Creatii proprii

  1. Spiritul Craciunului

    decembrie 24, 2009 by Andrei Sălăgean

             Ne prinde o data pe an, tine cateva zile si apoi pleaca la fel cum a si venit, fara sa iti dai seama. Spiritul Craciunului in stanga si in dreapta si pe Hrusca il avem in fata de mana cu lerul. Pentru noi e ceva specific, e ceva ca de Paste numai ca e de Craciun si acum este spiritul si atunci sunt ouale.
             Spiritul Craciunului ne prinde pe toti cu mancare multa, cu pregatire si curatenie. Cu totii vrem sa arate bine pe cand vine lumea sa ne colinde. Suntem imbiati din stanga si din dreapta cu mii de feluri de prajituri. Nu ca nu mi-ar placea mie prajiturile, dar la cate primesti deja ti se face rau. Si mai ti-e si greu sa refuzi cand ti se spune cat timp au lucrat oamenii pentru prajituri. Nu si cand vine vorba de Rafaelo. Deastea pot sa mananc pana la Paste ca tot nu mi se face rau. Alea sunt foarte bune si una iti intra lejer in gura, poate chiar mai multe.
             Spiritul Craciunului nu se va pierde pentru ca e mult prea frumos ca sa dispara. Spiritul Craciunului trebuie sa fie pe limba oricui in aceste zile si pana la Revelion. Sa va distrati cat mai bine si cand va intalniti cu cineva povestiti-i despre Spiritul Craciunului.

    Categories: Creatii proprii, la grămadă, Parerea Mea | No Comments

  2. Si nici eu. Nu sunt ce am vrut odata.

    noiembrie 30, 2009 by Andrei Sălăgean

             Trece vremea, mai ceva ca in basme. La vremuri noi, nu mai suntem tot noi. E greu sa ramai acelasi cand totul e mai schimbator ca Crin Antonescu si mai rapid ca mana lui Basescu. Dar las politica deoparte la fel cum lasam resturi pe marginea farfuriei cand mancam supa. Ce a fost a trecut si acum nu mai e, filozofic vorbind, sau mai e si a doua varianta(ultimul de jos).
             De cand am ajuns la Cluj mi-am schimbat parerea despre TOT cam o data la 2 saptamani dupa un grafic asemanator lui sin2(x). Am inceput sa recitesc chestiile mai interesante scrise de mine pana am dat de ultimul vers din asta. Sa nu ma intelegeti gresit, nu zic ca nu-mi place la Cluj. Toata partea ciudata e cum au ajuns sa evolueze lucrurile, total pe dos. Cu toate acestea parca e mai bine asa.
             Am invatat ca 80% din bancurile cu studentii de la poli sunt adevarate. Inafara de 2-3 care invata zilnic, sala de lectura nu e plina decat cu o zi inainte de examen cu studenti „dornici de carte” ca porcul de zăr. Sunt acei studenti cu 2l de ness, 1 sticla de Cola si alte mninuni ce ar putea invata intr-o seara „Istoria literaturii” de Calinescu. Apoi, pita cu pateu e destul de buna dar nu se compara o papara din 10 oua cu marar, ceapa calita, bucati de salam, branza de burduf si lapte. Vine apoi o „simultana” clasica la buda unde e bai daca nu ai macar un sul neinceput de hartie igienica cu o aderenta asemanatoare jmirgalului. Prima saptamana nu credeam ca voi reusi. Acum nu trece o zi fara sa meditez in „camaruta de 1×2” citind textele de pe usa.
             Dar dintre toate cel mai mult s-au schimbat oamenii. Unii si-au afundat capul si mai tare in carte, altii l-au scos de tot si definitiv. Cu prietenii buni ma vad din ce in ce mai rar. Pe unii nu ii mai recunosc dar pe cei care-i vad mai rar ma bucur extraordinar sa-i revad. Lumea e mai loco decat Ca$$a Loco. Alta peste una, daca tragem linie, inmultim cu -1 si scadem, daca facem o statistica: putea fii si mai rau. Daca ma intreaba lumea cum e la facultate/Cluj eu zic ca e bine. Orice ar fii eu raman acelasi Sălă sau Andrei, dupa caz.

    P.S. La poli sunt si fete faine.
    *simultana = cand merg mai multi deodata la WC si vorbesc despre una alta in timp ce stau pe „tron”. Se foloseste un limbaj „de la coada vacii” atunci cand se invoca zei si spirite sau se blesteama. Scremutul este optional in functie de consistenta fecalelor.
    *zăr = Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor si care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  3. Pentru ca in viata nu e ca in fotbal

    noiembrie 5, 2009 by Andrei Sălăgean

             Inca o seara de fotbal, inca o seara in care limba mea are de suferit de la seminte iar gatul de la urlat. Meci bun, echipa de laudat, Petrescu de felicitat, pacat ca nu au castigat. Astept si meciurile urmatoare ca poate, poate cu putina sansa iese Urziceniul din grupe.
             De cum am iesit de la seminar, directia in campus si de acolo la alimentara de unde am facut aprovizionarea cu seminte si bere. Apoi mai tarziu am mers cu un prieten sa achizitionam pita si salam. Si ma bate pe mine gandul sa pun la pariuri. 10 lei pe victoria lui Rangers, si ma mir ca unde se duc banii… Am urlat, am oftat, am ascultat pe altii cum au oftat sau au facut comentarii de fineti, pana la urma a fost 1 – 1. Pentru ca in viata nu e ca in fotbal, pentru ca mingea e rotunda, terenul e dreptunghiular si gazonul naspa.
             Daca pierdea Unirea majoritatea spunea fraze de genul „ca asa sunt romanii”, „ca romanii nu stiu decat sa se apere”, „fotbalul romanesc e praf”. Totusi, dupa victoria din tur sau acum dupa egalul obtinut in urma unui joc excelent, de ce nu iese nimeni in fata si sa urle in gura mare „astia sunt romanii adevarati si sunt mandru de ei, indiferent de scor, pentru ca au luptat„.
             Una peste alta radical din patru e doi, iar Unirea a jucat excelent, parerea mea. Felicit atitudinea, determinarea, golul si îi tin pumnii pentru urmatorul meci.

    Unirea Urziceni – Glasgow Rangers 1-1

    Categories: Creatii proprii, Fotbal, Parerea Mea | No Comments

  4. Care este probabilitatea

    noiembrie 3, 2009 by Andrei Sălăgean

              Care e probabilitatea ca: astazi sa termini mai rapid treaba la lucru dar sa nu te lase mai repede, sa ratezi autobuzul stiind ca nu ai decat jumatate de bilet la tine si tu trebuie sa schimbi peste 2 statii, iar autobuzul vine din 2 in 10 min. Sa nu prinzi control in primul autobuz dar sa prinzi in al doilea cu toate ca si ieri ai mai prins si te astepti sa mai prinzi si maine. Sa stai in autobuz si sa iti sune telefonul in acelasi timp cu baba de langa si aceeasi sonerie si sa raspundeti in acelasi timp, sa vorbiti fiecare cate 2min si 24sec dupa care sa inchideti si sa va uitati in dreapta voastra pentru 5 secunde iar apoi in spate alternativ apoi simultan de cate 3 ori la cate 30 de sec. Sa iti alegi un meniu la cantina care sa nu depaseasca 7 lei stiind ca ce ai pus in tava nu mai pui inapoi iar alimentele nu sunt numerotate. Sa te asezi langa un prieten daca sunt oameni din 4 facultati + necunoscuti, iar mesele sunt dispuse in formatiuni de 4 4 3 agresiv sau 5 4 1 defensiv cu cate unu din fiecare. Dar care este probabilitatea ca toate cele de sus sa fie realizate de cate un copil chinez din Un garia care a studiat in Albania si vrea sa studieze in Somalia stiind ca praintii sunt de origine latina din Rusia. – Unul din exercitiile care le facem ora de ora la Matematici Discrete. Astept un rezultat clar, bazat pe calcule riguroase fara a aplica teoreme cunoscute.

    Categories: Creatii proprii, Scoala | 2 Comments

  5. Am făcut un cremeş

    octombrie 30, 2009 by Andrei Sălăgean

             Dupa ce aseara nu mai puteam de fericit ca o batut Bistrita pe Steaua, azi m-am gandit ca ar fii bine sa si sarbatorim. Aseara nu mai aveam cum ca era cam tarziu si am si venit de la Polus pana in Observator pe jos.
             M-am trezit linistit pe la vreo 11, cum nu am mai facut-o de mult, am facut un conspect si am plecat la laborator. Am scapat rapid pe la 4, asa ca puteam face destule. Mi-am depus cerere pentru card la ING apoi am mers pana in PLUS si am zis sa iau de un cremes sau cremsnit cum zic prietenii din Brasov si Sibiu. Totul parea floare la ureche, faci budinca si o torni intre foile de cremes, ca si cum pui salamu intre feliile de pita. Citesc tutorialul de pe spate de la budinca si incep sa pun in aplicare. Merge treaba, cum merge pana ce vad ca ies niste aburi mai grosi din compozitie. Incep si invart cu spor, mai ceva de cum dadeau aia la manivela sa le porneasca masina. Si invart, si invart pana ce ma doare mana. Schimb cu stanga.
            Era cam tarziu totusi. S-o cam prins de fund ca guma de par. Budinca incepea sa aiba gust caramel, dar nu asta avea sa fie cea mai mare problema a serii. Torn pana la urma budinca peste blat, pun si celalalt si o scot afara. Apoi ca si un copil mic incep si ling cratita si cand gustam mai bine bag de seama de negreala de pe fund. „Asta nu iese usor” mi-am zis. Vreo 20 de min am tot frecat la ea, ca mi s-au zbarcit degetele,nici nu mai aveam pofta de cremes si tipu care mai era in bucatarie, facuse deja vreo 2 portii de carotfi prajiti.
            Mai tarziu dupa ce am terminat si ceapa cu papara, ca era mai multa ceapa, am gustat si din minunata prajitura. Era chiar buna, mai trebuia totusi niste zahar. Am mai impartit si cu alti colegi si le-a placut. Pentru prima data a fost chiar bine si sper sa nu fie ultima data. Va astept la clatite!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments