Creatii proprii

  1. Mai sunt si eu bun la una alta

    octombrie 4, 2008 by Andrei Sălăgean

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Hmmm... | No Comments

  2. Pana la urma bancurile cu politisti sunt adevarate…

    septembrie 25, 2008 by Andrei Sălăgean

          Cam la aceasta concluzie am ajuns astazi. Pe bune! Acuma hai ca bancurile cu blonde erau cum erau da cu politistii am vazut eu cu urechile mele. Si nu doua, trei, aproape toate glumele ai putea zice ca sunt luate din realitatea de zi cu zi
           Dupa o zi plina in care printre altele mi-am luat si carnetul de sofer, m-am intalnit cu vestitul politist de la examinari, domnul B. Il vazusem si data trecuta dar acum a fost ceva cu totutl si totul diferit. Cu siguranta o sa imi ramana pentru mult timp expresia fetei in minte. Ca sa o iau pe scurt. Poate va suna a banc, dar nu e.
           La intrarea in sala de testarea la legislatie auto erau doi politisti. Unul in fata, citea de pe foaie, se uita in buletin, apoi la tine, facea conexiunea, iti zicea numarul de ordine si te lasa sa treci. Al doilea, statea la masa(adica B.) si iti dadea o anexa sa o completezi cu cate ceva dupa cum iti spunea el. Salagean Andrei, tu ai numarul 23. Ma caut de buletin, se uita si trec de primul filtraj. Si ajung la al doilea. Scriu 23, apoi cat. B si…in fata era o hartiuta unde era scris cu 22144. Politistul ia foicica, pune pixul la mijloc si „baga duma”: „Scrie cifra asta!”, ma uit mirat la el, si mai intreb odata, ” Ce sa scriu?” si pe un ton mai serios „Scrie ma cifra asta odata !!!”. Eu dupa ce 7 ani am fost la olimpiada de matematica an de an scriu pe hartie, normal, 1. In momentu ala, deja „i-o sarit mustaru”, si incepe sa strige cu o tenta generala: „%$&@# mama voastra! Poi voi nu stiti sa scrieti ma? Sunteti tampiti?”. Si completeaza cu un geniu mai ceva ca Pitagora. „Scrie ma cifra asta lunga!!”. Si o scriu.
           Deci pe cuvant, daca nu as fi avut nimic de riscat…ii ziceam eu cateva legate de numere ca nu uita nici cifrele de la pantofi. Si cu siguranta nu eram singurul. Asa ceva nu se poate dom’le! Apoi cu o ironie asa seaca, ii spune unuia care nu stia unde sa se aseze, si s-a pus in prima banca, desi era liber in spatele lui. „Domunele tu de ce te-ai pus acolo? Te asezi dupa pozitia soarelui? E ceva legat de stelele din Calea Lactee?”. Dar a trecut si asta.
           Pana la urma e important ca am scapat, nu am mai avut probleme cu babele si de maine o sa am si carnet de sofer cat. B. Tot raul spre bine si toata berea in pahare.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la grămadă | No Comments

  3. Personaje remarcabile din viata mea.

    septembrie 17, 2008 by Andrei Sălăgean

           Intr-adevar, este vorba de doua persoane care nu sunt de uitat pentru mine. Scriu cu ocazia faptului ca pe data de 17 septembrie ambii devin majori si pentru ca normal trebuie sa mai pun ceva pe blog, dar mai important e primul argument. Cum sigur ati ghicit 11,5(3)% din voi ati ghicit este vorba despre Boizesan Cristina Maria si Podina Alexandru, in ordine.
            Crstina, alias Kitty sau Cris, alaturi de Cristi sunt cei mai buni prieteni din cartier. O persoana cu care fac drumul zi de zi pana la scoala si aproape vineri de vineri sau sambata seara spre casa. Alaturi de care am impartit bune si rele, calde si reci, ude si uscate, bere si tequila. Scriu astea pentru ca nu pot uita multe din momente memorabile care doar cand aud un singur cuvant legat de ele ma apuca rasul.
            Fata de celelalte persoane pe care le cunosc, Cristina este tot, da’ chiar tot timpul fericita, cel putin cand o vad eu, mai putin cand nu ninge ca nu poate sa se dea cu snowboardu, dar asta e altceva. Cu temperaturile insa este pe invers. Cand la tota lumea ii este frig si sta infofolita, ea nu mai poate de cald, descheiata la haine( nu de tot). Bineinteles cand afara e o caldura de numa numa, i se face frig la umbra si a doua zi e racita de le face profit la firmele de servetele. Desi parul ei tinde spre blond, nu prea se vede. Adica nu de fiecare data. Nu se vede mai ales atunci cand e albastru.
           Trecand peste toate celelalte, nu as putea nicicum sa uit, pentru ca o sa recitesc ce am scris aici, drumurile din Anytime, Bodeguila, Berarie si alte localuri catre „strada fericiri” care ne duce acasa. Cele mai rapid ajungeam cand Cristina era ca un vulcan gata sa erupa, numa ca nu erupea (nu sunt foarte sigur ca intelegeti dar nu dau mai multe detalii). Si bineinteles cel mai greu era cand ne apucam si cantam sau cinestie altceva. Ba frate era tare noaptea pe la 2-3 sau chiar 4 cand veneam de la Sanda. Partea buna ca nu ne-o acostat nici un militian. Multi( poate infara de Cristi, si cei prezenti) nu o sa intelegeti de ce mi se par asa de amuzante sau asa de memorabile aceste momente, dar…daca i-as zice numai trei cuvinte: berarie, bere si masina la Cris, cred ca ar fi pe jos de ras.wink nose
           Ca sa inchei, Cristina, eu iti doresc numai bine, sa fii in continuare la fel de fericita si sa faci si lumea din jurul tau la fel. Sa iti iei carnetul de conducere din prima si sa nu calci pe nimeni. Sa intrii la facultate unde iti doresti si sa ai parte acolo de scaune la fel de comode ca cele de acum. Aaaa si bine ca mi-am amintit una din cele mai tari faze. Eram in a IX-a parca, si normal, Cristina radea in banca. Era ora de matematica. Si cand ridica o data d. profesor capu si o vede, vine cu o replica equal smile : „No! Stai acolo si razi ca un bou!”. Faze ca astea normal ca nu se uita.
           Si bineinteles a doua persoana, Podina, dupa cum i spunem si noi colegii. Nu am avut cu el atatea momente dar niste lucruri trebuie spuse si despre acest camarad care pana nu demult juca Travian alaturi de mine. In clasa nu e ceva vedeta, one man show sau altceva, dar credeti-ma ca nu e nevoie.
           El e cel care aproape toate clasa a IX-a lua suc cand mergeam dupa mancare in pauza. Era chiar tare. Chiar daca mie si acuma imi comenteaza lumea ca nu pun banii, dar asta e viata. Vremuri faine cand luam cate o gura de suc, una de sandwish si Farte incepea faza cu „Era odata un gigolo…”. Sau nu stiu cati dintre voi( ma refer in specia la colegii) mai tineti minte fazele cand eram i vestiar, si venea Podina cu Nokia 6230 si punea Hai cu mine de la mafia. Cred ca pentru a prinde forta sau ceva. Parca acuma vad si imi vine cate un ras…Fain..
            Multumim domnule Podina Alex si iti doresc si tie sa iti iei carnetu. Totusi in primul si in primul rand sa fii sanatos si sa gati anul scolar cum vrei tu mai bine, sa intrii unde vrei. Bafta, mult noroc si nu uita ca de acuma esti major. Cu toate astea ai mai putea lua un suc asa din cand in cand tongue.

    Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  4. Nascut pentru …

    septembrie 15, 2008 by Andrei Sălăgean

    Unii sunt Nascuti pentru cumparaturi, altii sunt
    Bineinteles, eu sunt Nascut pentru a reusi!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Poze | No Comments

  5. Zilele bune vin una dupa alta…

    septembrie 9, 2008 by Andrei Sălăgean

           Ar fi fost o idee foarte buna daca ar fi fost asa. Pacat ca nu este. Dar asta e viata. Din seria „Zile de-amp***a”, „De ce tocmai eu” sau „Ghinion sau pura intamplare” eu va prezint ziua speciala din 9 septembrie 2008. O zi obisnuita ca mai toate celelalte…
           Asa am crezut cand m-am trezit insa cand m-am asezat in pat sa ma culc aveam cu totul alta impresie. Totul a inceput la 20:40. Ca orice om obisnuit in timp ce ma pregteam sa duc gunoiul ma suna un prieten ca sa iesim in oras…in 20 de min. Nimic anormal. Si ies pe usa…iar in timp ce mediatam alaturi de mirosurile care veneau din sac, realizez ca ar trebui sa ma grabesc. Si „accelerez”. Cred ca ultima pare nu a durat nici 2 secunde, si tampenia s-a si intamplat. In timp ce alergam usor, dau sa sar pe o bordura si imi sare telefonul din buzunar. Si nu sare asa oricum, ca in datile trecute, ca sare direct intr-un canal printre gratiile alea mici.
           Cand ma caut la buzuar, ma rugam sa nu fie ala bun, ca mai aveam unu. Pe naiba! Ma uit in spate si vad numai carcasa si realizez la propriu. Degeaba mai caut pe sub masini, in timp ce lumea se uita la mine ca la copilu’ strazii care cauta firimituri de paine, ca nimic. Duc pana la urma galeata, ca doar asta trebuia sa fac si ma intorc. Imi avertizez ca urmatoarele faze nu o sa ii fie pe plac si sa o ieie usor, ca si cum as fi pus bulina cu interzis … stiti voi, ca la tv.
           Trec relativ usor si peste lucrul asta si ma pregatesc de iesit. In fata blocului ma gandesc sa incerc sa vad daca nu pot ridica gratiile alea. Merge! Apoi ma intorc dupa manusi de spalat vase si o bota de rascolit. Vad ca nu e adanca apa si „bag mana”. Ce senzatii! Ce placeri! Ce atingeri! Numai in filme XXX vedeti deastea. Placerea a ajuns la final cand am gasit telefonul, dar fara baterie. Poate mai continuam dar ma omora mirosul. Spal bine telefonul, il las la uscat iar eu plec.
           Ma intalnesc cu oamenii mei si ne indreptam spre o terasa. Bineinteles ca pur si simplu so cacat pe ei cand le-am spus. Iar daca vezi ca pana la final mai e un aliniat sigur mai e ceva. Ne ia cateva minute sa ne decidem dar pana la urma ajungem. Alegem o masa mai mare cu toate ca era plina de sticle si resturi de la cei de dinaintea noastra. Ne trantim pe scaune si asteptam sa curete si varietatea de bauturi pe baza de „hamei si mult, mult fotbal”. Apare tipa frumos si ne prezinta informatiile cerute si incepe sa ia de pe masa. „Bai frate” nu stiu cum reuseste dar face fata o ghidusie cu laveta de tipa toata, da chiar toata apa de pe masa pe mine.
           Pur si simplu am inceput sa rad. Ce era sa fac? Deja nu mai aveam nici o reactie la un astfel de lucru. Bineinteles ca o inceput sa se scuze dar noh, asta-i viata. Astialalti care erau cu mine radeau de faceau febra musculara la burta. Cand o adus doza, nu o mai incercat nimic. Mi-o sugerat sa o deschid eu, ea nu mai risca. Pana la urma ce sa mai zici. Carpe Diem nene !

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments