Pfuai de capu meu ce zile o fost ultimele. Vorba lu’ mama: „Dumnezeu nu bate cu bota”. Adevarul e ca nici eu nu sunt foarte intreg la minte de aceea nu ar trebui sa va mire ce o sa cititi in continuare…daca o sa cititi, in cazul in care nu ati inchis deja fereastra fiind plictisiti.
A inceput de ieri. Totul parea ca merge ca celelalte zile obisnuite. Merg la strand. Zii fainuta, soarele te ardea, apa era tocmai pusa, fetele normal faceau toples. Oricum am decis sa stau pana pe la vreo 3 ca de la 4 aveam legislatie. Am jucat un volei m-am balacit da nu asta conteaza. Pe la 3 fara cer bicicleta la un prieten sa merg pana la Kaufland sa schimb cica un bec. O luat a mei unu de 85 si trebuia de 100…Avea 3 biciclete asa ca o aleg pe aia mai rea ca sa nu cumva sa stric ceva. Acesta a fost momentul cheie. Nu am mers numa pana am iesit din parc ca vad ca i sparta roata de pe spate. Car dupa mine bicicleta pana la Kaufland si inapoi pe o caldura infernala in timp ce in cealalta mana aveam o punga mare de viva si tot balotam. Intr-un final ajung acasa. Tot ud de transpiratie, eram in intarziere ma mai cert si cu mama si pana la urma cer bani de la fratemeo ca sa merg cu taxi. Repede, repede sa caut telefonnu, cheile si nu stiu cum ma intorc si %$# un cap de dulap de numa numa. Atata tot ca nu am obiceiul sa injur ca in momentu ala cred ca se coborau toti sfintii. Pfuai cu ce nervi am plecat de acasa. Si ca sa nu fie destul, cand ajung in statia de taxi unu care venea din fata ia ultimul taxi. Stai si asteapta taxi. Si cand ajung pe la si 25 inca nu era inceput nimica. &*$%#@
A doua faza astazi. Tot pierd vreamea azi si apoi la un moment dat imi zice o colega cand ajung si io la strand ca acuma porneste. Asa ca ma grabesc si io. Fuga fuga sa iau niste pufuleti si sa ma indrept catre strand. Trec inainte pe la un magazin si vad la 50 de bani. Nu iau ca mi noh. Merg la Plus si gasesc la 45 de banii, uai ce afacere. Iau 4, ma razgandesc, iau 6 . Ma pun la rand si astept. Ca de fiecare data parca randul meu merge mai incet, sau asa mi se pare. Asa ca ma mut la altul care parca se misca mai repede. Ma mut acolo ca ma grabeam sa ajung. Soc! exact dupa ce ma asez la rand se opresete tipa din marcat. Nu era buna nu stiu ce margarina @#$%. Stai pana aduce alta margarina. Aia de pe fostu meu rand se miscau in voie buna. Ma duceam iara acolo da mi-era rusine. Asa ca astept la rand cu 7 pungi de pufuleti(Am mai luat una intre timp). Pana la urma vine si randu meu marcheaza la casa, da’ cand sa dau bani curu, ca nu i gasesc. Cum dracu sa nu i gasesc ca doar la mine is si sper ca nu i-am pierdut. Lumea deja se uita la mine in timp ce cautam peste tot. I zic pana la urma ca nu i gasesc si nu stiu cum zice ca sa i aduc mai incolo. Dau sa ies si imi amintesc unde i pusesem. La buzunaru de la CUR. @#$%&* Si apoi sa nu te enervezi.
Ideea e pentru cei care au retineri cand se afla in momente de maxima tensiune. Bine chestia e ca deja sunt obisnuit cu umilirea in public si probleme deastea. Nu e mare lucru. Ia o gura mare de aer, gandeste-te ca ar putea fi mai rau si nu uita „Graba strica treaba”, sau „Nu mancati otrava”. Multumesc si sa aveti o zi mult mai buna.
Creatii proprii
Graba chiar strica treaba
august 13, 2008 by Andrei Sălăgean
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Hmmm..., Parerea Mea | 1 Comment
Un coleg de-al meu…
august 12, 2008 by Andrei Sălăgean
La multi ani
Nemes Traian Ioan
fiu al lui Eugen si sotia lui Eugen. Acest mic elev care avea sa ajunga mare, la propriu si la figurat a inceput totul modest. Adica de jos cum se spune. Intr-un cartier lipsit de importanta unde nu figurau multe activitati interesante inafara de concursuri de injuraturi si urinarea masinilor vecilor, acest viitor vice-presedinte al clasei avea sa isi traiasca umila copilaria.
De la varsta de 7 ani observandu-se un talent in faza inaintata copilul este trimis la scoala, la „Avram Iancu” sau la gene 3 dupa cum spun bastinasii. Avea sa termine aici si clasa a 8-a fiind incununat de succese si glorie mai ceva ca Alexandru Forminte daca mi se permite comparatia. Statura si fizicul l-au ajutat sa se impuna in sporturi ca handbalul sau aruncarea mingii de oina dar si baschetul unde lucrurile par mai „de finete”.
Acum se afla la C.N.L.R. Lucrurile sunt altfel dar micul nostru baiat a ajuns mare. Totul s-a schimbat. Nu mai este ce a fost. Timpul isi face simtita prezenta. Iar eu nu mai gasesc clisee destule. Din banca a IV-a lucrurile par altfel. Orele de matematica par diferite. Chiar si la engleza se simte o diferenta. Ce sa mai zic la romana sau fizica. Executiile de fotbal mai lasa de dorit dar inca mai este timp, sau nu. Asta doar cei care supravietuiesc in aceasta jungla vor afla.
O sa inchei aici pentru ca am terminat. Ce a fost a fost. Ce va fii va fii dar vesnicul Traian va ramane undeva acolo. Serile pe Duca, orele de psihologie si chimie, mersul la baie si tricoul cu fanta de mure, au ele o esenta tare care se stinge greu. La multi ani si vez’ ca acuma ai opspe’ ani.Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
Orice om este nascut pentru ceva
iulie 19, 2008 by Andrei Sălăgean
Eu sunt nascut pentru a reusi…altii…
Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
Amintiri din liceu I
mai 29, 2008 by Andrei Sălăgean
Daca cei din clip se simt ofensati de postura in care se afla sau pur si simplu nu le place ca i-am pus ii rog sa ma contacteze si voi scoate videoul.Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | 3 Comments
Din Invataurile lui Salagean
mai 21, 2008 by Andrei Sălăgean
Eminescu era genul de om care se pi*a contra vantului dar nu se uda!
Cristi era genul de om la care cu cat ii crestea parul mai mult cu atat era mai flexibil.
Cristina era genul de fata care zice da si apoi radea !
Mihai era genul de om care dadea din cap dar nu insemna neaparat ca „da” !
Ioana era genul de fata care reusea foarte usor sa ma (i)enerveze chiar daca nu era de fata.Daca ai penarul deschis pe banca sansele sa iti pierzi ceva din el sunt mai mari decat atunci cand e inchis.
Poti sa ii pui unui caine ochelari dar asta nu inseamna ca o sa vada mai bine.
Unora le este mai usor sa inteleaga un filozof strain decat sa taie o felie de paine…!
Eu eram genul de om pentru care culoarea rosie era foarte linistitoare, iar albul ma enerva. Totusi aveam ochii caprui.
Poti fi oricat de inalt dar nu poti fi sigur ca o sa ajungi la raftul de sus !
Cei care se tachineaza vor sa ajunga undeva unde nu pot, sau nu au ce face.
Cei care stiu sa traiasca…din pacate traiesc putin!
Cei care nu sar nu au cum sa ajunga foarte sus.
Daca tu citesti tot ce e scris mai sus si razi inseamna ca ti-a placut. Pentru ca tu esti genul de persoana care va mai vizita blogul meu !Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
