Creatii proprii

  1. America #7 – Totul a inceput de la o ceapa

    iulie 19, 2010 by Andrei Sălăgean

             Asa pe scurt, va spun ca aseara, pentru prima data si in exclusivitate, am mancat bine. Am mancat bine pentru ca am mancat romaneste.
             Venind de la lucru, lipsit de chef si de orice altceva, dar mai ales cu stomacul gol, ma gandeam la „ce oi pune in blid”. Si imi era mie pofta asa de o ceapa. Si de aici a pornit totul. Am mai bagat o rosie, niste branza, niste mustar… mai lipsea slanina… care era in bagaj de cand am venit. Deja aveam gura apa. Am ajuns acasa si de aici directia la supermarket. Am luat de toate si am tras o masa ca-n povesti.
             Cireasa de pe tort a fost bineinteles slanina cu ceapa. Am terminat de mancat si eram in al noualea cer. Ma tineam cu mana de burta si mai dadeam cate o ragaiala :)). Ma simteam implinit. Apoi mi-am adus aminte ca asa mancam acasa cu tata si… noh, dar… trec ele 5 saptamani. Pana data viitoare numai bine.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | 1 Comment

  2. America #6 – Sunt înconjurat de oameni competenți

    iulie 11, 2010 by Andrei Sălăgean

             N-am mai scris de ceva vreme, ca nu am avut ce, si azi mi s-a facut pofta. O pofta deaia mare ca si pofta de ciorba de fasole cu ceapa. Asa de tare mi s-a facut chef ca am inceput sa fug spre casa sa scriu. Si am fugit vreo 15 min.
             Pe aici e vreme faina, cand nu ploua. Iar atunci cand ploua, afacerile nu prea merg. Dupa 4 iulie, s-a cam rarit lumea si e „slow”. Nu am mai mers nici pe la pizza desi mi-e foarte dor sa mai „arunc” cu aluat pe acolo. Saptamana viitoare iau si eu primul meu salar.
             Deja nu mai mi-e jena si am inceput si eu sa ma servesc din stanga si din dreapta cu inghetata sau altele. De 4 iulie am luat la greu. A fost lume de nu puteai sa zici „How are you?”. Americanii astia au o obsesie cu intrebarea asta. Toata lumea da acelasi raspuns, toti sunt ok. N-a zis unul ca il dor picioarele, sau ca nu are bani, sau ca o duce rau, etc.
             Maine am liber. In mare parte si pentru ca e finala CM. Hai Spania! Maine mai caut si de lucru. Azi am completat 240 de interbari la un chestionar pentru postul de casier la o brutarie. Pur si simplu eram curios pana unde o poate duce cu intrebarile. Apoi mi-am dat seama ca incep sa se repete si probabil incerca sa vada daca nu fac deja pe robotul. Inca o chestie ce am uitat sa v-o spun a fost de una din zile cand am fost la arcade. O sala deaia mare cu jocuri si castigi tichete si le schimbi in premii. Am spart vreo 8 dolari ca ma enerva cum niste copchii aveau un brat si eu… le tineam cu o mana. Am mai revenit dupa cateva zile, am juat de 25 de centi si am castigat 3 gume „de foc” cica. Am tot ras de guma pana ce a inceput sa ma arda ca naiba. Si am zis ca nu o arunc ca doar am jucat pentru ea. A doua zi stateam pe WC si meditam asupra deciziei gresite. Pățești!
             In incheiere va salut pe toti si sper, sper ca urmatorul post sa fie de pe noul meu laptop. Doamne ajuta! Deja m-am hotarat asupra modelului, doar banii sunt o problema. Dar vorba aceea, „Noi să fim sănătoși!”

