Creatii proprii

  1. Cum se mimeaza „standard”

    martie 25, 2009 by Andrei Sălăgean

          Weekendul acesta, nu mi-am gasit mai bine decat sa merg la un concurs de mate la Sibiu. Ooooaaaauuuu, Sibiu, super tare trebuie sa fie. Numai ca nu am luat in calcul ca voi fi singurul de a 12, inca vreo 3,4 de a 11 si restul de la a 9-a in jos. Si nici faptul ca voi merge cu un microbus(probabil mai batran ca mine) ascultand muzica tiganeasca sau populara sau care nu imi place. Cu toate acestea am fost foarte entuziasmat cand am intrat in Sibiu. Pana cand am vazut internatul unde imi voi petrece urmatoarele zile. Deprimant, urat, vechi, aratand a spital(nu in sensul bun), aproape ca se darama.
          Totusi eu am venit pentru concurs si NIMIC nu imi putea lua din optimism. Nici macar cantina, sau paturile gen spital cu saltea, absolut nimic. Cu toate ca eram destul de aproape de periferie, nu ne lua mai mult de 10 minute sa ajungem in centru. De centrul din Sibiu nu am cuvinte. Era exact opusul la tot ce am intalnit pana atunci de cand am intrat in oras. Extraordinar…pacat ca nu mi-am facut niste poze.
          Dupa ce ca in prima seara au urlat niste soferi la noi, ca ei vreau sa doarma, a doua seara ne-am adunat in camera cea mai indepartata si am decis sa jucam mima, in liniste. Bine asta dupa ce am jucat mafia, dar am renuntat ca imi venea sa adorm. Incepand cu ‘sfecla’ si pana la ‘evident’ atata am mai ras, in liniste, de am si uitat ca mi-am stricat cureaua in timp ce faceam ca un „scorbaci” si mi-am dat in genunche cu ea. Totusi la un moment dat mi-a venit mie sa mimez ‘standard’. Pfuai de mine! Prima si prima data m-am gandit la unitatile standard…am inceput sa mimez litru, secunda, metru…si nimic. Apoi imi vine mie impresionanta idee de standarde europene. Si iau frate pe rand cioban, stele, stele in cerc, ciobanu face branza, ce i cu branza in uniunea europeana…si asa mai departe. Radeau ceilalti din cealalta echipa de faceau spume la gura.
          Si asta o fost pentru mine vizita la Sibiu. Nu foarte multe, dar nici putine. M-am consolat totusi la intoarcere cand am gasit un automat cu bile de cauciuc – bucuria vietii mele – si am bagat niste monede. Surpriza nu a fost bila ci bilele pentru ca au iesit doua. Le-am bagat in buzunar si am plecat. Azi mai am una, pentru ca una e la prof. de informatica. Cealalta asteapta sa vada lumiuna coridorului destul de curand!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Scoala | 1 Comment

