Creatii proprii

  1. Doua faze tari cu tăticu

    februarie 23, 2009 by Andrei Sălăgean

          I. A doua, mai recenta a fost chiar aseara. Eu stateam in pat si citeam ceva la matematica iar taicameo era la comp, butona cu greu 2 situri de stiri. La un moment dat il suna cineva, nu stiu cine. „Bine, bine, las ca vin maine!…Nu ma, nu uit!…Acuma nu pot ca is la calculator…Cum ce fac? Citesc stirile…Unde sa intru? Pe XXX? Si cum fac!?…Aha, aha, pe google zici?!…No acuma scriu…Oai cate o aparut…sex, porno, free porn, porn tube, eleva porno…nu ma nu intru ca i Andrei aici in spatele meu!” La care eu iesind din lumea fantastica a lui Riemann si Cauchy il atentionez: „Vezi ca poti lua virusi daca intrii acolo!”. Si taicameo preia de la mine catre nenea de la telefon:”Auzi ma ca poti lua SIDA!!!”
          II. Si prima faza, de vreo 3 saptamani, imi spune tata de ceva afacere pe internet cu ceva produse…de vandut, daca nu ma intereseaza. Am zis ca poate ar iesi ceva, ca oricum is toata ziua pe net. Si la o saptamana de la propunere imi zice sa ma imbrac calumea ca mergem sa vorbim cu un tip. Imi zice sa ne intalnim la intrarea de la armata. Pentru cei care nu stiu ce a inseamna chestia asta e ca si cum te-ai intalni la intrarea de la stadion…la care din ele ca is o gramada…Ne intalinim, cu chiu, cu vai si de aici incepe totul…

    1. Normal ca primele 3 min, au fost tinute special pentru lectia de viata „Daca iti spun la 5 sa fi acolo, poi la 5 sa fii…nu la 5 si 5 min.” Pe drum il intreb daca nu cumva e vorba despre X. Raspunsul a fost clar „NU”. Din reflex mai il mai intreb o data, „Sigur nu e vorba de X?”, „NU ma, sigur”. Si ajungem
    2. Opreste masina in fata la o casa si iesim sa luam aer. Se uita el asa si zice:” Fi atent! La casa asta am facut niste scari pentru o domna, directoare la nu stiu ce… „. Super tare, ce sa comentez mai mult. Intre timp apare si amicu, care pe scurt ne zice cate ceva, cat de grozava i afacerea asta, ce profitabila e, ca se lasa de aia veche. Nici un nume, nici un detaliu concret.
    3. Incep eu sa ma prind cam care ar fi treaba, ma uit catre tata si ii spun asa plin de mandrie in mine „Sa nu zici ca nu ti-am spus!”. Mai asteptam umpic sa vina niste pretini cu pretinu’ si intram fix in casa de care imi povestise de cateva momente.
    4. Tata saluta frumos, se uita la scari…”Is OK” parca isi spunea in mintea lui, apoi ne indreptam spre o masa lunga, unde eu fix in capul mesei ma asez. Azbociment. Incep prezentarile. De la economist la matematician si designer. Eram ca niste creioane B6 in trusa de Geometrie. Dupa primele 3 propozitii taicameo isi freaca mainile prin cap si face o fata pe care puteai citi fara ochelari si cu litere mari „De ce dracu nu am putut sa stau acasa si sa dorm? Cine dracu m-o pus sa vin aici?”
    5. Resemnat si parca jenat de restul lumii care scria de zor, trage si el un pix si o foaie de pe masa. Ia foaia (parca acuma il vad) o indoaie perfect fain frumos, si da sa scrie pe ea. Naspa rau ca…pixu nu scrie, dar se poate pune oare un pix cu el?? Da de unde! ia foaia o pune pe picior si incepe sa mazgaleasca cu migala, dar nimic. Mai da mai da, tot nimic. Asa ca lasa scrisul balta si se concentreaza pe ascultat. Intre timp cu pixul in mana se tot juca, din prea mult interes. Invarte pixul printre degete ii ajunge in palma si cu degetul mare spre capac…impinge => capacul sare pe o traiectorie ciudata, se rostogoleste pe masa cu sunet specific si cade de pe masa. Taicameo era ceva de genu iar eu daca ma credeti sau nu eram , daca intelegeti ce vreau sa spun. 2 minute nu mi-am scos fata din palme de rosu de ras ce eram.
    6. In drum spre casa i-am mai spus odata „Ti-am zis eu ca e vorba de X!!!” iar el de la volan numa aproba „Mda…Dar puteai spune mai repede si nu mai pierdeam atata timp! Dormeam si eu ca is rupt de oboseala!”

