din SUA

  1. Leaving the nest. Part I : Still in Europe

    iunie 23, 2010 by Andrei Sălăgean

             As incepe postul din aceasta noapte, la mine, si dimineata la voi cu un banc; un banc adaptat. Are tata 3 fete: una faina, una la poli… si una e americanca. Cam aceasta e parerea mea dupa 4 zile, e posibil sa fie si eronata. O sa scriu ceva pentru ca am timp si scriu si de pe un MAC.
             Se facea ca era sambata dimineata pe la 4 si eu plecam din Cluj. Instant dupa ce a pornit microbuzul din statie, am simtit un gol in stomac asa de mare cam cat ceva destul de mare. Asa ca mi-am pus muzica si am incercat sa adorm. Nu am adormit usor… Si la un moment dat cand deja eram prin Ungaria, ma uit la ceas si eu intr-o ora aveam avionul si noi mergeam lejer, mai faceam si opriri. Apoi mi-am dat seama de treaba cu fusul orar. Am ajuns si in aeroport si beleam ochii ca si prima data cand am ajuns in Cluj. Am zis sa imi schimb si ultimii lei care ii mai aveam si sa iau niste euro. Si ma gandeam sa ma duc la shopping in duty free… cu 2 euro. Dar am dat de un telefon public si am incercat sa sun pana acasa, dar ciuciu. Nu stiu de ce, dar nu mergea de nici o culoare. Asa ca am asteptat pana la imbarcare cuminte pe o banca.
             Cand am intrat in avion eram tot un huoooaaa. Merg la locul meu si imi asteptam „colegul”, atata tot ca ma rugam sa fie colega sau daca nu, macar sa nu fie gras. Pana la urma vine o fata. Decoleaza avionul, si aici eram tot un huoooaaa si poze si stanga, dreapta, etc. Vreo ora tot in engleza pana ce ea se apuca de citit si citesc titlul la carte „Printre altele, m-am apucat de fumat”. Bingo, e romanca. Numai ca ea nu stia ca eu stiu ca ea e romanca si nu imi venea sa zic „sti ceva, eu sunt roman”. Asa ca tot bat apropouri vizuale. Imi asez frumos pasaportul la vedere, incep si desenez ceva in romana. Scot o ditai coala A4 cu 1 Decembrie, Ziua Romaniei si mai jos era imnul. S-a prins pana la urma, era si ea din Cluj. Apoi mi se pare normal ca de fiecare data cand veneau sa imi ofere de baut eu sa accept. Ce sa zic, mi-era sete de la zbor, am luat chiar si o bere. Au pus trei filme ca sa treaca mai repede timpul… de 10 ore. Si mai era o chestie care nu am inteles-o de nici o culoare. Am terminat cu continentu, si a venit „apa”. Apoi dupa un timp pamant, apoi apa, apoi pamant apoi apa. Si tot mai apareau bucati mari de pamant din ora in ora. Ma gandeam la Groenlanda insa nu era zapada. Cine stie sa ma lamureasca.

    Categories: Creatii proprii, din SUA | 3 Comments