profesor care in 3 ore imi preda din toata fizica facuta de mine in liceu. Eu sper la ce e mai bine si cand termin sa pot face ceva calumea nu sa frec menta.
    Si totusi dintre toate si toate, cele mai tari sunt persoanele noi pe care le-am cunoscut. Fiind din toate partile tarii, acestea vin cu lucrurile lor, cu obiceiurile lor, e un mozaic aici. Oameni adevarati, oameni noi, oameni cu care sper sa ma inteleg cat mai bine. Cu toate ca am inceput numai de o luna, cu unii parca ma stiu de o viata. De colegii de camera nu am ce sa zic. Eu si Cristi trebuie sa ne felicitam pentru alegerea facuta. Cu slanina, ceapa, oua, branza si tuiaca, toate-s mai buna ca niciodata, dar nu ca acasa. La cantina se mananca iarasi bine, sau daca nu bine atunci mult. Oricum ar fii tot e bine.
    Am deja 3 carduri si il astept pe al patrulea, da bine la portofel, nu de alta. In rest astept provocarile ce o sa apara. Tocmai azi am dat interviu pentru Best si astept un raspuns. Bune ca bune, dar trebuie sa recunosc ca sunt si cateva chestii care paradoxal nu ma asteptam sa se intample. Lucruri care ma astptam sa fie de partea mea, sau macar sa imi fie favorabile, azi vad ca sunt de cealalta parte a raului. Asta-i viata, nu toate sunt bune, de aceea sunt aici ca sa imi fac ordine si sa ma asigur ca lucrurile o iau pe calea buna. Maine e o noua zi. Aici nu ai cum sa te dai batut, si nu ai de ce. Ridici capul de pe perna si spui : „Azi o sa reusesc!” si totul pare mai roz. Mie deja mi-e somn, sunt racit a doua oara de cand sunt in camin asa ca o sa inchei. Pana ne mai vedem, numai bine!