Creatii proprii

  1. America #2 – Prima săptămână

    iunie 28, 2010 by Andrei Sălăgean

             Senzatia aia de huuuoooaaaaaa a mai durat inca vreo 2 zile. Ma minunam la orice. Cel mai tare ma distrau reclamele, sunt ceva de genul: Nu cumparati Honda ca Ford e mai buna. Toata lumea zambeste si iti ureaza o zi buna. Negrii sunt chiar negrii.
             Am inceput sa cunosc din ce in ce mai multi romani. Surpriza! numai moldoveni, olteni si bucuresteni, nici un ardelean de-a meu n-am intalnit. Dar nu-i bai; bai e cu mancarea. Nu are gust si mai si ingrasa. Totusi am luat cu 10$, 48 de doze de Pepsi. Mai fac cumparaturi din cand in cand de la 1$, cam cum e la noi 38+ numai ca are si mancare. Mi-e dor de o ciorba de fasole cu ciolan si ceapa rosie.
             Am inceput si cu lucrul. Managerul e super tare. E putin, putin mai mic ca si mine. Muhahaha tot eu sunt mai inalt.

             E un irlandez venit in America care conduce o afacere cu specific italienesc. Il cheama George, iar pe mine ma striga Andréi, cu „i” mut. E fain la munca, in prima zi am stors lamai pana mi s-a facut gura punga, ca prea multe nici nu stiam ce sa fac. In una din zile mi-era asa de somn si ma apuc si ma intind, romanian style: o mana in forma de „V” in lateral si cealalta dreapta in sus, cat mai sus. Am ridicat-o si eu pana ce m-am „răzălit” de ventilator. Rapid mi-am tras mana, m-am uitat daca nu m-a vaut cineva si m-am intors la lamaiele mele. Tot in aceasi zi imi cere o doamna sa ii dau 2 covrigi. Iau primul il pun la cuptor, se incalzeste si-l dau. O las sa isi aleaga inca unul, il iau si il pun la incalzit. Il scot mai fierbinte decat celalalt, o atentionez ca e fierbinte, ii dau servetele extra si se duce. Vine dupa 5 minute si zice ca e „fake” ( and gay). Ca eu nu am pus mana sa il pipai, ca e din plastic. Il intreb pe George si imi zice ca acei covrigi erau doar de forma acolo, sa prezinte marfa. Cea mai nasoala faza a fost parca in a doua sau a treia zi cand inca aveam probleme cu mancarea si caldura. Amandoua amestecate si a inceput sa ma doara burta. Sau cum zicem noi, „sa imi mearga burta”. Merg de doua ori la baie, mi-era frica sa nu infund ceva pe acolo mai ales ca era un container special separat pentru pus hartia igienica folosita. Imi revin partial si ma intorc la servit. La care dupa vreo 5 minute vine o tipa HOT si ma intreaba daca poate folosi baia putin. -> ultima usa pe dreapta. Acuma, tu cititorule, ca citesti una dupa alta iti dai seama cam cum a fost treaba, dar eu pe moment nu mi-am dat seama.
             Cu exceptia faptului ca nu prea le am cu cafeaua, la restul ma descurc. Dau, iau, fac. De limonada mi-au multumit 2 tipe faine si o negresa. Merge treaba. Intr-o zi ma tot uitam la Jose( cred ca e mexican) cum intorcea un aluat de pizza de pe o mana pe alta ca sa il mareasca. Jose lucreaza la pizzeria perete in perete cu noi, afacere care e impreuna cu inghetata. George e tot timpul ori la una ori la alta, si cand m-a vazut asa fascinat ma intreaba daca vreau si eu sa invat. Eu nu, ca in tara mea sunt Chuck Norris la facut pizza… tot timpul fac acasa. Poi perfect ca oricum mai avea nevoie de cineva. Asa ca de maine, cu toate ca am liber la inghetata, incep la pizza. Sunt bazat, ce sa mai zic.
             Asa ca daca nu am mai zis, sau daca nu a fost de destule ori, sau destul de clar, acuma mai spun odata. MULȚUMESC LA MAMA ȘI LA TATA pentru tot. Pentru ca petrec o vacanta extraordinara in SUA si ca ma simt bine. Pentru ca au facut sacrifici doar ca eu sa fiu aici. Mulțumesc.


  2. America #1 – Am ajuns

    iunie 28, 2010 by Andrei Sălăgean

             Si dupa cum ziceam am ajuns in America. Ieri, dupa cum scriu eu acuma, e o saptamana. Si cum eram in avion… ne tot plimbam prin aeroport ca sa parcheze. Pana la urma a venit a venit o masina deaia ca o macara si ne-a luat si ne-a lasat intr-un „beci”. Inca eram in starea aceea de huuuoooaaaaa. Era primul meu contact cu americanii. Adica deaia care vorbesc engleza cum facem noi la scoala. Si la astia nu poti sa le zici: I want to go to…to…to… vreau sa zic budă, cum se zice la budă,doamna profesoara?
             Mi-am recuperat bagajul, nu stiu cum am reusit si m-am despartit si de singura romanaca ce mai era pe acolo. Singur in aeroport fara date de contact, ca eu desteptul am uitat sa mi le notez. Ma plimbam si intrebam lumea cu laptop daca are internet si poate sa mi-l imprumute sa intru pe internet sa imi verific mailul sa iau numarul persoanei de contact. N-am reusit nimic asa ca am schimbat terminalul si acolo am gasit un internet cafe de unde v-am scris prima data. Am intrat pe messenger, m-am mai uitat pe facebook, am scris pe blog, am uploadat pozele, am scris un mail. Cand mai erau vreo 5 min am intrat si pe mail ca sa iau numerele de telefon.
             Am sunat la tipu care venea dupa noi si apoi am asteptat cuminte. Pe la 9 am plecat din aeroport si pe la 3 eram in Ocean City. Inca nu eram iesit din starea de huuuooooaaaa. Eram rupt de oboseala. Ne-a dus la o casuta si acolo ne-am pus tot intr-un pat ca sardinele si am dormit. Ne-am trezit si am mers la explorat. Am mers sa vorbesc cu angajatorul si am belit ochii in stanga si in dreapta pana ce a venit dupa mine si m-a dus in alta casa.


  3. Pizza boy

    iunie 25, 2010 by Andrei Sălăgean

             Așa…

             Și încă așa…

             Și a ieșit asta. =>

    P.S. Nu am mai apucat sa modific pozele (red eyes).


  4. America. Part II : Tot Romania e cea mai tare.

    iunie 23, 2010 by Andrei Sălăgean

             Vine curand partea a doua. Tocmai s-a trezit proprietaru si o zis stingerea. Asa ca scriu cand mai prind timp.

    Update 27/06 inca nu am gasit timp sa scriu. Totusi estimez ca daca lucrurile merg bine, intr-o saptamana o sa am laptopul meu propriu. Daca lucrurile merg bine! In rest pe scurt va zic asta. Intr-o zi m-am intins asa de tare de la somn ca am dat cu mana in ventilator. I-am vandut la o tipa un covrig fals, de plastic. In una din zilele astea, americanii au facut cunostinta cu „scaunul” romanesc, unul asa serios. Am intalnit o tipa Nietzsche, romanaca.

             ^^^ Update-ul e mai sus ^^^


  5. Leaving the nest. Part I : Still in Europe

    iunie 23, 2010 by Andrei Sălăgean

             As incepe postul din aceasta noapte, la mine, si dimineata la voi cu un banc; un banc adaptat. Are tata 3 fete: una faina, una la poli… si una e americanca. Cam aceasta e parerea mea dupa 4 zile, e posibil sa fie si eronata. O sa scriu ceva pentru ca am timp si scriu si de pe un MAC.
             Se facea ca era sambata dimineata pe la 4 si eu plecam din Cluj. Instant dupa ce a pornit microbuzul din statie, am simtit un gol in stomac asa de mare cam cat ceva destul de mare. Asa ca mi-am pus muzica si am incercat sa adorm. Nu am adormit usor… Si la un moment dat cand deja eram prin Ungaria, ma uit la ceas si eu intr-o ora aveam avionul si noi mergeam lejer, mai faceam si opriri. Apoi mi-am dat seama de treaba cu fusul orar. Am ajuns si in aeroport si beleam ochii ca si prima data cand am ajuns in Cluj. Am zis sa imi schimb si ultimii lei care ii mai aveam si sa iau niste euro. Si ma gandeam sa ma duc la shopping in duty free… cu 2 euro. Dar am dat de un telefon public si am incercat sa sun pana acasa, dar ciuciu. Nu stiu de ce, dar nu mergea de nici o culoare. Asa ca am asteptat pana la imbarcare cuminte pe o banca.
             Cand am intrat in avion eram tot un huoooaaa. Merg la locul meu si imi asteptam „colegul”, atata tot ca ma rugam sa fie colega sau daca nu, macar sa nu fie gras. Pana la urma vine o fata. Decoleaza avionul, si aici eram tot un huoooaaa si poze si stanga, dreapta, etc. Vreo ora tot in engleza pana ce ea se apuca de citit si citesc titlul la carte „Printre altele, m-am apucat de fumat”. Bingo, e romanca. Numai ca ea nu stia ca eu stiu ca ea e romanca si nu imi venea sa zic „sti ceva, eu sunt roman”. Asa ca tot bat apropouri vizuale. Imi asez frumos pasaportul la vedere, incep si desenez ceva in romana. Scot o ditai coala A4 cu 1 Decembrie, Ziua Romaniei si mai jos era imnul. S-a prins pana la urma, era si ea din Cluj. Apoi mi se pare normal ca de fiecare data cand veneau sa imi ofere de baut eu sa accept. Ce sa zic, mi-era sete de la zbor, am luat chiar si o bere. Au pus trei filme ca sa treaca mai repede timpul… de 10 ore. Si mai era o chestie care nu am inteles-o de nici o culoare. Am terminat cu continentu, si a venit „apa”. Apoi dupa un timp pamant, apoi apa, apoi pamant apoi apa. Si tot mai apareau bucati mari de pamant din ora in ora. Ma gandeam la Groenlanda insa nu era zapada. Cine stie sa ma lamureasca.