Acu’ vreo 15 minute ma suna mama si-mi zice ca ii apare la telefon ceva info „8 feb. – cristi”. „Ce-i asta?”. Poi cum ce-i asta, astazi e ziua lui Cristi, Melian Cristi mai exact. In direct iti zic si eu „La multi ani!”, ca nu am mai putut sta aseara pana la 12 sa iti zic exact la momentul 0.
Cristi e cel mai vechi prieten pe care il stiu eu de la 5 de cand merg eu la camin. De pe atuncea puneam noi lumea la cale. De pe atuncea stiam la ce scoala mergem ce facem cum ajungem. Treburi dealea, ca doar nu faceam afaceri cu jucari. Sau ba da faceam, acuma imi amintesc ca dadeam la schimb masinute sau actipilde de la guma Turbo, Action Man sau nu stiu ce gradina zoologica, alea erau numa cu animale. Cele mai tari faze stiu ca avea o plansa ca o patura cu un oras si acolo ne jucam cu masinutele si cu indicatoare si treburi. Alte dati veneam eu cu lego meu si faceam masini, camioane sau nave din piese. Vremuri adevarate.
Faza naspa o fost ca am mers la scoli diferite, cu toate ca am vrut sa fim la aceeasi. Iar anul care a urmat eu m-am mutat 5 blocuri mai incolo….Au trecut 8 ani de scoala si pe a IX-a in clasa 30 de la etajul I in prima banca ne-am reintalit. Normal ca pe parcurs am ami schimbat banci si colegi de banca dar asta-i viata. Apoi in liceu…pana acuma…Domne fereste! Incepand de la schemele cu skateboardu pana la „care poate apese pe intrerupatoru de la bec cu picioru”. Si faze si faze. Sau cand reparam noi harti la biologie…
BA Cristi, sanatos sa fii, ca de tuns oricum nu te mai tunzi de la olimpiada de pe a 9-a parca de info. Chitara iti suna mai ceva ca o zongora, cred, si Ubuntu ruleaza mai bine decat reluarile la meciuri. Ficatu sa te tina cat mai mult si la „cate mai multe”. Sti tu de ce vorbesc eu…Fekete metal( sau cum dracu se scrie!).
Creatii proprii
Ce zi mai e si astazi?
februarie 8, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
Oare numai mie mie se pare ca ceva nu suna bine in anunt?
februarie 4, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, Poze | No Comments
Pentru ca in istorie nu exista daca
ianuarie 19, 2009 by Andrei Sălăgean
Ce s-ar fi intamplat daca Napolean ar mai fi astptat si nu ar fi atacat Rusia in timpul iernii? Cum ar f fost daca Romania s-ar fi aliat in primul razboi mondial cu Germania? Era bine daca dupa al doilea razboi mondial ramaneam si cu Moldova? Dar daca Mihai Viteazul nu ar fi fost ucis?
Poi vedeti?! Asta e toata problema in istorie: nu merge treaba cu daca. Dar daca Ceausescu nu ar fi fost inlaturat de la putere? Nu ar fi fost tocmai bine. Multi inca se mai hranesc cu astfel de ganduri utopice. Catedata si noi ne gandim cum ar fi fost daca…. Cum ar fi daca era tata vidanjor. Poi cred ca nu era forte bine, sau poate nu. Dar cum era daca era primarul Bistritei? Poate nici nu mai exsta blogul acesta. Sau daca nu ardea biserica din centru. Aici sigur mai multa lume era fericita.
Daca Romania nu se prostea ieri pe final, cu Ungaria, la handbal, poate era mai bine. Bine ca o castigat astazi( 30 – 26 cu Argentina). Daca nu mancai azi dimineata lapte cu mamalga, cu prune si iaurt poate nu stateai toata ziua pe „tron”. Era cu siguranta altceva. Mai stiti faza aceea cu daca si cu paraca, stateau intr-o barca. Daca nu era parca se-neca. Tot povesti si povestiri cu daca si daca. Ca daca venea ambulanta mai repede o salva pe X. Poi normal, dar de unde sti. Poate ajungea dar la intoarcere facea pana si apoi era daca nu facea pana. Exemple si exemple.
De ce scriu despre acest lucru? Nu pentru ratie, pentru ca ma dispera ca ma aflu in situatia de mai sus. Mai rau e ca stiu si raspunsul la intrebarea cu daca. Numai ca eu nu-s prost, sau nu tot timpul si nu mere treaba cu „prost sa fii noroc sa ai”. Dar stiti cum e vorba: In (La) istorie nu exista DACA. (punct si de la capat)Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
Tatal meu. Eroul meu.
ianuarie 15, 2009 by Andrei Sălăgean
Astazi este 15 ianuarie. Daca e sa fie, majoritatea romanilor il sarbatoresc pe mult cunoscutul nostru poet, Mihai Eminescu. Nu si eu, pentru ca este o zi mult mai importanta la mine in casa. Este ziua tatalui meu.
