Inca o seara de fotbal, inca o seara in care limba mea are de suferit de la seminte iar gatul de la urlat. Meci bun, echipa de laudat, Petrescu de felicitat, pacat ca nu au castigat. Astept si meciurile urmatoare ca poate, poate cu putina sansa iese Urziceniul din grupe.
De cum am iesit de la seminar, directia in campus si de acolo la alimentara de unde am facut aprovizionarea cu seminte si bere. Apoi mai tarziu am mers cu un prieten sa achizitionam pita si salam. Si ma bate pe mine gandul sa pun la pariuri. 10 lei pe victoria lui Rangers, si ma mir ca unde se duc banii… Am urlat, am oftat, am ascultat pe altii cum au oftat sau au facut comentarii de fineti, pana la urma a fost 1 – 1. Pentru ca in viata nu e ca in fotbal, pentru ca mingea e rotunda, terenul e dreptunghiular si gazonul naspa.
Daca pierdea Unirea majoritatea spunea fraze de genul „ca asa sunt romanii”, „ca romanii nu stiu decat sa se apere”, „fotbalul romanesc e praf”. Totusi, dupa victoria din tur sau acum dupa egalul obtinut in urma unui joc excelent, de ce nu iese nimeni in fata si sa urle in gura mare „astia sunt romanii adevarati si sunt mandru de ei, indiferent de scor, pentru ca au luptat„.
Una peste alta radical din patru e doi, iar Unirea a jucat excelent, parerea mea. Felicit atitudinea, determinarea, golul si îi tin pumnii pentru urmatorul meci.
Unirea Urziceni – Glasgow Rangers 1-1