  2. Nascut pentru a reusi!

    martie 3, 2009 by Andrei Sălăgean

           „Asta-i viata dragii mei…de azi mi-am gasit o noua preocupare. mi-am tras un blog”.Cu aceste cuvinte mi-am inceput eu viata pe blog, daca se poate numi si aceasta o viata. Timid, fara prea multe idei si cu multa vointa am inceput sa scriu. Nu era nici greu nici usor la inceput. Am abordat un stil destul de ciudat, asa mi se pare astazi cu taote ca stiu si acum ce imi trecea atuncea prin cap. Am mai dat putin din cute, am mai modificat cate ceva si a iesit cat de cat bine, asa sa imi placa mie. Dar de atunci a trecut 1 an. De atunci am scris 317 articole. De statistici il las pe d. diriginte sa se ocupe.
           Nu prea ma gandesc de ce mai continui, pentru ca stiu, e chiar foarte simplu. E ceva ce imi aduce satisfactie, ceva ce imi ocupa timpul la calculator, e o scuza cateodata, e o parte din viata mea aici. Tin minte o faza cand eram impreuna cu galeria inaintea unui meci cu steaua, de anul trecut(2-2). Era mai multa lume si la un moment dat unul se uita catre mine si striga „Hopa! Uite-l si pe scorbaciufermecat!” la care mai mult de jumate din cei care erau acolo se uita la mine si tipu continua „Da ma; nu-l cunoaste-ti? sa vezi ce blog tare are!” la care altul „Da ma, am citit si eu. Mersi ma! o fost super tare faza cu …”. Atunci imi dau eu seama ca ce fac nu e un lucru de nimic, nu e de aruncat. De aceea nici nu fac chestia aceasta pentru bani.
           Totusi intr-un an de scris sau de copy + paste, nimic nu mi-a fost mai greu decat sa aleg numele blogului. Cred ca am stat mai bine de o jumatate de ora numai sa ma gandesc. Prima data am vrut sa scriu intr-un cuvant Nascut pentru a reusi, dar era prea lung. Daca scriam Salagean Andrei, era deja personala treaba. Imi trebuia ceva care sa te faca sa casti ochi cand il auzi. Ceva ce sa nu fie prea prea dar nici nici. Si cum mie imi place la nebunie accentul ardelenesc asa ajuns sa fie ScorbaciuFermecat. Si asa a ramas pana astazi, si sper sa ramana pana la adanci batraneti.
           Si totusi mai era o intrebare, de care pana s-au plictisit multi au facut misto. De ce era „Nascut pentru a reusi!” si nu celelalte variante „nascut pentru alocatie” sau „nascut pentru organe”. De dinainte sa ma apuc de blog aveam ideea de Npar. Totul a inceput cand odata ma plimbam printr-un supermarket si am vazut cartea scrisa de Brian Souza „Nascut pentru a reusi”. Acuma sper ca peste vreo doi trei ani cand o sa ajung mai celebru ca el sa nu imi ceara drepturi de autor…sper. Gluma sau banc dar chiar mi-a placut titlul, cu toate ca nu am citit cartea. E ceva ce ma duce mai departe, ceva ce nu te poate lasa jos, e acel lucru care il facea pe van Damme sa se ridice de la podea cand avea ceva in ochi. Cand aud „Nascut pentru a reusi” sunt sigur ca voi castiga, stiu ca iau locul I, te face sa crezi ca esti cel mai tare chiar daca nu esti. E un mod de a te face sa crezi ca vei reusi, sa nu ai emotii, ca totul se va termina cu bine, totul e sa crezi. Cand pornesc la drum eu nu consum Gatorade . Bagi picioru’ in ea treaba si sti sigur ca vei reusi, ce naiba!
            Cu bune cu rele, cu mari cu mici si bineinteles de la facultate, eu sper sa ne revedem si peste un an, chiar mai multi si mai voinici. In continuare mai astept pareri de la voi despre blog despre ce ati vrea sa auziti si nu numai. Cat timp o sa fim sanatosi, apoi numa Nascuti pentru a reusi! o sa fim TOTI.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments

  3. Te miri de ce cauta unii pe Google !!!

    martie 2, 2009 by Andrei Sălăgean

           Asa din cautare in cautare, unii au ajuns si pe blogul meu. Numai ca ei nu au ajuns cautand Scorbaciufermecat. Intr-adevar unii au cautat, chiar Salagean Andrei…dar nu erau din Bistrita. Altii au accesat blogul de pe niste sisteme de oparere mai mult decat interesante. In continuare va prezint miracolele unui blog. Daca se intampla din intamplare pura sa si razi anunta-ma!

















