Vineri, 13 februarie, nimic de facut, hai ca ma duc la concert la casa de cultura. Dupa ce intarzii umpic ma intalnesc si cu Farte si Silviu si pornim spre locu’ unde „aveam sa ne delectam cu muzica live”. Pfuai ce ninsoare ne-o prins pe drum de zici ca era iarna, acu o saptamana jucam fotbal in tricou cu maneca scurta si mi se parea ca e cald. Nu inainte sa ajungem am trecut si pe la mama sa „imi rotunjesc contul” ca imi era gol portofelul mai ceva ca stadionul la un meci dintre Real Jimbor si Spartak Slobozia. Intram in sala, iar spre mirarea mea, era destul de multa lume, mai mult de jumatate de sala. Ne asezam bine pe un rand aproape gol si incepem carcoteala, ca noh pana incepea sa cante formatia pentru care am venit mai era ceva vreme. „Ni ma la aia ce grasa i!”, „Ce cap de nuca are ala!!! :))”, „Ni ma la aia doi ce se ling”, „Canta bine tipa”, „Mai i mult, ca io trebe sa plec”.
La inceput o cantat 2 tipe, nu le cunosc cum nu cunosc nici componenta echipei Real Jimbor. Ce sa zic de ele, o cantat super tare, se vedeau ca au voce si nu is celea. Nu ca alte vedete romanesti, care se caca pe ele la umpic de melodie. Oricum, felicit fetele, imi pare ca nu am luat un autograf, poate data viitoare. O venit formatia Epilogu apoi care o cantat si ei cateva piese, nu multe, din care 2 coveruri unu dupa Manowar si celalalt dupa Metallica. Vocalu desi nu inspira multa incredere o cantat foarte bine, avea si el voce, ce se auzea din ea. Acuma la chitara si la tobe nu ma bag ca nu le am cu astea. Nu pot sa zic ca mi-o placut foarte mult, dar nici naspa nu o fost.
A doua trupa a fost Backlash. Cu toate ca trupa o cantat bine, eu era sa ma cac pe mine de ras. Nu de ei radeam! Imi placea faza ca erau maghiari ardeleni si aveau accentul ala ciudat. Incepea cu ceva de genul:” Iar acum o sa cantm melodia $%^&*”. Iar noi eram ceva de genu:” Ce o zis?”, „Ce melodie?”, „Astia canta in engleza sau in ungureste?”. Fain o cantat si baietii astia, melodia care mi-a placut de la ei a fost penultima care era daca am inteles bine ceva balada, asta daca „balada”, era cuvantul.
Apoi o venit pe scena dragii mei, Escape From. „Cine dracu mai is si astia?” ar fi prima reactie de la cineva care nu ii cunoaste, si mi se pare normal. Eu va spun ca nici nu conteaza, sa le ascultati cateva melodii si o sa vedeti voi singuri. Pentru mine o fost ceva peste asteptari, cu toate ca nici nu stiu la ce ma asteptam. Pe langa coverul „Voodoo People” au avut numai piese proprii cea ce a fost placut, zic eu. Au inceput cu o melodie in romana „dimineata-fobie” parca, nu mai tin minte exact si apoi in engleza. Pe mine personal primele 2, ultimele 2 si „maneaua” au fost umpic mai altceva. Inca un lucru care mi-a placut foarte mult la o melodie a fost un interludiu. Lumina concentrata pe cei doi chitaristi si baga astia calumea la „mandoline” un segment beton. I-am intrebat daca nu cumva erau fumati cand o compus partea respectiva. Si apoi ca sa fie niste „Rock Superstar” o mai tras si niste miscari dealea de zici ca erau la capalit de fasole.
Mai tarziu m-am intalnit cu ei intr-un local unde imparteau in stanga si in dreapta autografe pe diferite parti ale corpului. Erau toti happy, i-am felicitat si eu si bineinteles i-am intrebat de urmatorul concert. Nu uitati, Escape From au concertat in Bistrita.
Creatii proprii
Escape From au concertat in Bistrita
februarie 14, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, Hmmm..., Parerea Mea | No Comments
Ce zi mai e si astazi?
februarie 8, 2009 by Andrei Sălăgean
Acu’ vreo 15 minute ma suna mama si-mi zice ca ii apare la telefon ceva info „8 feb. – cristi”. „Ce-i asta?”. Poi cum ce-i asta, astazi e ziua lui Cristi, Melian Cristi mai exact. In direct iti zic si eu „La multi ani!”, ca nu am mai putut sta aseara pana la 12 sa iti zic exact la momentul 0.
Cristi e cel mai vechi prieten pe care il stiu eu de la 5 de cand merg eu la camin. De pe atuncea puneam noi lumea la cale. De pe atuncea stiam la ce scoala mergem ce facem cum ajungem. Treburi dealea, ca doar nu faceam afaceri cu jucari. Sau ba da faceam, acuma imi amintesc ca dadeam la schimb masinute sau actipilde de la guma Turbo, Action Man sau nu stiu ce gradina zoologica, alea erau numa cu animale. Cele mai tari faze stiu ca avea o plansa ca o patura cu un oras si acolo ne jucam cu masinutele si cu indicatoare si treburi. Alte dati veneam eu cu lego meu si faceam masini, camioane sau nave din piese. Vremuri adevarate.
Faza naspa o fost ca am mers la scoli diferite, cu toate ca am vrut sa fim la aceeasi. Iar anul care a urmat eu m-am mutat 5 blocuri mai incolo….Au trecut 8 ani de scoala si pe a IX-a in clasa 30 de la etajul I in prima banca ne-am reintalit. Normal ca pe parcurs am ami schimbat banci si colegi de banca dar asta-i viata. Apoi in liceu…pana acuma…Domne fereste! Incepand de la schemele cu skateboardu pana la „care poate apese pe intrerupatoru de la bec cu picioru”. Si faze si faze. Sau cand reparam noi harti la biologie…
BA Cristi, sanatos sa fii, ca de tuns oricum nu te mai tunzi de la olimpiada de pe a 9-a parca de info. Chitara iti suna mai ceva ca o zongora, cred, si Ubuntu ruleaza mai bine decat reluarile la meciuri. Ficatu sa te tina cat mai mult si la „cate mai multe”. Sti tu de ce vorbesc eu…Fekete metal( sau cum dracu se scrie!).Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
Oare numai mie mie se pare ca ceva nu suna bine in anunt?
februarie 4, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, Poze | No Comments
Pentru ca in istorie nu exista daca
ianuarie 19, 2009 by Andrei Sălăgean
Ce s-ar fi intamplat daca Napolean ar mai fi astptat si nu ar fi atacat Rusia in timpul iernii? Cum ar f fost daca Romania s-ar fi aliat in primul razboi mondial cu Germania? Era bine daca dupa al doilea razboi mondial ramaneam si cu Moldova? Dar daca Mihai Viteazul nu ar fi fost ucis?
Poi vedeti?! Asta e toata problema in istorie: nu merge treaba cu daca. Dar daca Ceausescu nu ar fi fost inlaturat de la putere? Nu ar fi fost tocmai bine. Multi inca se mai hranesc cu astfel de ganduri utopice. Catedata si noi ne gandim cum ar fi fost daca…. Cum ar fi daca era tata vidanjor. Poi cred ca nu era forte bine, sau poate nu. Dar cum era daca era primarul Bistritei? Poate nici nu mai exsta blogul acesta. Sau daca nu ardea biserica din centru. Aici sigur mai multa lume era fericita.
Daca Romania nu se prostea ieri pe final, cu Ungaria, la handbal, poate era mai bine. Bine ca o castigat astazi( 30 – 26 cu Argentina). Daca nu mancai azi dimineata lapte cu mamalga, cu prune si iaurt poate nu stateai toata ziua pe „tron”. Era cu siguranta altceva. Mai stiti faza aceea cu daca si cu paraca, stateau intr-o barca. Daca nu era parca se-neca. Tot povesti si povestiri cu daca si daca. Ca daca venea ambulanta mai repede o salva pe X. Poi normal, dar de unde sti. Poate ajungea dar la intoarcere facea pana si apoi era daca nu facea pana. Exemple si exemple.
