Care e probabilitatea ca: astazi sa termini mai rapid treaba la lucru dar sa nu te lase mai repede, sa ratezi autobuzul stiind ca nu ai decat jumatate de bilet la tine si tu trebuie sa schimbi peste 2 statii, iar autobuzul vine din 2 in 10 min. Sa nu prinzi control in primul autobuz dar sa prinzi in al doilea cu toate ca si ieri ai mai prins si te astepti sa mai prinzi si maine. Sa stai in autobuz si sa iti sune telefonul in acelasi timp cu baba de langa si aceeasi sonerie si sa raspundeti in acelasi timp, sa vorbiti fiecare cate 2min si 24sec dupa care sa inchideti si sa va uitati in dreapta voastra pentru 5 secunde iar apoi in spate alternativ apoi simultan de cate 3 ori la cate 30 de sec. Sa iti alegi un meniu la cantina care sa nu depaseasca 7 lei stiind ca ce ai pus in tava nu mai pui inapoi iar alimentele nu sunt numerotate. Sa te asezi langa un prieten daca sunt oameni din 4 facultati + necunoscuti, iar mesele sunt dispuse in formatiuni de 4 4 3 agresiv sau 5 4 1 defensiv cu cate unu din fiecare. Dar care este probabilitatea ca toate cele de sus sa fie realizate de cate un copil chinez din Un garia care a studiat in Albania si vrea sa studieze in Somalia stiind ca praintii sunt de origine latina din Rusia. – Unul din exercitiile care le facem ora de ora la Matematici Discrete. Astept un rezultat clar, bazat pe calcule riguroase fara a aplica teoreme cunoscute.
Creatii proprii
Care este probabilitatea
noiembrie 3, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, Scoala | 2 Comments
Am făcut un cremeş
octombrie 30, 2009 by Andrei Sălăgean
Dupa ce aseara nu mai puteam de fericit ca o batut Bistrita pe Steaua, azi m-am gandit ca ar fii bine sa si sarbatorim. Aseara nu mai aveam cum ca era cam tarziu si am si venit de la Polus pana in Observator pe jos.
M-am trezit linistit pe la vreo 11, cum nu am mai facut-o de mult, am facut un conspect si am plecat la laborator. Am scapat rapid pe la 4, asa ca puteam face destule. Mi-am depus cerere pentru card la ING apoi am mers pana in PLUS si am zis sa iau de un cremes sau cremsnit cum zic prietenii din Brasov si Sibiu. Totul parea floare la ureche, faci budinca si o torni intre foile de cremes, ca si cum pui salamu intre feliile de pita. Citesc tutorialul de pe spate de la budinca si incep sa pun in aplicare. Merge treaba, cum merge pana ce vad ca ies niste aburi mai grosi din compozitie. Incep si invart cu spor, mai ceva de cum dadeau aia la manivela sa le porneasca masina. Si invart, si invart pana ce ma doare mana. Schimb cu stanga.
Era cam tarziu totusi. S-o cam prins de fund ca guma de par. Budinca incepea sa aiba gust caramel, dar nu asta avea sa fie cea mai mare problema a serii. Torn pana la urma budinca peste blat, pun si celalalt si o scot afara. Apoi ca si un copil mic incep si ling cratita si cand gustam mai bine bag de seama de negreala de pe fund. „Asta nu iese usor” mi-am zis. Vreo 20 de min am tot frecat la ea, ca mi s-au zbarcit degetele,nici nu mai aveam pofta de cremes si tipu care mai era in bucatarie, facuse deja vreo 2 portii de carotfi prajiti.
Mai tarziu dupa ce am terminat si ceapa cu papara, ca era mai multa ceapa, am gustat si din minunata prajitura. Era chiar buna, mai trebuia totusi niste zahar. Am mai impartit si cu alti colegi si le-a placut. Pentru prima data a fost chiar bine si sper sa nu fie ultima data. Va astept la clatite!Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments
O luna in camin
octombrie 23, 2009 by Andrei Sălăgean
A trecut si saptamana aceasta si deja se implineste o luna de cand sunt in camin, faculta, Cluj. Stiti cum e vorba, mere treaba. Am abonamente, carduri, cartele si bineinteles prieteni noi.
O noua viata a inceput in Cluj. E total altceva decat ce era in Bistrita, nu mai bine dar nici mai rau. E ca si cum ar trece un jucator de la Urziceni la Steaua. Urziceni e campioana, dar Steaua are palmares. Oricum, e frumos aici, cu toate ca acu o saptamana a si nins. Clujul e un oras mare cu multe posibilitati unde nu ai cum sa te plictisesti. Cu toate ca mi-a luat ceva vreme pana sa ma obisnuiesc acum ma simt bine aici, cu exceptia dimineatilor cand e aglomeratie. Am prins o zi ca stateam in autobuz doar pe varfuri, nu puteam pune talpa jos, partea buna ca nu trebuia sa ma tin de ceva. Era asa de multa lume ca in curbe nici nu te clinteai.