    Categories: Creatii proprii, Hmmm..., very funny | No Comments

  4. Doua faze tari cu tăticu

    februarie 23, 2009 by Andrei Sălăgean

          I. A doua, mai recenta a fost chiar aseara. Eu stateam in pat si citeam ceva la matematica iar taicameo era la comp, butona cu greu 2 situri de stiri. La un moment dat il suna cineva, nu stiu cine. „Bine, bine, las ca vin maine!…Nu ma, nu uit!…Acuma nu pot ca is la calculator…Cum ce fac? Citesc stirile…Unde sa intru? Pe XXX? Si cum fac!?…Aha, aha, pe google zici?!…No acuma scriu…Oai cate o aparut…sex, porno, free porn, porn tube, eleva porno…nu ma nu intru ca i Andrei aici in spatele meu!” La care eu iesind din lumea fantastica a lui Riemann si Cauchy il atentionez: „Vezi ca poti lua virusi daca intrii acolo!”. Si taicameo preia de la mine catre nenea de la telefon:”Auzi ma ca poti lua SIDA!!!”
          II. Si prima faza, de vreo 3 saptamani, imi spune tata de ceva afacere pe internet cu ceva produse…de vandut, daca nu ma intereseaza. Am zis ca poate ar iesi ceva, ca oricum is toata ziua pe net. Si la o saptamana de la propunere imi zice sa ma imbrac calumea ca mergem sa vorbim cu un tip. Imi zice sa ne intalnim la intrarea de la armata. Pentru cei care nu stiu ce a inseamna chestia asta e ca si cum te-ai intalni la intrarea de la stadion…la care din ele ca is o gramada…Ne intalinim, cu chiu, cu vai si de aici incepe totul…

    1. Normal ca primele 3 min, au fost tinute special pentru lectia de viata „Daca iti spun la 5 sa fi acolo, poi la 5 sa fii…nu la 5 si 5 min.” Pe drum il intreb daca nu cumva e vorba despre X. Raspunsul a fost clar „NU”. Din reflex mai il mai intreb o data, „Sigur nu e vorba de X?”, „NU ma, sigur”. Si ajungem

    2. Opreste masina in fata la o casa si iesim sa luam aer. Se uita el asa si zice:” Fi atent! La casa asta am facut niste scari pentru o domna, directoare la nu stiu ce… „. Super tare, ce sa comentez mai mult. Intre timp apare si amicu, care pe scurt ne zice cate ceva, cat de grozava i afacerea asta, ce profitabila e, ca se lasa de aia veche. Nici un nume, nici un detaliu concret.

    3. Incep eu sa ma prind cam care ar fi treaba, ma uit catre tata si ii spun asa plin de mandrie in mine „Sa nu zici ca nu ti-am spus!”. Mai asteptam umpic sa vina niste pretini cu pretinu’ si intram fix in casa de care imi povestise de cateva momente.

    4. Tata saluta frumos, se uita la scari…”Is OK” parca isi spunea in mintea lui, apoi ne indreptam spre o masa lunga, unde eu fix in capul mesei ma asez. Azbociment. Incep prezentarile. De la economist la matematician si designer. Eram ca niste creioane B6 in trusa de Geometrie. Dupa primele 3 propozitii taicameo isi freaca mainile prin cap si face o fata pe care puteai citi fara ochelari si cu litere mari „De ce dracu nu am putut sa stau acasa si sa dorm? Cine dracu m-o pus sa vin aici?”

    5. Resemnat si parca jenat de restul lumii care scria de zor, trage si el un pix si o foaie de pe masa. Ia foaia (parca acuma il vad) o indoaie perfect fain frumos, si da sa scrie pe ea. Naspa rau ca…pixu nu scrie, dar se poate pune oare un pix cu el?? Da de unde! ia foaia o pune pe picior si incepe sa mazgaleasca cu migala, dar nimic. Mai da mai da, tot nimic. Asa ca lasa scrisul balta si se concentreaza pe ascultat. Intre timp cu pixul in mana se tot juca, din prea mult interes. Invarte pixul printre degete ii ajunge in palma si cu degetul mare spre capac…impinge => capacul sare pe o traiectorie ciudata, se rostogoleste pe masa cu sunet specific si cade de pe masa. Taicameo era ceva de genu iar eu daca ma credeti sau nu eram , daca intelegeti ce vreau sa spun. 2 minute nu mi-am scos fata din palme de rosu de ras ce eram.

    6. In drum spre casa i-am mai spus odata „Ti-am zis eu ca e vorba de X!!!” iar el de la volan numa aproba „Mda…Dar puteai spune mai repede si nu mai pierdeam atata timp! Dormeam si eu ca is rupt de oboseala!”