          Momente ca acestea sunt de neuitat, de aceea le scriu, ca sa nu le uit, si pentru ca tin mult la tata si la mama si la fratemeo!


  2. Escape From au concertat in Bistrita

    februarie 14, 2009 by Andrei Sălăgean

           Vineri, 13 februarie, nimic de facut, hai ca ma duc la concert la casa de cultura. Dupa ce intarzii umpic ma intalnesc si cu Farte si Silviu si pornim spre locu’ unde „aveam sa ne delectam cu muzica live”. Pfuai ce ninsoare ne-o prins pe drum de zici ca era iarna, acu o saptamana jucam fotbal in tricou cu maneca scurta si mi se parea ca e cald. Nu inainte sa ajungem am trecut si pe la mama sa „imi rotunjesc contul” ca imi era gol portofelul mai ceva ca stadionul la un meci dintre Real Jimbor si Spartak Slobozia. Intram in sala, iar spre mirarea mea, era destul de multa lume, mai mult de jumatate de sala. Ne asezam bine pe un rand aproape gol si incepem carcoteala, ca noh pana incepea sa cante formatia pentru care am venit mai era ceva vreme. „Ni ma la aia ce grasa i!”, „Ce cap de nuca are ala!!! :))”, „Ni ma la aia doi ce se ling”, „Canta bine tipa”, „Mai i mult, ca io trebe sa plec”.
            La inceput o cantat 2 tipe, nu le cunosc cum nu cunosc nici componenta echipei Real Jimbor. Ce sa zic de ele, o cantat super tare, se vedeau ca au voce si nu is celea. Nu ca alte vedete romanesti, care se caca pe ele la umpic de melodie. Oricum, felicit fetele, imi pare ca nu am luat un autograf, poate data viitoare. O venit formatia Epilogu apoi care o cantat si ei cateva piese, nu multe, din care 2 coveruri unu dupa Manowar si celalalt dupa Metallica. Vocalu desi nu inspira multa incredere o cantat foarte bine, avea si el voce, ce se auzea din ea. Acuma la chitara si la tobe nu ma bag ca nu le am cu astea. Nu pot sa zic ca mi-o placut foarte mult, dar nici naspa nu o fost.
           A doua trupa a fost Backlash. Cu toate ca trupa o cantat bine, eu era sa ma cac pe mine de ras. Nu de ei radeam! Imi placea faza ca erau maghiari ardeleni si aveau accentul ala ciudat. Incepea cu ceva de genul:” Iar acum o sa cantm melodia $%^&*”. Iar noi eram ceva de genu:” Ce o zis?”, „Ce melodie?”, „Astia canta in engleza sau in ungureste?”. Fain o cantat si baietii astia, melodia care mi-a placut de la ei a fost penultima care era daca am inteles bine ceva balada, asta daca „balada”, era cuvantul.
           Apoi o venit pe scena dragii mei, Escape From. „Cine dracu mai is si astia?” ar fi prima reactie de la cineva care nu ii cunoaste, si mi se pare normal. Eu va spun ca nici nu conteaza, sa le ascultati cateva melodii si o sa vedeti voi singuri. Pentru mine o fost ceva peste asteptari, cu toate ca nici nu stiu la ce ma asteptam. Pe langa coverul „Voodoo People” au avut numai piese proprii cea ce a fost placut, zic eu. Au inceput cu o melodie in romana „dimineata-fobie” parca, nu mai tin minte exact si apoi in engleza. Pe mine personal primele 2, ultimele 2 si „maneaua” au fost umpic mai altceva. Inca un lucru care mi-a placut foarte mult la o melodie a fost un interludiu. Lumina concentrata pe cei doi chitaristi si baga astia calumea la „mandoline” un segment beton. I-am intrebat daca nu cumva erau fumati cand o compus partea respectiva. Si apoi ca sa fie niste „Rock Superstar” o mai tras si niste miscari dealea de zici ca erau la capalit de fasole.
           Mai tarziu m-am intalnit cu ei intr-un local unde imparteau in stanga si in dreapta autografe pe diferite parti ale corpului. Erau toti happy, i-am felicitat si eu si bineinteles i-am intrebat de urmatorul concert. Nu uitati, Escape From au concertat in Bistrita.


  3. Ce zi mai e si astazi?

    februarie 8, 2009 by Andrei Sălăgean

    Acu’ vreo 15 minute ma suna mama si-mi zice ca ii apare la telefon ceva info „8 feb. – cristi”. „Ce-i asta?”. Poi cum ce-i asta, astazi e ziua lui Cristi, Melian Cristi mai exact. In direct iti zic si eu „La multi ani!”, ca nu am mai putut sta aseara pana la 12 sa iti zic exact la momentul 0.
    Cristi e cel mai vechi prieten pe care il stiu eu de la 5 de cand merg eu la camin. De pe atuncea puneam noi lumea la cale. De pe atuncea stiam la ce scoala mergem ce facem cum ajungem. Treburi dealea, ca doar nu faceam afaceri cu jucari. Sau ba da faceam, acuma imi amintesc ca dadeam la schimb masinute sau actipilde de la guma Turbo, Action Man sau nu stiu ce gradina zoologica, alea erau numa cu animale. Cele mai tari faze stiu ca avea o plansa ca o patura cu un oras si acolo ne jucam cu masinutele si cu indicatoare si treburi. Alte dati veneam eu cu lego meu si faceam masini, camioane sau nave din piese. Vremuri adevarate.
    Faza naspa o fost ca am mers la scoli diferite, cu toate ca am vrut sa fim la aceeasi. Iar anul care a urmat eu m-am mutat 5 blocuri mai incolo….Au trecut 8 ani de scoala si pe a IX-a in clasa 30 de la etajul I in prima banca ne-am reintalit. Normal ca pe parcurs am ami schimbat banci si colegi de banca dar asta-i viata. Apoi in liceu…pana acuma…Domne fereste! Incepand de la schemele cu skateboardu pana la „care poate apese pe intrerupatoru de la bec cu picioru”. Si faze si faze. Sau cand reparam noi harti la biologie…
    BA Cristi, sanatos sa fii, ca de tuns oricum nu te mai tunzi de la olimpiada de pe a 9-a parca de info. Chitara iti suna mai ceva ca o zongora, cred, si Ubuntu ruleaza mai bine decat reluarile la meciuri. Ficatu sa te tina cat mai mult si la „cate mai multe”. Sti tu de ce vorbesc eu…Fekete metal( sau cum dracu se scrie!).


  4. Oare numai mie mie se pare ca ceva nu suna bine in anunt?

    februarie 4, 2009 by Andrei Sălăgean


  5. Pentru ca in istorie nu exista daca

    ianuarie 19, 2009 by Andrei Sălăgean

          Ce s-ar fi intamplat daca Napolean ar mai fi astptat si nu ar fi atacat Rusia in timpul iernii? Cum ar f fost daca Romania s-ar fi aliat in primul razboi mondial cu Germania? Era bine daca dupa al doilea razboi mondial ramaneam si cu Moldova? Dar daca Mihai Viteazul nu ar fi fost ucis?
          Poi vedeti?! Asta e toata problema in istorie: nu merge treaba cu daca. Dar daca Ceausescu nu ar fi fost inlaturat de la putere? Nu ar fi fost tocmai bine. Multi inca se mai hranesc cu astfel de ganduri utopice. Catedata si noi ne gandim cum ar fi fost daca…. Cum ar fi daca era tata vidanjor. Poi cred ca nu era forte bine, sau poate nu. Dar cum era daca era primarul Bistritei? Poate nici nu mai exsta blogul acesta. Sau daca nu ardea biserica din centru. Aici sigur mai multa lume era fericita.
           Daca Romania nu se prostea ieri pe final, cu Ungaria, la handbal, poate era mai bine. Bine ca o castigat astazi( 30 – 26 cu Argentina). Daca nu mancai azi dimineata lapte cu mamalga, cu prune si iaurt poate nu stateai toata ziua pe „tron”. Era cu siguranta altceva. Mai stiti faza aceea cu daca si cu paraca, stateau intr-o barca. Daca nu era parca se-neca. Tot povesti si povestiri cu daca si daca. Ca daca venea ambulanta mai repede o salva pe X. Poi normal, dar de unde sti. Poate ajungea dar la intoarcere facea pana si apoi era daca nu facea pana. Exemple si exemple.
          De ce scriu despre acest lucru? Nu pentru ratie, pentru ca ma dispera ca ma aflu in situatia de mai sus. Mai rau e ca stiu si raspunsul la intrebarea cu daca. Numai ca eu nu-s prost, sau nu tot timpul si nu mere treaba cu „prost sa fii noroc sa ai”. Dar stiti cum e vorba: In (La) istorie nu exista DACA. (punct si de la capat)