    Categories: Creatii proprii, din SUA | No Comments

  3. America #5 – Watermelon

    iulie 6, 2010 by Andrei Sălăgean

             Me: -Hi!
             Customer: -Hi!
             M: -What can I help you with?
             C: -What kind of icecream do you have?
             M: -Soft, hand dipped and italian icecream.
             C: -I would like some italian.
             M: -What flavor?
             C: -… watermelon.
             M: -Ok.
             C: -Wait! But is there really water in it?
             M:

    Categories: Creatii proprii, din SUA, very funny | 2 Comments

  4. America #4 – O zi nu tocmai bună

    iulie 4, 2010 by Andrei Sălăgean

             Azi nu a fost o zi tocmai buna. Nu a mers tocmai bine. Tot norocul ca nu a fost de fata si „mama soacra”.
             Azi, in amiaza mare, imi permit si eu sa intarzii… 5 minute. Tulaie. Capul calendar mi l-a facut mama soacra – nevasta managerului. Chiar si George ii zice „Ok BOSS!”. Andre, nu ii destul dinaia… nu ii cineva in fata… ai facut prea mult dinaia… CAPUL CALENDAR. Si la un moment dat imi zice sa fac ordine prin frigider sa pot pune niste lamai. Si ma tot uit si invart, interschimb, scot, dar tot nu mergea ceva. Si ma uit atent la o cutie care semana cu ceva inghetata in ea. O iau, o invart 90 grade si o tot indes acolo dar problema e ca se invarte si continutul 90 de grade. Atunci imi aduc aminte de definitia lichidului din clasa a 6-a. Lichidul ia forma vasului in care e pus. Hopa, e un aluat asemanator celui de clatite. Si trag sa il scot dar pleosc peste tot. Peste tot.
             In fata era plin, George peste tot iar eu… si eu trebuia sa fiu pe undeva. Atata norocul ca nu era si muma pădurii. Si merg servesc, sterg, pun o inghetata, mai sterg, mai servesc o limonada si iara sterg. Deci atata va zic. ATATA NOROCUL CA NU A FOST CRUELA ACOLO.
             Ies acuma in graba pentru ca INCA nu sunt pe laptopul meu. Inca mai am rabdare pana sapatamana viitoare. Numai bine pana data viitoare.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | 1 Comment

  5. America #3 – Pizza Boy

    iunie 30, 2010 by Andrei Sălăgean

             Inceputul acesta de saptamana ma gaseste la magazinul de langa. Am inceput sa invat sa fac pizza. Asa ca in filme, invarteli in aer… chestii… treburi… orice, dar fără făcăleț. Dar, vorba aceea, in viata nu e ca in fotbal( Varga Radu).
             Nu e asa bucata de tort pe cum ma asteptam. Imi zice la inceput sa am grija sa nu ma ard, ca e foarte cald. Eu fac pe Captain America si ii zic ca nu ma ard, ca am mai facut acasa clatite. Incepe si rade. Va dati seama ca la vreo 200 de grade, arde ca naiba, iar eu fac ca o fetiță. Acuma numa se uita la mine si imi aminteste de clatite cand ma vede ca ma pârlesc. Si imi tot zice ca trebuie sa fiu atent la ce e inauntru si sa nu uit, sa nu se arda. Si cand credeam ca pot sta si eu un minut vine si ma pune sa fac alta. Si ma intreaba ce am inauntru? iar eu Captain Obvious, „Pizza! ce să am?”, „Dar de care? …”.
             Si mai e si „bunul prieten” Jose caruia ii place la nebunie sa ma ia la misto. Problema e ca nici nu prea ii inteleg engleza si nici nu prea ma pricepeam la inceput care cum e. Si il intreb cum se face si imi zice sa pun cine stie ce altceva si apoi cu o fata foarte plictisita, „ma anunta” – I’m kidding. Chestia e ca el e pro. la facut pizza, e sensei, grand master, el i primu’. Incet, incet prind si eu care ii treaba pana atunci mai invat ca vine imediat 4 iulie si trebuie sa fiu pe faza. Pana una alta poftă bună și o zi excelentă!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | 2 Comments