Dupa o zi care intradevar nu prea semana cu altele. Poate doar umpic cu ziua cand am luat locul 4 la mate pe a IX-a si imi mai trebuia puti ca sa iau 3, si implicit sa merg pe tara. Si dupa defapt jumate de zi ca e numa 4 ceasu ajung acasa mai obosit, stresat, suparat, nervos, dezamagit, ingandurat, resemnat si bucuros. O zi ca aceasta nu i-o doresc nicicui chiar daca nu e cine stie ce si ma vaiet eu numa ca sa aveti voi ce citi.
Pe scurt daca ar fi sa o iau ziua a mers exact invers zicalei de la agonie la extaz. Ce bine am dormit eu toata noaptea si m-am trezit pe la 7 ca la 8 trebuia sa fiu deja la sala( cu toate ca politisti vin numa la 8 jumate – 9). Trebuia sa dau legislatia pentru examenu auto. Ajung stau, vorbesc, rad, dar numa pana vad la un prieten o hartiuta cu trimiterea pentru examinare( sau asa ceva).(dupa cum zic sudisti, eu sunt ardelean apropo) BAI FRATE! ce viteza am luat sa iau un taxi si rapid acasa dupa foaie si inapoi. Vreau sa va zic ca dupa ce ca m-am impacientat o gramada ca nu oi ajunge nici nu folosesc foaia aia toata ziua. Pana la urma intru si in sala, ne da chestionare,incep si fac, termin si ies…(dupa vreo 2 ore de asteptat)…apare si Monsieur le politist cu un teanc de dosare pentru cei care nu au trecut. Pana la urma imi citeste si mie numele fara sa imi dea vreun dosar, deci am luat. Fericire si telefoane, ca am crezut ca se va bloca Orange. Unii plangeau altii radeau eu nu schitam nimic inafara de bucurie, si normal ma indrept spre casa.
Si cred ca pana aici o fost cu extazul, daca as putea spune asa. Dupa cum imi spune Mister: „Cam pe la 12 jumate sa fiti la sala polivalenta”, in gandul lui, chiar daca noi ajungem numai la 2. Stam in soare, mai eram cu Traian, mai vorbim una alta, ultime sfaturi, apar tot mai multe masini cu scoala, numai a nostru nu aparea. Faceam deja glume naspa pe seama masini care se pornea cu surubelnita…stiti voi…ca sa mai treaca din timp. Pana la urma apar si curcanii(ma refer la politisti insa nu vreau sa ma repet) si incep sa faca prezenta si sa ne distribuie. Cea mai tare faza, ca il citeste primu si pe Traian numa ca…nu era instructorul venit si deja ne faceam griji in privinta lui. Si pleaca politistul cu altcineva.
Intre timp apare si domnul nostru sa ne incalzim umpic cu masina, la propiu si la figurat. Condusu merge bine, si la Traian si la mine, cu toate ca m-am sperit de un soldat care doar a icercat sa „salute” numa ca o facut de parca ar fi facut semn de STOP. Revenim si nu oprim masina ca dupaia e greu cu surubelnita. Vine politistul si decide sa ne ia. Am avut noroc sau nu, nu stiu ce sa zic. Traian merge primul. Nu are probleme opreste la pietoni cu frana brusca, doar ca saracii de ei sa treaca. Apoi ii reproseaza ca de ce o oprit asa de brusc, ca nu cumva sa ii speriem, poate fac atac de cord…Il mai plimba, ii mai face observatie ca nu isi asigura vizibilitate maxima la trecerea cu calea ferata, lucru care insemna sa treca de stop, si daca retin bine sa il pice, nu sunt foarte sigur. Pana la urma trece tot si e admis. Felicitari Traian!
„Intra fisioras la volan!” imi zice domnul examinator. Iar de aici deja parca ma dor mainile cand scriu ce a mai fost( din cauza ca stau alecat de pe pat si laptopu e pe parchet).”Ia-o la dreapta”. Semnalizez iesirea de unde era parcata masina si ies. Dau a II-a si merg. Vad insa o babuta vai de capu ei cu o carja care deabia de misca, pe marginea drumului. Ma gadesc sa nu mai accelerez ca poate o sperii si o las moale la 20 si imi continui de drum. Si bai frate, cand trec de ea zice asta nia, domnu’ militian: „Pe baba nu ai vazut-o sa o lesi sa treaca?”, si cand intorc capu ea era inca oprita sa treaca strada pe trecerea de pietoni. „TRAGE PE DREAPTA!!!”.
Nici 50 de m nu cred ca am avut ocazia sa conduc. O inceput sa noteze pe acolo cu rosu si gata o fost doamnelor si domnilor si dragi telespectatori. Degeaba o mai incercat instructoru sa zica ceva…asta este indicatorul era acolo. „Neacordarea de prioritate( cand mergi cu 20 km/h ma ganndeam eu) face multe accidente” imi spue der Polizist. Cu ochii in soare si doasaru in mana am ramas, si la reprogramat pe alta data, ACAS. Ma mai consoleaza umpicut si instructorul, imi mai amiteste ce m-a invatat si cu asta basta. Dau noroc cu toti si acas cu mine ca ziua e gata !
In drum mai vorbesc cu mama si tata care ma sustin foarte bine. Apreciez efortul care l-a facut tata, care cu toate ca e ocpat a venit sa ma sustina si ca nu-i nimic. Asta e si nimic mai mult. Dupa cum zicea un om de la tara: „… asta nu i nacaz…nacaz i can iti moare o vaca sau mai rau”.Oamenii tot oameni sunt iar pe mine tot asa o sa ma cheme si fara carnet de conducere. Atata tot ca mi s-o cam dus cheful de orice.
Singurele chestii care inca mai dospesc mai ceva ca aluatul de pizza in mine sunt si ele. Parte nasoala ca sunt primul din clasa care cad dupa o serie de 7 admisi consecutivi. Oricum pentru orice lucru trebuie sa fie unu care sa fie primul si dintre toate eu trebuia sa fiu primul. Si ultimul lucru nu il inteleg. Daca asa de mult se pune accent pe datul prioritatii si pietonii, de ce naiba nu se ia o masura pentru vitezomanii aia, sau inganfatii aia cu X5( dadeam un exemplu) si lantoc la gat care vorbesc la telefon si nu te lasa nici sa scapi un picior jos pe „zebra”. Poi ca nu le pasa! Ce pana lor!
Oricum Nascut pentru a reusi 4 life si Rasca( sau Acsar cum vreti voi) Rulz! Putea fi si mai rau, asa ca o noua zi o noua sansa.