La faculta’ ce sa mai zic. E bine, greu, usor, fain si obositor, trebuie sa te stradui umpic ca sa fii integralist. La seminarii si laboratoare e chiar interesant, dar la curusi, cel putin mie, mi-e greu sa stau atent. Mai pun capul jos, mai citesc dar e destul de greu sa belesc ochii la un profesor care in 3 ore imi preda din toata fizica facuta de mine in liceu. Eu sper la ce e mai bine si cand termin sa pot face ceva calumea nu sa frec menta.
Si totusi dintre toate si toate, cele mai tari sunt persoanele noi pe care le-am cunoscut. Fiind din toate partile tarii, acestea vin cu lucrurile lor, cu obiceiurile lor, e un mozaic aici. Oameni adevarati, oameni noi, oameni cu care sper sa ma inteleg cat mai bine. Cu toate ca am inceput numai de o luna, cu unii parca ma stiu de o viata. De colegii de camera nu am ce sa zic. Eu si Cristi trebuie sa ne felicitam pentru alegerea facuta. Cu slanina, ceapa, oua, branza si tuiaca, toate-s mai buna ca niciodata, dar nu ca acasa. La cantina se mananca iarasi bine, sau daca nu bine atunci mult. Oricum ar fii tot e bine.
Am deja 3 carduri si il astept pe al patrulea, da bine la portofel, nu de alta. In rest astept provocarile ce o sa apara. Tocmai azi am dat interviu pentru Best si astept un raspuns. Bune ca bune, dar trebuie sa recunosc ca sunt si cateva chestii care paradoxal nu ma asteptam sa se intample. Lucruri care ma astptam sa fie de partea mea, sau macar sa imi fie favorabile, azi vad ca sunt de cealalta parte a raului. Asta-i viata, nu toate sunt bune, de aceea sunt aici ca sa imi fac ordine si sa ma asigur ca lucrurile o iau pe calea buna. Maine e o noua zi. Aici nu ai cum sa te dai batut, si nu ai de ce. Ridici capul de pe perna si spui : „Azi o sa reusesc!” si totul pare mai roz. Mie deja mi-e somn, sunt racit a doua oara de cand sunt in camin asa ca o sa inchei. Pana ne mai vedem, numai bine!Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | 1 Comment
Rezolvarea mea la testul de inteligenta al lui Einstein
octombrie 10, 2009 by Andrei Sălăgean
Am avut de facut pentru PC problema lui Einstein si m-am gandit sa postez pe blog algoritmul de gasire a solutiei. Acuma normal ca stim cu totii ca germanul are acvariul dar eu am scris si cum sa iti dai seama de acest lucru. Sper sa intelegeti ceva iar cei care au cautat asta, sa le fie de folos.Prezumtii:
1. Exista 5 case fiecare de alta culoare.
2. In fiecare casa locuieste o singura persoana, fiecare de alta nationalitate
3. Fiecarui locatar ii place o anumita bautura, fumeaza o anumita marca de tigari si detine un anumit animal de casa.
4. Nici una din cele 5 persoane nu bea aceeasi bautura, nu fumeaza aceeasi marca de tigari, si nu detine acelasi animal de casa.Se dau urmatoarele:
a. Britanicul locuieste in casa rosie.
b. Suedezul are un caine.
c. Danezul bea cu placere ceai.
d. Casa verde se afla in stanga casei albe.
e. Locatarul casei verzi bea cafea.
f. Persoana care fumeaza Pall mall are o pasare.
g. Locatarul casei din mijloc bea lapte.
h. Locatarul casei galbene fumeaza Dunhill.
i. Norvegianul locuieste in prima casa.
j. Fumatorul de Marlboro locuieste langa cel care are o pisica.
k. Locatarul care are un cal locuiste langa cel care fumeaza Dunhill.
l. Fumatorul de Winfield bea bere.
m. Norvegianul locuieste langa casa albastra.
n. Germanul fumeaza Rothmans.
o. Fumatorul de Malboro are un vecin care bea apa.Intrebare: “- Cine are acvariul cu pesti ???”
Rezolvare:
Pe o foaie facem un tabel cu 5 coloane, fiecare reprezentand o casa.
1. din i. => norvegianul in prima coloana.
2. din m. si 1. avem ca a doua casa e albastra.
3. din g. => punem in coloana din mijloc laptele.
4. din d. => casa verde e ori in a treia ori in a patra coloana. in prima nu poate pentru ca atunci in dreapta lui ar fi cel cu casa albastra, iar in a 2 nu se poate din ipoteza. a cincea casa e ultima, deci nu se poate.
5. din e. si 4. => a patra casa e cea verde deoarece in a treia se bea lapte iar in ce verde se bea cafea.
6. din d. si 5. => ultima casa e alba.
7. din a. => casa din mijloc e rosie si in ea locuieste britanicul deoarece casele 2, 4 si 5 avea culoarea deja desemnata iar in casa 1 statea norvegianul.
8. din 7. => casa norvegianului e galbena.
9. din h. si 7. => norvegianul fumeaza Dunhill.
10. din k. si 9. => cel din casa a doua are cal.
11. din c. => in casa a doua sau a cincea se poate bea ceai. in prima locuieste norvegianul iar in 3 si 4 se bea lapte respectiv cafea.
12. din l. => bere se poate bea doar in casa 2 sau 5 deoarece in casa 1 se fumeazaa Dunhill iar in casele 3 si 4 se bea lapte respectiv cafea.
13. din 11. si 12. => in casa 1 se bea apa, fiind singura bautara ramasa.
14. din o. => cel din casa 2 fumeaza Marlboro.
15. din l., 14. si 12 => in casa 5 se fumeaza Winfield si se bea bere.
16. din 15. si 11. => in casa 2 se bea ceai.
17. din 16. si c. => danezul locuieste in a doua casa.
18. din 17. si n. => germanul locuieste in casa 4 si in casa 4 se fumeaza Rothmans.
19. din 18. => in casa 3 se fumeaza Pall Mall deoarece in toate celelate case stim ce se fumeaza.
20. din f. si 19. => pasarea se afla in casa 3.
21. din j. si 20. => pisica e in casa 1.
22. din 18. => suedezul locuieste in ultima casa, el fiind singurul ramas.
23. din b. si 18. => cainele e in ultima casa.
24. din 23., 21., 20.,10., => acvariul cu pesti e in casa germanului.Norvegianul Danezul Britanicul Germanul Suedezul galben albastru rosu verde alb apa ceai lapte cafea bere Dunhill Marlboro Pall Mall Rothmans Winfield pisica cal pasare acvariul cu pesti caine Categories: Creatii proprii, Scoala | 50 Comments
Pentru cei care citesc blogul sau dau accidental de el.
octombrie 3, 2009 by Andrei Sălăgean
Si uite-asa a trecut si prima saptamana la facultate. Nu-i mare lucru, dar nici ceva obisnuit. Tipii de aici chiar nu glumesc cu absentele, sau poate doar asa doresc sa para. In fine, cu siguranta o sa imi mai trebuiasca ceva timp sa ma acomodez cu aceasta noua viata, la fel cum imi trebuie timp sa ma obisnuiesc cu veceul din camin…
N-am mai scris de marti ca sincer, ori mi-a fost lene ori nu m-am gandit la asta( si eu ma gandeam sa scriu de doua ori mai mult…). Totusi astazi cand m-am mai uitat peste trafic, nu aveam cum sa nu ma bucur. Pe langa ziua de miercuri cand am avut un trafic cat aveam normal intr-o saptamana, blogul meu se invarte cam in jurul a 40-50 de vizite aproximativ pe zi. Am ajuns totusi la concluzia ca nu asta conteaza, eu nu pentru asta scriu. Sunt 2 mari motive pentru care stau si in seara asta si tastez.
In primul rand scriu pentru toti cei care citesc constant ceea ce scriu sau macar o data la cateva zile. Iar din aceasta categorie categorie cei mai nambăr uan sunt cei care nu ii cunosc dar „le place stilul meu”. Doar ieri imi zice fratemeo ca nu stiu ce tipa o dat de blogul meu de pe last.fm si ca e „super tare”. Si mai mult, o sa il citeasca. Si apoi mai sunt cei care de obicei ii cunosc iar cand ma mai intalnesc cu ei ma atentioneaza „cand mai scrii si tu ceva pe blog?”. Intr-o vreme era cineva din Elvetia care imi citea blogul, acum sunt cei care cauta pe google „scorbaciu nascut reusi”.
In al doilea rand am ajuns la concluzia ca eu sunt „Nascut pentru a reusi!” sa ii ajut pe cei care nu prea gasesc ce isi doresc ei pe google, ca de exemplu acest tip/tipa. Dar bineinteles ca si pentru elevii de clasa a doua. E acea multumire care o primesti cand sti ca scrii tampenii pe blog. Unii stiu ce vreau, altii pun intrebarii. Lumea e curioasa, vrea sa afle orice si au auzit ca google le da raspunsul. Iar atunci cand si blogul meu e unul din raspunsuri, eu imi dau seama ca munca care o depun nu e degeaba.
In concluzie, acest text nu este unul argumentativ cu toate ca mie imi place sa mananc pizza cu mult ketchup. Va astept pe toti in continuare pe blog, daca doriti ceva, scrieti-mi un mail sau ziceti-mi pe messenger. Numai bine si sper sa fac cunostinta si cu cei care nu ii cunosc dar carora le place „stilul meu”.Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
