A fost cea mai interesanta experienta din ultimii ani. Interesant, ciudat, diferit si nice in acelasi timp. Dar inainte de toate as dori sa spun doua vorbe despre „persoanele de religie mozaica”.
Cu totii auzim si spunem bancuri cu evrei. Si radem, si ha ha ha si tra la la, dar adevarul e ca e cam ca si la blonde. Doar 1% sunt bancuri, restul sunt intamplari adevarate. Precum bestiile insetate dupa sange, precum vegetarienii dupa salata iar plusul spre minus… asa si ei dupa bani. Si nu orice bani, doar acel tip de bani care sunt „mai multi”. Vara aceasta am avut ocazia sa lucrez si cu un evreu, asta dupa scotianul de la inghetata.
Tipul era ok, era roman „plecat” in Israel cam prin 61 si apoi ajuns in America pentru ca… „acolo-s banii, pu#a!„. Si eram eu la inceput, om la facultatea de calculatoare ajuns cica vanzator de haine. Si trebuia sa ma pricep cat mai repede ca altfel gasea pe altcineva. Primele reguli erau simple: nu stai cu mâinile-n sân sau în buzunar, si miscare, miscare si iar miscare. Trebuia sa merg sa stresez fiecare client, sa-l intreb ce mai face? si apoi sa vad care-i treaba. Nu a trecut mult si am inceput sa primesc reclamatii de genul: „Andrei! eu nu am nevoie de statui, de ce stai acolo ca mortul? du-te si vezi ce le trebuie”. Sau odata a trecut un tip asimptotic cu intrarea de la magazin si si-a slobozit ochii 1 secunda in magazin. Numai ca eu amatorul nu am avut timpul de reactie necesar sa-l „agăț”, sa-l trag la noi sa cumpere ceva. Era numai vina mea ca lumea nu cumpara.
In mare parte noi ne bazam pe discount-uri, asta a fost cam a doua lectie. O lege nescrisa zicea sa las nu mai mult de 10%, insa… m-a pus dracu sa calc odata pe bec si sa ma scap putin mai mult. Ajunge doamna la casa, comunica pretul tocmit cu mine, ăsta face niste ochi ca niste țeline dar nu zice nimic si incaseaza. Apoi fereasca Sfantu ce o facut cu mine dupa ce o iesit aia din magazin. Incepand de la „Tu crezi ca eu fur marfa asta? Eu iau marfa asta doar sa o dai tu mai ieftin?” apoi la „Da ce, e magazinul tau?” si culminand cu „Tu vrei sa imi sabotezi afacerea?”. Ba a mai fost inca o data cand pe nu stiu ce hanorac era un pret mai vechi si mai mic… si a fost nevoit sa vanda asa. Din nou eu eram cel care strica afacerea, care il ruina, care il sabota. Aproape la fel de nasoale erau zilele in care nu venea lume pe la magazin… pentru ca pur si simplu nu venea. Atunci era chiar numai vina mea ca ei nu cumpara; in viziunea lui un vanzator bun vinde chiar si celui care nu vrea sa cumpere ceva. Si atunci vine marea intrebare, daca era asa de naspa si asta ma tot freca la gonade, de ce am continuat eu sa lucrez pentru el? Insa aceasta in episodul urmator!
Creatii proprii
despre ce-am lucrat eu în usA
octombrie 14, 2010 by Andrei Sălăgean
To be continued… Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA, Parerea Mea | No Comments
No ce bine îmi e mie acuma pentru că e bine
octombrie 6, 2010 by Andrei Sălăgean
Am terminat. Merge bine treaba acuma in sfarsit, sper sa nu se schimbe. In afara de faptul ca in ultimele zile m-a pălit așa o lene, totul e bine. Tot ce mai trebuie sa fac e sa imi gasesc motivarea pe care o aveam in zilele bune și-s back, si de data aceasta o sa fie pe bune.
Dar sa las la o parte ce a fost si mai bine sa ma concentrez pe ce va fi. Incepe un nou an universitar si-s multe de toate. Cel mai mult imi doresc sa nu fac greselile de anul trecut. Sa nu mai schimb subiecte si sa ma multumesc cu ce am. „Eventual” sa imi rezerv mai multe zile de invatat in sesiune si mai putine de fifa, etc. „Sper” sa invat si niste Java pe langa ce facem la cursuri. „Poate” fac si ceva treaba de XAMPP… cine stie. Și poate, poate, mă tomnesc anu’ acesta și eu o dată.Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments
Am biruit MS-ul
septembrie 21, 2010 by Andrei Sălăgean
Atat va spun acum. Revin curand cu detalii pentru ca momentan sunt putin… fericit. Ca si in poza de mai jos.