Astazi implineste un numar „rotund” de ani, un numar putin peste dublul meu. Si totusi un numar de ani care impune in continuare respect, caruia nu ma pot adresa cu „batrane”. Parca atunci cand ma uit la el, nu s-a schimbat cu nimic in ultimii ani, si totusi mult au avut loc. Culoarea parului tinde spre ceva ce artisti numesc „nonculoare”, insa nu e negru. Cu siguranta am mai crescut eu, si nu el e cel care a scazut. Orice schimbare fizica sau de alta natura a suferit de-a lungul timpului, el este in continuare „tata” sau „tăticu” pentru mine.
El este eroul meu. Si de cand ma stiu eu niciodata nu m-am indoit de acest lucru. Nici nu as avea de ce. Nu se pricepe el sa ridice munti sau nu zboara cum fac alti eroi. El stie cel mai bine sa fie tata si pentru acest lucru o sa ii multumesc toata viata. Pentru ca el, bineinteles alaturi de mama, m-au ajutat sa devin ceea ce sunt astazi, pentru ca el imi alimenteaza orice vis, si pentru ca el nu s-a indoit niciodata ca voi da gres. In ochii lui poti citi la fel de bine „Nascut pentru a reusi”. El niciodata nu se da batut din ceea ce face oricat de greu ar fi. Ca e greu sau foarte greu, el tot timpul vrea mai mult de la viata, stie ca poate mai mult. Obosit sau frant cum ajunge acasa el a doua zi o incepe la fel si o termina la fel ca precedenta si totul pentru a oferi familiei ceea ce isi doreste. El este tatal meu.
Partea proasta e (din partea mea) ca ne mai certam, ne mai contram pe diferite teme. Dar cum sa rezistam oare cand eu sunt ca o aschie care a sarit mai „câş”. Discutii lungi, interminabile, eu nu imi termin jocul, el nu vede stirile, eu o tin pe una, el pe alta. Teoria mizeriei care curge in dus si se tot duce e fix nimic pe langa cea a chibritului. Niciunul nu lasa. Asa-s eu cu tata. Da’ ce bine e cand stam amandoi si mancam sau ne uitam la filme si radem, sau suferim impreuna la scos cartofii. Stiti voi, activitati intre tata si fiu… ca pe vremuri. Nu mai zic de sambetele cand ies in oras si imi trebuie bani. El e tatal meu.
El este eroul meu pentru care as face orice. Orice vine vorba pana la mersul dupa niste apa minerala, sau in beci dupa niste varza, orice. Pentru el am tot respetul din lume, pentru ca el il merita, si orice ar fi nu il poate pierde. Pentru ca el ma felicita penutru orice si ma consoleaza pentru restul. Pentru ca el munceste in plus, doar ca noi sa o ducem mai bine. Pentru ca el m-a invatat ce inseamna sa fii om. Pentru ca sunt taţi destui in lumea aceasta, dar niciunul nu am mai vazut ca el. Pentru ca pentru el ma stradui, chiar daca nu imi iese de fiecare data, ca la ora 22 sa fiu in pat. Pentru ca el e TATĂL MEU. EROUL MEU.
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | 6 Comments
2 vesti cu 2 multumiri
ianuarie 12, 2009 by Andrei Sălăgean
Dupa cum bine ati observat scorbaciufermecat si-a schimbat putin partea de sus(fruntea). Mari multumiri domnului A. Paul care o stat azi cu mine vreo 2-3 ore sa iasa ce o iesit. O tot invartit el vreo 2 poze pana am decis ca tot mai buna e una, ce naiba. In felul acesta o sa imi vedeti fata de fiecare data cand intrati pana va plictisiti si incepeti sa scuipati ecranu’ sau nu mai intrati. Inca o data multe multumiri, si ma Paul, iti raman dator ;).
A doua veste „vine, vine calca totul in picioare”: telefonul meu scapat in canal este din nou functional. Pentru cei care nu stiti cum a ajuns sa nu mai fie functional, gasiti aici. Dupa 4 luni si 4 zile de stat in sertarul de la birou langa o rola de zegras, un capsator o seringa si niste fituici Sagemul meu my411X cunoaste din nou ce inseamna sa fii purtat in buzunar foarte aproape de „organ”. De aceasta data ii multumesc mult lu’ MAMA care nu a renuntat in a mai cauta si a gasit astazi un transplant contra cost de baterie. Super tare farte nu? Poate ca nu mi-ar fi pasat asa de mult de telefon daca nu ar fi fost pentru povestea interesanta care il leaga de mine.
O zi calumea de 12 astazi, maine e 13, sper sa nu ma faca sa regret, sau cine stie sa scap iara telefonu pe undeva. Sper sa aveti numai zile cum am avut eu astazi, sau macar sa nu patiti ce am patit eu ca sa nu aveti nevoie sa va bucurati de ce ma bucur eu astazi! „Tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape.” – ii spunea Madame Web lui Spiderman odata.Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments
