Inceputul acesta de saptamana ma gaseste la magazinul de langa. Am inceput sa invat sa fac pizza. Asa ca in filme, invarteli in aer… chestii… treburi… orice, dar fără făcăleț. Dar, vorba aceea, in viata nu e ca in fotbal( Varga Radu).
Nu e asa bucata de tort pe cum ma asteptam. Imi zice la inceput sa am grija sa nu ma ard, ca e foarte cald. Eu fac pe Captain America si ii zic ca nu ma ard, ca am mai facut acasa clatite. Incepe si rade. Va dati seama ca la vreo 200 de grade, arde ca naiba, iar eu fac ca o fetiță. Acuma numa se uita la mine si imi aminteste de clatite cand ma vede ca ma pârlesc. Si imi tot zice ca trebuie sa fiu atent la ce e inauntru si sa nu uit, sa nu se arda. Si cand credeam ca pot sta si eu un minut vine si ma pune sa fac alta. Si ma intreaba ce am inauntru? iar eu Captain Obvious, „Pizza! ce să am?”, „Dar de care? …”.
Si mai e si „bunul prieten” Jose caruia ii place la nebunie sa ma ia la misto. Problema e ca nici nu prea ii inteleg engleza si nici nu prea ma pricepeam la inceput care cum e. Si il intreb cum se face si imi zice sa pun cine stie ce altceva si apoi cu o fata foarte plictisita, „ma anunta” – I’m kidding. Chestia e ca el e pro. la facut pizza, e sensei, grand master, el i primu’. Incet, incet prind si eu care ii treaba pana atunci mai invat ca vine imediat 4 iulie si trebuie sa fiu pe faza. Pana una alta poftă bună și o zi excelentă!
din SUA
America #3 – Pizza Boy
iunie 30, 2010 by Andrei Sălăgean
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | 2 Comments
America #2 – Prima săptămână
iunie 28, 2010 by Andrei Sălăgean
Senzatia aia de huuuoooaaaaaa a mai durat inca vreo 2 zile. Ma minunam la orice. Cel mai tare ma distrau reclamele, sunt ceva de genul: Nu cumparati Honda ca Ford e mai buna. Toata lumea zambeste si iti ureaza o zi buna. Negrii sunt chiar negrii.
Am inceput sa cunosc din ce in ce mai multi romani. Surpriza! numai moldoveni, olteni si bucuresteni, nici un ardelean de-a meu n-am intalnit. Dar nu-i bai; bai e cu mancarea. Nu are gust si mai si ingrasa. Totusi am luat cu 10$, 48 de doze de Pepsi. Mai fac cumparaturi din cand in cand de la 1$, cam cum e la noi 38+ numai ca are si mancare. Mi-e dor de o ciorba de fasole cu ciolan si ceapa rosie.
Am inceput si cu lucrul. Managerul e super tare. E putin, putin mai mic ca si mine. Muhahaha tot eu sunt mai inalt.
E un irlandez venit in America care conduce o afacere cu specific italienesc. Il cheama George, iar pe mine ma striga Andréi, cu „i” mut. E fain la munca, in prima zi am stors lamai pana mi s-a facut gura punga, ca prea multe nici nu stiam ce sa fac. In una din zile mi-era asa de somn si ma apuc si ma intind, romanian style: o mana in forma de „V” in lateral si cealalta dreapta in sus, cat mai sus. Am ridicat-o si eu pana ce m-am „răzălit” de ventilator. Rapid mi-am tras mana, m-am uitat daca nu m-a vaut cineva si m-am intors la lamaiele mele. Tot in aceasi zi imi cere o doamna sa ii dau 2 covrigi. Iau primul il pun la cuptor, se incalzeste si-l dau. O las sa isi aleaga inca unul, il iau si il pun la incalzit. Il scot mai fierbinte decat celalalt, o atentionez ca e fierbinte, ii dau servetele extra si se duce. Vine dupa 5 minute si zice ca e „fake” ( and gay). Ca eu nu am pus mana sa il pipai, ca e din plastic. Il intreb pe George si imi zice ca acei covrigi erau doar de forma acolo, sa prezinte marfa. Cea mai nasoala faza a fost parca in a doua sau a treia zi cand inca aveam probleme cu mancarea si caldura. Amandoua amestecate si a inceput sa ma doara burta. Sau cum zicem noi, „sa imi mearga burta”. Merg de doua ori la baie, mi-era frica sa nu infund ceva pe acolo mai ales ca era un container special separat pentru pus hartia igienica folosita. Imi revin partial si ma intorc la servit. La care dupa vreo 5 minute vine o tipa HOT si ma intreaba daca poate folosi baia putin. -> ultima usa pe dreapta. Acuma, tu cititorule, ca citesti una dupa alta iti dai seama cam cum a fost treaba, dar eu pe moment nu mi-am dat seama.
Cu exceptia faptului ca nu prea le am cu cafeaua, la restul ma descurc. Dau, iau, fac. De limonada mi-au multumit 2 tipe faine si o negresa. Merge treaba. Intr-o zi ma tot uitam la Jose( cred ca e mexican) cum intorcea un aluat de pizza de pe o mana pe alta ca sa il mareasca. Jose lucreaza la pizzeria perete in perete cu noi, afacere care e impreuna cu inghetata. George e tot timpul ori la una ori la alta, si cand m-a vazut asa fascinat ma intreaba daca vreau si eu sa invat. Eu nu, ca in tara mea sunt Chuck Norris la facut pizza… tot timpul fac acasa. Poi perfect ca oricum mai avea nevoie de cineva. Asa ca de maine, cu toate ca am liber la inghetata, incep la pizza. Sunt bazat, ce sa mai zic.
Asa ca daca nu am mai zis, sau daca nu a fost de destule ori, sau destul de clar, acuma mai spun odata. MULȚUMESC LA MAMA ȘI LA TATA pentru tot. Pentru ca petrec o vacanta extraordinara in SUA si ca ma simt bine. Pentru ca au facut sacrifici doar ca eu sa fiu aici. Mulțumesc.Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | No Comments
America #1 – Am ajuns
iunie 28, 2010 by Andrei Sălăgean
Si dupa cum ziceam am ajuns in America. Ieri, dupa cum scriu eu acuma, e o saptamana. Si cum eram in avion… ne tot plimbam prin aeroport ca sa parcheze. Pana la urma a venit a venit o masina deaia ca o macara si ne-a luat si ne-a lasat intr-un „beci”. Inca eram in starea aceea de huuuoooaaaaa. Era primul meu contact cu americanii. Adica deaia care vorbesc engleza cum facem noi la scoala. Si la astia nu poti sa le zici: I want to go to…to…to… vreau sa zic budă, cum se zice la budă,doamna profesoara?
Mi-am recuperat bagajul, nu stiu cum am reusit si m-am despartit si de singura romanaca ce mai era pe acolo. Singur in aeroport fara date de contact, ca eu desteptul am uitat sa mi le notez. Ma plimbam si intrebam lumea cu laptop daca are internet si poate sa mi-l imprumute sa intru pe internet sa imi verific mailul sa iau numarul persoanei de contact. N-am reusit nimic asa ca am schimbat terminalul si acolo am gasit un internet cafe de unde v-am scris prima data. Am intrat pe messenger, m-am mai uitat pe facebook, am scris pe blog, am uploadat pozele, am scris un mail. Cand mai erau vreo 5 min am intrat si pe mail ca sa iau numerele de telefon.
Am sunat la tipu care venea dupa noi si apoi am asteptat cuminte. Pe la 9 am plecat din aeroport si pe la 3 eram in Ocean City. Inca nu eram iesit din starea de huuuooooaaaa. Eram rupt de oboseala. Ne-a dus la o casuta si acolo ne-am pus tot intr-un pat ca sardinele si am dormit. Ne-am trezit si am mers la explorat. Am mers sa vorbesc cu angajatorul si am belit ochii in stanga si in dreapta pana ce a venit dupa mine si m-a dus in alta casa.Categories: Creatii proprii, din SUA | No Comments
Pizza boy
iunie 25, 2010 by Andrei Sălăgean
Așa…
Și încă așa…
Și a ieșit asta. =>P.S. Nu am mai apucat sa modific pozele (red eyes).
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA, Poze | No Comments
America. Part II : Tot Romania e cea mai tare.
iunie 23, 2010 by Andrei Sălăgean
Vine curand partea a doua. Tocmai s-a trezit proprietaru si o zis stingerea. Asa ca scriu cand mai prind timp.
Update 27/06 inca nu am gasit timp sa scriu. Totusi estimez ca daca lucrurile merg bine, intr-o saptamana o sa am laptopul meu propriu. Daca lucrurile merg bine! In rest pe scurt va zic asta. Intr-o zi m-am intins asa de tare de la somn ca am dat cu mana in ventilator. I-am vandut la o tipa un covrig fals, de plastic. In una din zilele astea, americanii au facut cunostinta cu „scaunul” romanesc, unul asa serios. Am intalnit o tipa Nietzsche, romanaca.
^^^ Update-ul e mai sus ^^^
Categories: Creatii proprii, din SUA | No Comments