Update 1. De la agonie la extaz si iar la agonie. Sper sa ajung iar la extaz. Trebuie sa merg sa imi rezolv de camin asa ca mai las blogul putin in concediu. Revin curand. Sper!
Update 2. Abia astept sa se termine. Daca lucrurile merg bine, la sfarsitul samptamanii o sa stau cu laptopul in poale si o sa zic, no ce bine imi e mie acuma pentru ca e bine.
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate | 1 Comment
Matematici Speciale Episode III: Răzbunarea lui Sălăgean
septembrie 15, 2010 by Andrei Sălăgean
Intre 20-22 e ultimul meu asalt pe anul acesta la examenul de MS. Îs asa de satul ca dau cu transformate pe afara. Pur si simplu vreau sa scap odata si sa ma vad in camin in camera mea stand la birou si jucand Fifa 11 cu Radu sau facand cine stie ce altceva. Nu ma prea stiu eu cu Star Wars dar sper ca la final sa vina dl. Gavrea si in loc de faza cu tatăl tau, sa-mi zica „Sălăgean, ai trecut la MS…”, iar eu „I’ll be back for numeric calculus.” Atâta sper să nu o fac de comando și de data aceasta, că… daca nu-i bine, e rău.
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate | No Comments
Românii și casa de acolo
septembrie 12, 2010 by Andrei Sălăgean
In primul rand, pe romance le depistai de la o posta. Din 100 de fete puteai sa recunosti 5 romance fara probleme. Pur si simplu erau mai frumoase decat restul si nici nu erau… supraponderale si pline de piercings. In cel mai rau caz le confundai cu rusoaicele care si ele… erau calumea, asa pe scurt. Dar mai mult ca orice, romanii in general stiau bine engleza. Vorba aia, „Știau la cât e ceasul.”
Am stat intr-o casa cu 14 romani din care 6 ardeleni, 1 oltean, 3 moldoveni si 4 bucuresteni + 4 moldoveni( de peste Prut) si o rusoaico-japoneza( era din Rusia, vorbea ruseste, dar avea, stiti voi, ochiii aia intredeschisi). Ne-am inteles bine, zic eu, cu mici exceptii. Adica te mai trezeai cu cate o chifla lipsa, cu jumate bidonul de lapte baut si tu ai cumparat laptele de o zi sau cu prajiturelele mancate… Da’ acuma nu era sa ne certam de la niste mancare.
Parca acuma imi amintesc ziua in care am ajuns in casa aceea. Era tarziu, iar eu eram putin suparat ca trebuia sa ma mut dupa ce imi facusem niste prieteni in casa precedenta. Cu ditai bagajele, am intrat timid in casa, m-am uitat in dreapta si in stanga si apoi am coborat la parter. Acolo era o mana buna de oameni cu 2 cutii mari de bere pregatiti sa joace Circle of Death. Si asa mi-am facut eu incalzirea in noua casa.
Casa era super faina. Era aia din dreapta. Singura parte proasta era ca stateam cu proprietarii si la un zgomot mai mare veneau repede si „ne calmau”. Dar in rest… in rest nu am ce zice. Casa faina, mare, bucatarie mai mare decat camera mea de camin si WC la fiecare etaj, casa tipic americana. Aveau doua televizoare unde urmaream eu Spongebob in timp ce imi mancam cerealele sau pastele. Si mai erau si doua terase misto unde am zabovit eu in cateva nopti pana ce a rasarit soarele povestind una si alta. Mai era o parte nasoala la pat, eu incapeam in el numai in diagonala. Dar la cat am dormit eu, nu a fost mare problema. Numai ca si atunci cand dormeam, mai suna cate o alarma. Si daca eu am fost acuzat ca am alarme ciudate atunci ar trebui sa le fi auzit pe alea. Era una crazy duck( link de la 1:05) si inca una unde canta parca un cor de eunuci spanioli, dar care nu o gasesc, rog proprietarul sa lase un link daca stie. Mie imi suna lejer Desteapta-te romane!
Am fost norocos sa fiu alaturi si de alti romani cu care sa mai schimb o vorba. Sa mai zicem cate un banc, fiecare cu partea lui a tarii. Sa te mai plangi/lauzi de cat de bine e la noi in tara etc. Ca românul nu-i nici unul.Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | No Comments