          Momente ca acestea sunt de neuitat, de aceea le scriu, ca sa nu le uit, si pentru ca tin mult la tata si la mama si la fratemeo!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments

  5. Escape From au concertat in Bistrita

    februarie 14, 2009 by Andrei Sălăgean

           Vineri, 13 februarie, nimic de facut, hai ca ma duc la concert la casa de cultura. Dupa ce intarzii umpic ma intalnesc si cu Farte si Silviu si pornim spre locu’ unde „aveam sa ne delectam cu muzica live”. Pfuai ce ninsoare ne-o prins pe drum de zici ca era iarna, acu o saptamana jucam fotbal in tricou cu maneca scurta si mi se parea ca e cald. Nu inainte sa ajungem am trecut si pe la mama sa „imi rotunjesc contul” ca imi era gol portofelul mai ceva ca stadionul la un meci dintre Real Jimbor si Spartak Slobozia. Intram in sala, iar spre mirarea mea, era destul de multa lume, mai mult de jumatate de sala. Ne asezam bine pe un rand aproape gol si incepem carcoteala, ca noh pana incepea sa cante formatia pentru care am venit mai era ceva vreme. „Ni ma la aia ce grasa i!”, „Ce cap de nuca are ala!!! :))”, „Ni ma la aia doi ce se ling”, „Canta bine tipa”, „Mai i mult, ca io trebe sa plec”.
            La inceput o cantat 2 tipe, nu le cunosc cum nu cunosc nici componenta echipei Real Jimbor. Ce sa zic de ele, o cantat super tare, se vedeau ca au voce si nu is celea. Nu ca alte vedete romanesti, care se caca pe ele la umpic de melodie. Oricum, felicit fetele, imi pare ca nu am luat un autograf, poate data viitoare. O venit formatia Epilogu apoi care o cantat si ei cateva piese, nu multe, din care 2 coveruri unu dupa Manowar si celalalt dupa Metallica. Vocalu desi nu inspira multa incredere o cantat foarte bine, avea si el voce, ce se auzea din ea. Acuma la chitara si la tobe nu ma bag ca nu le am cu astea. Nu pot sa zic ca mi-o placut foarte mult, dar nici naspa nu o fost.
           A doua trupa a fost Backlash. Cu toate ca trupa o cantat bine, eu era sa ma cac pe mine de ras. Nu de ei radeam! Imi placea faza ca erau maghiari ardeleni si aveau accentul ala ciudat. Incepea cu ceva de genul:” Iar acum o sa cantm melodia $%^&*”. Iar noi eram ceva de genu:” Ce o zis?”, „Ce melodie?”, „Astia canta in engleza sau in ungureste?”. Fain o cantat si baietii astia, melodia care mi-a placut de la ei a fost penultima care era daca am inteles bine ceva balada, asta daca „balada”, era cuvantul.
           Apoi o venit pe scena dragii mei, Escape From. „Cine dracu mai is si astia?” ar fi prima reactie de la cineva care nu ii cunoaste, si mi se pare normal. Eu va spun ca nici nu conteaza, sa le ascultati cateva melodii si o sa vedeti voi singuri. Pentru mine o fost ceva peste asteptari, cu toate ca nici nu stiu la ce ma asteptam. Pe langa coverul „Voodoo People” au avut numai piese proprii cea ce a fost placut, zic eu. Au inceput cu o melodie in romana „dimineata-fobie” parca, nu mai tin minte exact si apoi in engleza. Pe mine personal primele 2, ultimele 2 si „maneaua” au fost umpic mai altceva. Inca un lucru care mi-a placut foarte mult la o melodie a fost un interludiu. Lumina concentrata pe cei doi chitaristi si baga astia calumea la „mandoline” un segment beton. I-am intrebat daca nu cumva erau fumati cand o compus partea respectiva. Si apoi ca sa fie niste „Rock Superstar” o mai tras si niste miscari dealea de zici ca erau la capalit de fasole.
           Mai tarziu m-am intalnit cu ei intr-un local unde imparteau in stanga si in dreapta autografe pe diferite parti ale corpului. Erau toti happy, i-am felicitat si eu si bineinteles i-am intrebat de urmatorul concert. Nu uitati, Escape From au concertat in Bistrita.

    Categories: Creatii proprii, Hmmm..., Parerea Mea | No Comments