Candva un prieten mi-a spus un lucru foarte interesant: „Atunci cand faci ceva, intreaba-te de ce vrei sa faci acel lucru”. Asta a devenit in timp ca un principiu fundamental pentru mine. Problema e ca distras de alte chestii am inceput ori sa-l dau la o parte ori sa-l uit.
Vrei sa omori un om, ok, dar de ce? Asta e intrebarea! Poi ca mi-a zis ca-s ciumpalac si cocalar. Ca vreau sa ma apuc de balet… Dar de ce? Poi ca asa imi place mie. Intrebarea asta e foarte buna, si e un simplu „DE CE?”, sau mai pe larg, „Care e scopul tau?”. Un simplu de ce rezolva multe probleme inainte ca aceastea sa aiba loc.
Zic toate lucrurile acestea pentru ca evindent mi s-au intamplat mie si doar dupa realizez acest lucru. Doar dupa imi pun aceasta intrebare „filosofica” de ce? Si stau asa mi ma gandesc pana ce imi dau seama ca-s un cretin. Traian punea intrebarea aceasta intr-un mod foarte frumos, pe un ton adecvat si cu o mimica de neuitat. 
Parca acuma il vad cu un ochi jumatate inchis si asa putin transparent ca si Yoda zicand: „Ba, tu esti cretin?”
Asta este. Tot ziceam eu de incalcatul principiilor, dar se pare ca nu ma invat minte. Trece vremea si o data si odata o-i zice: „Prost am fost eu atuncia!… dar bine ca-i bine acuma”. Noi sa fim sanatosi si sa nu facem prostii. Iar daca e sa facem, macar sa ne intrebam: „Oare de ce facem prostii?”
Creatii proprii
De ce?
noiembrie 1, 2010 by Andrei Sălăgean
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | 1 Comment
Proces Verbal
octombrie 29, 2010 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, la facultate, Poze, very funny | No Comments
Săptamână bună
octombrie 22, 2010 by Andrei Sălăgean
O saptamana buna a fost saptamana aceasta. Vesti bune, partial unde ma astept sa iau o nota cat de cat buna, ca scaune am destule acasa si e numai vineri. Abia astept samabata si duminica.
Dupa ceva vreme in care nimic notabil nu s-a mai intamplat, a venit o saptamana mai stralucita. Asta pe langa faptul ca am fost nevoit sa le gasesc o casa noua lui MUX Jordan si Riemann Știopuț, un borcan nou nouț de 4l. Lucrurile au luat o cale si mai buna de cand am revenit la vechile obiceiuri… adica sa fiu punctual. Era o vreme cand eu ajungeam primul si apoi mai aveam de asteptat vreo 20 de minute dupa restul lumii. Fiecare se gandea ca oricum nu se ajunge la timp si cineva sigur intarzie; si tot asa si iara asa si nu iesea bine. Atunci, am zis ca sa nu se mai poate, dar acum zic ca „se poate”. Ce vremuri faine !
Apoi, dupa cum ati vazut si voi, am reusit sa prind o mini bursa pe semestrul acesta. Pana la urma s-a meritat sa ma intorc mai repede acasa. Nu-s astia multi bani dar de platit caminul, ajung. Oricum, acum, in sfarsit, pot sa imi fac si eu planuri cu ce mi-as cumpara din prima bursa. Si asa de multe mi-as lua de parca am castigat marele premiu la loto. Dar noi sa fim sanatosi si sa invatam bine.
Totusi, lucrul pentru care eu am niste dubii ca saptamana asta nu e cea mai buna, e partialul de la CAN( circuite analogice si numerice). Nu pot zice ca am dat-o in bara insa astept cu ceva emotii rezultatele. E primul test de pe anul acesta si nu as vrea s-o „murdaresc” chiar asa de la inceput, nu ca m-ar deranja extraordinar de tare… dar…sper sa fie bine. Eu zic ca o sa fie bine.
