E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic
Un pitic, ce danseaza.”
Fericirea. Cand te gandesti la ea cu siguranta iti doresti sa o ai, iar daca o ai esti „fericit”, ca o ai. Multi s-au chinuit sa ii dea o definitie, dar pentru ceva asa de relativ nu ai cum. Fiecare s-a gandit la fericirea lui si a inceput sa filosofeze. Ca si cum ar veni un rus si ar spune ca fericirea este momentul de dupa ce bea vodka.
Majoritatea sunt fericiti cand se simt bine. Au stat la masa jumatate de ora, au mancat bine din toate, au baut si un pahar de vin iar apoi se pun in pat sa se uite la televizor, si ar putea zice ca sunt fericiti. Si nu am putea sa ii contrazicem. Ce sa comentam de un tip/a care a castigat la 6/49. Nici el/ea nu ti-ar putea spune cat de fericit/a este. Exemplele ar putea continua. Ideea la care vreau sa ajung este ca fericirea e cum am spus mai sus: relativa. Defapt fericirea intra in acel „Totul” despre care vorbea Einstein, poate. Deoarece filosofii se raportau la o masa mica de populatie, este si normal sa ai o mie si o suta de explicatii. E ca si cum ai spune ce e normal sau nu. De ce se zice ca esti normal daca scrii cu mana dreapta? Stangacii sunt anormali sau handicapati? Aici se aplica criteriul majoritatii. Si cred ca la fel s-ar putea aplica si la fericire…daca am fi putut impartii totul in doua.
Suntem in 2008, imediat trecem in 2009, daca nu esti un robot, sau inca nu esti, poti fi fericit la orice ora si din orice aproape. La cei cu viata ca o pista de alergat(ma refer la cea de pe stadion -> ovala), nici nu trebuie sa te obosesti mult sa sti ce ii face fericiti. Le dai o sticla de apa,un prosop sa se staerga sau te dai din fata lor sa nu ii deranjezi si pac pac, i-ai facut fericiti. La oameni deastia e simplu pentru ca poti intui simplu ce vor de la viata si ce anume ii face fericiti.
Nu acelasi lucru putem spune despre cealalta parte. Cand nu ai de unde afla ce ii taie capu, de unde sa mai sti ce ii face fericiti. Un criminal insetat de sange, sambata seara baga cutitu’ in cineva, iar duminica dupamasa joaca darts cu prietenii. Un profesor preda vineri dimineata la clasa iar seara merge la discoteca. De prima parte nu sunt sigur, dar presupun ca da, altfel nu se facea profesor, sau nu daca intre timp s-a urât. Oricum ar fi nu ai de unde sa spui ca fericirea e „asa si pe dincolo” ca vine un Gica Contra care iti poate spune ca el nu e fericit atunci cand presupui tu si toata teoria ti se duce. Oamenii sunt mult prea diferiti, schimbatori, emotionali si „bine si rau”.
O intrebare totusi mai apare. Daca ceva nu te face fericit si sti chestia asta, de ce o faci totusi? Probabil pentru ca din acel lucru va iesi ceva care te va face mai fericit decat ai fost nefericit inainte sa fii fericit si asta doar ca sa fii fericit. Vedeti de ce fericirea e asa de complicata! De aceea cu totii fugim dupa ea si speram la cat de putin din ea. Noi, voi sau ei o vrem, unii ar face mult mai mult ca sa ajunga la ea. Altii o viata intreaga incearca sa fie ferici si poate nu reusesc, dar macar au trait cu speranta ca intr-o zi vor fi fericiti si aceasta i-a facut fericiti chiar daca ei nu stiau, sau poate nu.
Gandirea mea e simpla. Sunt fericit cand nu sunt nefericit. Sunt fericit cand sunt aproape de cei dragi sau cand sunt cu prietenii vineri sau sambata seara in oras. Sunt fericit cand sunt la scoala, cand imi vizitez bunicii, cand merg la colindat de Craciun. Sunt fericit cand castig, cand casitga cei cu care tin eu sau cand nu pierd. Sunt fericit cand ascult Holograf, Vivaldi sau Beethoven, cand merg la biserica sau cand merg la udat de Paste. Sunt fericit cand imi construiesc un arc si trag cu el dupa gaini, cand dupa jumatate de ora de gandit la o problema imi iese, cand fac un castel de nisip. Sunt fericit cand rad, cand spun un banc si rade lumea, cand recitesc poezii scrise de mine. Sunt fericit cand reusesc sa ii fac pe altii sa fie fericiti. Sunt fericit pentru ca e bine, pentru ca citesti acest blog si voi incerca sa fiu tot timpul fericit pentru ca sunt „Nascut pentru a reusi”.
