Creatii proprii

  1. zi de joi

    iunie 10, 2009 by Andrei Sălăgean

            Joi 10.06.2009. O zi de care o sa imi aduc aminte, dar nu ca si oricare alta. Multe lucruri s-au adunat saptamana aceasta, sper ca pana vineri seara la bal sa scap de ele. Pe langa aceasta, eu inca nu realizez ca am terminat cu liceul, si prefer sa nu o fac pentru o perioada. E un moment ciudat pe care il realizezi doar cand te aflii in aceasta situatie.
            Acesti 4 ani minunati, au trecut rapid doar pentru ca avem noi memorie buna si pentru ca am avut multe momente memorabile ca si cabana de la Anies de pe a 9-a cu Silviu si Nucu, ziua lui Adi, Bianca si Cristi de la 4 season cu Alex si BGS, pe clasa a 10-a, setul de majorate de pe clasa a 11-a si continuarea pe a 12-a cu revelionul al Traian. Acestea ar fi doar o parte. Daca e sa ne luam dupa numarul de poze cu clasa 9,629 (14.5 GB), poti spune ca au fost destul de multe evenimente. Evenimente care o sa ni le amintim cu drag peste ani. Cel mia important lucru care e de facut, e sa nu ne rupem unii de altii. Sunt si unii care abia asteapta sa scape de altii, sa nu le mai vada „mutra” aia. Eu personal as vrea sa ii revad pe toti cat de des pot, nu am cu nimeni nimic.
            Maine o sa fie lacrimi la festivitatea de premiere. Eu nu pot cu toate ca as avea motive. Unii, poate nu au motive dar pot. Cel mai dureros e cand realizezi ca puteai face mai multe, si nu te-ai gandit. Eu unul as fi vrut sa sparg un geam cu o bila. Era ceva si asta, dar au fost altele ca si atunci cand Traian nu m-a crezut ca imi intra un corn intreg in gura, sau cand am castigat campionatul de fotbal sau cand am facut sex cu una din colege in WC…glumeam, inca nu am facut asta, dar drept sa va spun mi-a trecut prin cap. Viata e lunga, avem timp sa recuperam insa anii din liceu sunt de nerecuperat.
             Mai multe nu va mai spun ca timpul nu are rabdare nici cu mine. Si in timp ce am scris aceasta fraza mi-am adus aminte de un moment extraordinar care s-a intamplat astazi in clasa. Era pe la unu parca, si noi repetam pentru serenada. Cantam „Forever young” de la Alphaville. Mai uniti ca niciodata incercam fiecare sa dam ce aveam mai bun din noi, cu „mici” exceptii. La un moment dat, nu stiu cine a remarcat ca ceasul se oprise: „Uite, timpul are rabdare cu noi”, cu referire la fraza din Morometii. Intr-adevar, in 4 ani timpul si-a facut de cap cum a stiut el mai bine, mai ales in primele ore de franceza cu ceasul vechi(cu Donald Duck), acum i s-a facut parca mila de noi si a lasat-o mai moale. Bravo lui! si bravo noua ca nu l-am pierdut degeaba.

    Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  2. Presimt ca rezultatul e 24