Asa ca iarba incepe sa miroase altfel si albastrul este noul bleumarin. Filelist-ul a reinviat iar fetele ne spun, „unde le place”. Bretonul lui Reghecampf nu e mai misto decat al lui Pițurcă iar Dinamo a batut pe Steaua. Numele meu e Sălăgean Andrei si va doresc o saptamana cat mai buna !Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate, Parerea Mea | No Comments
Money, money, money
octombrie 20, 2010 by Andrei Sălăgean
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate, Poze | 2 Comments
, ș-am vândut.
octombrie 16, 2010 by Andrei Sălăgean
Din episodul anterior, citeste aici. Deci deja incepea babacul sa ma enerveze. Si imi pregateam un plan, si un spici care sa il spun asa tare si raspicat si cu scuipat sarind din gura mea de parca as fi fost turbat. Si eram gata, gata sa il pun in aplicare cand, influentat si de altii, m-am razgandit.
Si acela a fost momentul in care am devenit PRO. PRO, nu de la prost si nici de la pro tv, ci de la professional. In continuare ma enerva șăfu, dar tipul cu care mai lucram si care era de la inceputul verii mi-a spus simplu: be patient! don’t get upset. Si de acolo incolo cand incepea sa bata din gura eu intram in stand by, mi-l imaginam pe mute si-mi vedeam de treaba. Modest fiind mi-am dat seama ca eram prea bun ca sa ma dea afara, plus ca deja era cam tarziu sa ia unul nou.
Am inceput sa vand din ce in ce mai bine. Dadeam deal-uri bune in stanga si in dreapta. Nu-i lasam sa plece de nici o culoare. Fraza mea preferata era: „But the best part about this T-Shirt / Sweater is that is made of 100% cotton so it will definitively shrink.” Astfel ca lumea venea dupa un M, eu le dadeam un L, nu conta ca era manecile mai lungi… intrau ele la apa. Dar daca le trebuia M si aveam numai S atunci nu se mai micsora asa de mult, poate chiar deloc. Si nimic nu se compara cu broderia, aia da calitate, deci trebuie sa va cer putin mai mult…
O alta strategie interesanta era metoda „Captain Obvious„. Cand cineva era interesat de ceva anume ma apropiam incet si-i intrebam „va uitati la un tricou?” / „va uitati la un hanorac” / „va intereseaza o narghilea” s.a.m.d. Si cu toate ca 80% din intrebarile mele incepea cu „[Are you] looking for …” 80% din raspunsuri erau „Just looking”, ca deja de la un timp te zgaria pe ochi cand auzeai.
Dar la ce sa te mai astepti cand tu vinzi un rechin intr-un borcan cu formol si lumea vine si te intreaba daca mai traieste. Acuma hai sa fim seriosi! Totusi! Totul bine si frumos pana cineva vine si ma intreaba daca, rechinul, mai creste…
Si cand incepea sa imi placa de o americanca, o trebuit ea sa vorbeasca. Adevarul e ca pe mine m-a mancat undeva sa o pun sa ghiceasca din ce tara vin, am precizat totusi ca sunt din Europa. Raspunsurile au curs gârlă, mai ceva ca numerele la Bingo. S-a inceput mai timid cu Noua Zeelanda… ca apoi sa ajungem la Germania, care e bine daca stai sa te gandesti pentru ca macar e din Europa. Din pacate a continuat cu Berlin. A venit apoi randul la Cehoslovacia, care e bine, pacat ca e doua tari. Dar Fail-ul nu se opreste aici. M-au pus pe mine sa ghicesc ce varsta aveau si am inceput cu 18, 19… 20? Hopa! aveau 15, 16 si 17 ani. Si te mai miri de ce sunt asa de multi pedofili in America!
Una peste alta era fain la lucru. Era fain cand vorbeai cu clientii, le aratai un laser pușcat si le ziceai ca poate merge pana la 5 mile. Ca-i foarte puternic de ajunge sub apa si daca-l invarti face niste luminite. Si cand le ziceam ca ăsta e defapt laser verde ii dadeam pe spate. Cu bune si cu rele a fost fain si daca ar fi sa fie as mai face-o dar nu mai mult de o zi, imi ajunge statul in picioare. Ca vorba aia, „noi să fim sănătoși!”. Întrebări?Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA, Parerea Mea, very funny | No Comments
