Dupa vreo 3 ore de mers prin Belgrad a inceput sa ma prinda foamea asa ca am dat o fuga pana la non-stop sa iau ceva de mancat. Am stat vreo 5 minute si am tot studiat iaurturile. Daca era cu fructe era prea mic, iar daca era mare nu era cu fructe. Pana la urma am gasit ceva potrivit si parea ca are si grasime destula – 22%. „Oooo! asta trebuie sa fie cel mai bun iaurt de pe lumea asta!”. Am ajuns la hostel, mi-am adus painea si l-am deschis. Evident, era smantana. Cine ar fi crezut ca „Zdravo” chiar nu e iaurt. Am improvizat putin si pana la urma am ajuns sa mananc paine cu smantana si zahar. De tare multa vreme nu am mai mancat si mi-a fost dor. Ce-oi manca maine? ramane de vazut.