    mai 13, 2009 by Andrei Sălăgean

    1. Gandeste-te la un numar complex

    2. Adauga 7.

    3. Scade 2.

    4. Scade numarul original la care te-ai gandit.

    5. Inmulteste cu 5.

    6. Scade 1.

    Categories: Creatii proprii, very funny | No Comments

  3. Cum trebuie sa arate o ciorna adevarata!

    mai 9, 2009 by Andrei Sălăgean


    Unii au folosit 4 foi pe putin…eu m-am multumit cu o pagina

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | 4 Comments

  4. de 2 ori MAI intuneric

    mai 3, 2009 by Andrei Sălăgean

            Stii bancul despre 2 mai? Nu sunt 2 mai potriviti decat tine care sa imi citeasca blogul. Am avut o zi ieri de nici nu am mai avut timp sa scriu. Dar fiind o zi asa de incarcata am zis ca merita sa rad si de ea peste 20 de ani cand o sa recitesc blogul.
            Cu o zi in urma un prieten ma cheama la un volei. Nu sunt eu spuma, nici partea de la mijloc, dar nici partea aceea care se prinde de fund. Am acceptat cu toate ca trebuia sa ma trezesc pe la 9 dimineata….si cand ajung la scoala ma schimb si ma uit sa vad lumea. Care lume?! mai erau inca vreo 5. Au mai venit inca vreo 2 si ne pregateam sa facem echipele. Partea prosta a fost doua, ca noi aranjat dupa inaltime si eu picat rau la formatul echipelor. Si urma numele echipei: „Cum vreti sa se numeasca echipa voastra?” – „Nu stiu! Oricum…” – „Bine atunci! Avem prima echipa ‘Oricum'”. Si asa ne-am numit noi – „Oricum”. Am dat tot ce am putut, am pierdut dar asa e la sah, mai si pierzi. Am luat totusi un tricou, niste pantaloni scurti gay, care cred ca este slip pana la urma si vreo 3 sepcute. „Oricum” a participat la concurs si „Oricum” nu a batut pe nimeni.
             Nu ajung bine acasa ca si trebuie sa plec. Din manualul „Relatia tata-fiu”, Lectia 17: „Azi punem un dulap pe perete”. Si chiar asa a fost. Am inceput pe la 2 si 15 min. Ma gandeam ca pana la 4 termin, ca sa pot merge la extraordinarul concert „Escape From”. Chiar asa ma gandeam. Era 4 fara 15 iar eu si cu tata tot translatam dulapul, ca intr-o parte nu se lipea perfect, iar eu mai trebuia sa mai fac si un dus. Pe la 4 fixam usile, asa ca m-am impacat cu ideea ca nu mai ajung si am trimis si mesaj. Pe la si 15 am primit permisiunea sa parasesc „santierul”, asta dupa ce am pus si politele. Ma bag la dus si sun sa vad cam pe la ce melodie sunt, ca poate poate oi prinde finalul, in cel mai bun caz. Spre surprinderea mea, „Proconsul” s-au oferit sa le cante in deschidere ca sa poata concerta ei mai tarziu. In 5 min am iesit din dus, am imbucat niste pizza proaspat facuta si am plecat.
    …dupa ce m-am mai invartit pe acolo m-am indreptat catre scena unde cantau shogorii mei. La repetate indemnuri, lumea a inceput sa se si zbenguie, dar eu stateam cu mana in jăb. Asa ca ma gandeam eu asa ca daca tot eram imbracat „mai formal” sa fac pe formalul. Asa ca fac un tur si intreb niste lumea cum li se pare muzica. Doamna de la inghetata: „Ma copile ma, cum sa zic eu, nu prea se intelege. Io zic ca daca ar da mia tare vocea, ca sa inteleg si eu ceva ar fi numa bine, ca nu se aude bine!”. Doamna de la mici:”Pfoai! Pentru voi tinerii i numa buna, da’ pentru mine, nu prea. Io nu mai am rezistenta voastra si nu mai pot sa duc atata zgomot. Voi puteti, io nu!”. Domnu’ putin pilit: „Sa-ti zic drept, mie nu-mi place. Nu are ceva care trebuie sa aiba, asa cum au celelalte melodii si au chestia aia ca sa sune bine!” – „Poftim?” – „Nu-mi place. Nu imi place. Nu are ce imi place mie…”. Si am incheiat cu intrebarile. La sfarsit un aurolac se uita catre Mihai(vocal) si striga „Cristiii, Cristiiii, imi dai chitaraaaaa?”
             Si iara am ajuns acasa…ca sa stau 5 min si sa plec la un fotbal pe sintetic. Frumos, obositor si dureros. O zi luuunga de tot care am inchis-o cum se cuvenea mai bine: „Invatand la romana”.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments

  5. Cam coca’ poza dar merge.

    aprilie 24, 2009 by Andrei Sălăgean

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments