Creatii proprii

  1. Echipa Scorbaciufermecat felicita performanta lui Salagean Andrei

    decembrie 15, 2008 by Andrei Sălăgean

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Poze | No Comments

  2. Despre fericire…a mea…a oricui

    decembrie 11, 2008 by Andrei Sălăgean

    „Fericirea-i un lucru marunt
    E o aripa care vibreaza
    Fericirea-i un lucru mic
    Un pitic, ce danseaza.”
    „Fericirea are un singur Nume: Iisus Hristos. Poate necunoscut sau neinteles de catre prea multi dintre noi. Un Nume pe care sfintii l-au catalogat a fi drag, scump, dulce etc. Este fericirea in sine, asa cum nu a fost si nu va mai putea fi vreodata.”

          Fericirea. Cand te gandesti la ea cu siguranta iti doresti sa o ai, iar daca o ai esti „fericit”, ca o ai. Multi s-au chinuit sa ii dea o definitie, dar pentru ceva asa de relativ nu ai cum. Fiecare s-a gandit la fericirea lui si a inceput sa filosofeze. Ca si cum ar veni un rus si ar spune ca fericirea este momentul de dupa ce bea vodka.
           Majoritatea sunt fericiti cand se simt bine. Au stat la masa jumatate de ora, au mancat bine din toate, au baut si un pahar de vin iar apoi se pun in pat sa se uite la televizor, si ar putea zice ca sunt fericiti. Si nu am putea sa ii contrazicem. Ce sa comentam de un tip/a care a castigat la 6/49. Nici el/ea nu ti-ar putea spune cat de fericit/a este. Exemplele ar putea continua. Ideea la care vreau sa ajung este ca fericirea e cum am spus mai sus: relativa. Defapt fericirea intra in acel „Totul” despre care vorbea Einstein, poate. Deoarece filosofii se raportau la o masa mica de populatie, este si normal sa ai o mie si o suta de explicatii. E ca si cum ai spune ce e normal sau nu. De ce se zice ca esti normal daca scrii cu mana dreapta? Stangacii sunt anormali sau handicapati? Aici se aplica criteriul majoritatii. Si cred ca la fel s-ar putea aplica si la fericire…daca am fi putut impartii totul in doua.
           Suntem in 2008, imediat trecem in 2009, daca nu esti un robot, sau inca nu esti, poti fi fericit la orice ora si din orice aproape. La cei cu viata ca o pista de alergat(ma refer la cea de pe stadion -> ovala), nici nu trebuie sa te obosesti mult sa sti ce ii face fericiti. Le dai o sticla de apa,un prosop sa se staerga sau te dai din fata lor sa nu ii deranjezi si pac pac, i-ai facut fericiti. La oameni deastia e simplu pentru ca poti intui simplu ce vor de la viata si ce anume ii face fericiti.
           Nu acelasi lucru putem spune despre cealalta parte. Cand nu ai de unde afla ce ii taie capu, de unde sa mai sti ce ii face fericiti. Un criminal insetat de sange, sambata seara baga cutitu’ in cineva, iar duminica dupamasa joaca darts cu prietenii. Un profesor preda vineri dimineata la clasa iar seara merge la discoteca. De prima parte nu sunt sigur, dar presupun ca da, altfel nu se facea profesor, sau nu daca intre timp s-a urât. Oricum ar fi nu ai de unde sa spui ca fericirea e „asa si pe dincolo” ca vine un Gica Contra care iti poate spune ca el nu e fericit atunci cand presupui tu si toata teoria ti se duce. Oamenii sunt mult prea diferiti, schimbatori, emotionali si „bine si rau”.
           O intrebare totusi mai apare. Daca ceva nu te face fericit si sti chestia asta, de ce o faci totusi? Probabil pentru ca din acel lucru va iesi ceva care te va face mai fericit decat ai fost nefericit inainte sa fii fericit si asta doar ca sa fii fericit. Vedeti de ce fericirea e asa de complicata! De aceea cu totii fugim dupa ea si speram la cat de putin din ea. Noi, voi sau ei o vrem, unii ar face mult mai mult ca sa ajunga la ea. Altii o viata intreaga incearca sa fie ferici si poate nu reusesc, dar macar au trait cu speranta ca intr-o zi vor fi fericiti si aceasta i-a facut fericiti chiar daca ei nu stiau, sau poate nu.
           Gandirea mea e simpla. Sunt fericit cand nu sunt nefericit. Sunt fericit cand sunt aproape de cei dragi sau cand sunt cu prietenii vineri sau sambata seara in oras. Sunt fericit cand sunt la scoala, cand imi vizitez bunicii, cand merg la colindat de Craciun. Sunt fericit cand castig, cand casitga cei cu care tin eu sau cand nu pierd. Sunt fericit cand ascult Holograf, Vivaldi sau Beethoven, cand merg la biserica sau cand merg la udat de Paste. Sunt fericit cand imi construiesc un arc si trag cu el dupa gaini, cand dupa jumatate de ora de gandit la o problema imi iese, cand fac un castel de nisip. Sunt fericit cand rad, cand spun un banc si rade lumea, cand recitesc poezii scrise de mine. Sunt fericit cand reusesc sa ii fac pe altii sa fie fericiti. Sunt fericit pentru ca e bine, pentru ca citesti acest blog si voi incerca sa fiu tot timpul fericit pentru ca sunt „Nascut pentru a reusi”.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Hmmm..., Parerea Mea | No Comments