De ce scriu despre acest lucru? Nu pentru ratie, pentru ca ma dispera ca ma aflu in situatia de mai sus. Mai rau e ca stiu si raspunsul la intrebarea cu daca. Numai ca eu nu-s prost, sau nu tot timpul si nu mere treaba cu „prost sa fii noroc sa ai”. Dar stiti cum e vorba: In (La) istorie nu exista DACA. (punct si de la capat)Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
Tatal meu. Eroul meu.
ianuarie 15, 2009 by Andrei Sălăgean
Astazi este 15 ianuarie. Daca e sa fie, majoritatea romanilor il sarbatoresc pe mult cunoscutul nostru poet, Mihai Eminescu. Nu si eu, pentru ca este o zi mult mai importanta la mine in casa. Este ziua tatalui meu.
Astazi implineste un numar „rotund” de ani, un numar putin peste dublul meu. Si totusi un numar de ani care impune in continuare respect, caruia nu ma pot adresa cu „batrane”. Parca atunci cand ma uit la el, nu s-a schimbat cu nimic in ultimii ani, si totusi mult au avut loc. Culoarea parului tinde spre ceva ce artisti numesc „nonculoare”, insa nu e negru. Cu siguranta am mai crescut eu, si nu el e cel care a scazut. Orice schimbare fizica sau de alta natura a suferit de-a lungul timpului, el este in continuare „tata” sau „tăticu” pentru mine.
El este eroul meu. Si de cand ma stiu eu niciodata nu m-am indoit de acest lucru. Nici nu as avea de ce. Nu se pricepe el sa ridice munti sau nu zboara cum fac alti eroi. El stie cel mai bine sa fie tata si pentru acest lucru o sa ii multumesc toata viata. Pentru ca el, bineinteles alaturi de mama, m-au ajutat sa devin ceea ce sunt astazi, pentru ca el imi alimenteaza orice vis, si pentru ca el nu s-a indoit niciodata ca voi da gres. In ochii lui poti citi la fel de bine „Nascut pentru a reusi”. El niciodata nu se da batut din ceea ce face oricat de greu ar fi. Ca e greu sau foarte greu, el tot timpul vrea mai mult de la viata, stie ca poate mai mult. Obosit sau frant cum ajunge acasa el a doua zi o incepe la fel si o termina la fel ca precedenta si totul pentru a oferi familiei ceea ce isi doreste. El este tatal meu.
Partea proasta e (din partea mea) ca ne mai certam, ne mai contram pe diferite teme. Dar cum sa rezistam oare cand eu sunt ca o aschie care a sarit mai „câş”. Discutii lungi, interminabile, eu nu imi termin jocul, el nu vede stirile, eu o tin pe una, el pe alta. Teoria mizeriei care curge in dus si se tot duce e fix nimic pe langa cea a chibritului. Niciunul nu lasa. Asa-s eu cu tata. Da’ ce bine e cand stam amandoi si mancam sau ne uitam la filme si radem, sau suferim impreuna la scos cartofii. Stiti voi, activitati intre tata si fiu… ca pe vremuri. Nu mai zic de sambetele cand ies in oras si imi trebuie bani. El e tatal meu.
El este eroul meu pentru care as face orice. Orice vine vorba pana la mersul dupa niste apa minerala, sau in beci dupa niste varza, orice. Pentru el am tot respetul din lume, pentru ca el il merita, si orice ar fi nu il poate pierde. Pentru ca el ma felicita penutru orice si ma consoleaza pentru restul. Pentru ca el munceste in plus, doar ca noi sa o ducem mai bine. Pentru ca el m-a invatat ce inseamna sa fii om. Pentru ca sunt taţi destui in lumea aceasta, dar niciunul nu am mai vazut ca el. Pentru ca pentru el ma stradui, chiar daca nu imi iese de fiecare data, ca la ora 22 sa fiu in pat. Pentru ca el e TATĂL MEU. EROUL MEU.
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | 6 Comments