  3. Priveste bine

    decembrie 11, 2008 by Andrei Sălăgean

    Priveste bine unde vrei s-ajungi
    Nu lasa nimic sa te opreasca.
    Lasa-ti creierul sa gandeasca,
    Si zidul mare o sa-l strapungi.

    Pasarile o sa-ti spuna ele ce stiu
    De ce esti asa sigur ca e bine?
    De ce ai asa usor incredere in mine?
    Poate eu nu sunt ceea ce par sa fiu.

    De doua ori nu vei putea muta,
    Mutarea e simpla, mutarea-i a ta
    Alegerea e simpla, dar fa ceva!
    Dejeaba stai cu mana-n san aiurea.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments

  4. Noi stim scoru mai bine ca tine

    decembrie 8, 2008 by Andrei Sălăgean


    inceput restu

    Categories: Creatii proprii, Poze, very funny | No Comments

  5. In asteptarea lui Mos Nicolae

    decembrie 5, 2008 by Andrei Sălăgean

          Astazi il intrebam pe un coleg, ca de ce il asteapta pe Mos Nicolae daca el tot nu crede in religie si tot ce leaga de crestinism si altele. Raspuns era simplu si cu o tenta ironica: is materialist si imi place sa primesc ceva!
          Adevarul e ca cine nu il asteapta pe Mos Nicolae? Toata lumea il asteapta, copiii umpic mai mult. Am amintiri foarte frumoase din copilarie legate de acest eveniment. Cu toate ca multa lume transforma in altceva mie imi place stilul clasic. Inca imi mai place sa cred in Mos Nicolae si Mos Craciun si altii sau altele. De ce nu? Cine m-ar opri? Parerea mea ca e mai bine asa. Emotiile care le ai, planurile. Tin minte ca in anii trecuti cu cate o luna inainte ma gandeam deja ce vreau. Ma comportam mai frumos, sau macar incercam.
          Totusi cel mai interesant mi se parea „ritualul” de dinainte. Faceam curatenie prin camera, aranjam totul sa fie in ordine. Apoi pregateam ghetutele. Trebuiau sa fie „bec”. Altfel nu aducea mosu’ nimic. Spalam, dadeam cu crema si le puneam la boloboc in fata usii. Venea randul scrisorii. Cu o caligrafie impecabila, asezam in cateva randuri un rezumat al anului, cat de „bun” am fost si cel si cel mai important ce vreau sa primesc. Nu ma lungeam prea mult dar trebuia totusi sa fiu sincer…ca mosu’ stie si apoi…
           Nu trecea mult, si se deschidea o usa de undeva, dar se si inchidea atat de rapid ca nu apucam sa reactionez. Hopa…O venit mosu’!!! Eram la extaz, nu alta. Intr-o secunda sfasiam nu alta ambalaju sau punga sa vad ce am primit. Iar ca de fiecare data eram mai mult ca multumit. Mai atragea atentia ca trebuie sa fiu mai cumite, spuneam ca asa o sa fac…vreo doua-trei zile.
          Deci cum sa zic, ca era o masinuta teleghidata, un set de politist, pistoale cu luminite, jorda…eram „cel mai fericit dintre pamanteni”. Cu totii eram. Inca mai am jucarii de pe atunci. Altii le-ar arunca sau cine stie ce. Eu le pretuiesc, pentru ca ele sunt cele care m-au facut atunci fericit si nu pot uita acest lucru. Multumesc Mosule!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments