Creatii proprii

  1. Aventură cu trenul – prima parte

    august 22, 2013 by Andrei Sălăgean

             După cum ziceam de mai multe ori, mie îmi place să fac lucrurile exact la timp, nici mai repede nici mai târziu. De la acest obicei nu face excepție nici plecatul acasă.

             În urmă cu aproape trei săptămâni, trebuia să mă întorc la Bistrița cu ocazia zilei de naștere a mamei mele. Spre casă am tren dimineața, dupămasa și seara. Inițial m-am hotărât că merg cu cel de 15:40 dar nu am reușit să termin tot ce am vrut așa că am lăsat să vin seara. Ca să fie și mai clar, eu plecam spre casă fix cu o zi înainte de ziua de naștere, era ultimul tren în ziua respectivă așa că nu aveam voie să întârzii.

             De obicei nu îmi place să stau și să aștept după tren, dar de data aceasta, cu gândul de a nu avea surprize, am ajuns chiar cu 10 minute mai repede la gară. Mintea mea era deja setată că am timp, nu trebuie să îmi fac griji așa că mă pun la casă și aștept. O tanti din fața mea începe să povestească la cealaltă tanti de la bilete despre cum plănuiește să ia ea trenul, despre nevoile ei legate de tren și altele. Nu mă deranja pe mine, dar cred că ora la care avea nevoie de tren ar fi fost singurul detaliu necesar.

             Verificam constant ceasul, tanti tot nu termina și doar cu 2 minute înainte să pornească trenul, mi se activează „sistemul de warning”. Mă bag puțin în față și întreb frumos dacă nu poate să îmi dea un bilet la Bistrița… că pleacă imediat trenul. Tanti un pic supărată pentru că nu i-am zis mai repede, îmi cere actele și banii și cât poate de repede îmi dă un bilet. Îl iau și apoi mă grăbesc să ajung la tren. Când am ajuns pe peron, trenul era la vreo 200m de mine și pleca deja. Măi să fie! [va urma]

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, very funny | No Comments

  2. Momentul când mi-am depășit demnitatea

    august 8, 2013 by Andrei Sălăgean

    Ca sa reusesti, trebuie sa iti doresti cu adevarat. Si atunci cand m-am gandit prima data la asta, mi-am dat seama ca trebuie sa respect si niste reguli, niste principii.

    Mie tot timpul mi-au placut desenele animate. Ma relaxez atunci cand ma uit la ele si tot timpul mi-am propus sa invat ceva de la ele. Asa am ajuns sa-l am pe Batman ca erou. Mi-a placut cum avea principiile lui si m-am hotarat sa fiu si eu mai „organizat”. Si au fost momente cand am zis ca de azi nu mai fac „X” sau incerc sa fiu ca „Y”. Si totul a mers bine pana cand a trebuit sa aleg intre ceva ce imi placea in mod normal sau sa imi respect principiile. Cam ca si atunci cand vrei sa slabesti si ai vrea sa mananci o inghetata.

    Am avut noroc si de prieteni sa imi fie aproape iar in momentele importante sa imi atraga atentia la detalii. Si desi as fi mancat din inghetata aia si trei zile, am zis ca poate e mai bine sa nu. Si am luat conul, l-am intors si am lasat globul sa cada, like I don’t give a fuck. Si am fost si inca sunt mandru de alegerea pe care am facut-o. Ma simt bine mai mult pentru ca am reusit sa fac ceva ce mi-am propus, intr-un moment mai delicat, intr-un moment cand trebuia sa arat ca pot face diferenta.

    Inca ma mai gandesc la inghetata aceea si inca ma mai gandesc la beneficiile care le am pentru ca nu am mancat-o. Orice s-ar intampla, vine o vreme cand trebuie sa faci ceea ce trebuie sa faci si e important ca atunci sa nu gresesti!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Hmmm... | No Comments

  3. Prea multă energie

    august 4, 2013 by Andrei Sălăgean

    A fost odata cand am avut prea multa energie. Si am avut asa de multa energie ca am inceput sa-mi schimb culoarea. Nu a fost nimic deosebit.

    Avem campionatul de fotbal si era un meci pe care trebuia sa il castigam. Jucam contra unei echipe care a pierdut cu toate celelalte echipe. Dupa cateva minute de joc aveam 3-0 si am decis sa fac schimbare. Dupa alte cateva minute era 3-3. Deja nu mai puteam, stateam pe margine si ma agitm si imi trebuia sa intru „ca sa le arat eu”. Si ma tot uitam la joc si saream si pana la urma am intrat. Eram asa de concentrat ca nu stiam de unde si cum sa incep. La nici un minut am scapat pe contra-atac si am cerut mingea la cap. Eram asa de hotarat si aveam atata dorinta sa dau in mingea aceea ca nu m-am uitat ca mai e un om in fata mea. Cumva am ajuns dau cu ochiul in capul lui.

    Mi-am facut ditai „bolfa” la ochi de parca aveam obloane ca si caii si a trebuit sa ies pe margine. Peste cateva zile am avut Aniversare BEST unde m-am prezentat minunat la costum, cravata si ochi mov/indigo. Evident toata lumea m-a crezut cand le-am spus ca am un ochi vanat de la fotbal.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Fotbal | No Comments

  4. Ceea ce vrei, dar nu ai face

    iunie 23, 2013 by Andrei Sălăgean

              Mă tot gândeam că sunt destul de multe lucruri care vreau să le fac, dar parcă n-aș risca. Și zic că n-aș risca, pentru ca teoretic aș putea să le fac, dar aș risca să le pot face doar o singură dată. De exemplu, e un copac în fața căminului care e înalt cam până la etajul trei. Eu stau la etajul patru și am biroul către geam. Call me crazy, dar mă tot gândeam că dacă o să fie vreodată un incendiu în cămin, lucru care nu mi-l doresc, și o să fie blocate toate căile de acces, eu o să sar pe geam. Și nu aș sări oricum, ci direct în acel copac, defapt e un brad, și m-aș prinde de vârful lui și l-aș arcui până la o distanță acceptabilă și apoi m-aș lăsa. Din când în când, mă mai uit la distanță și calculez și mă gândesc că trebuie să îmi iau avânt mare și tot așa.

              E posibil să fie de la examene și licență, nu știu exact, dar la prostii din astea mă gândesc eu când nu am ce face. De ceva zile mă gândeam oare cum ar fi un speed run? Asta probabil mi se trage de la NFS, dar ideea rămâne. Nu e la fel de wtf! ca și săritul în copac, dar pare interesant. O să mă întorc la scrisul licenței, dar dacă îmi mai vine vreo idee ciudată, o postez.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments

  5. La hanul lui Mânjoală

    iunie 12, 2013 by Andrei Sălăgean

             S-a întâmplat de mai bine de o lună când eram în Madrid. Era ultima mea seară în Spania și am vrut să ies la o ultima bere cu încă o prietenă. Am verificat cu Google Places ceva prin apropiere și ne-am îndreptat spre o locație care avea un rating bun. Cum era deja un pic târziu, nu mai era deschis pentru mult timp așa că ne-am orientat spre alt local. Căutarea noastră însemna, hai să o luăm la dreapta aici, apoi la stânga, mergem tot în față, iar o dreapta și tot așa. Eu cel puțin aveam impresia că știu pe unde mergem. Dupa vreo 15 min de plimbare am dat de un pub nice și am savurat o bere și niște tapas. N-am stat foarte mult, am plecat când au început și ei să strângă de pe mese și să pună scaunele sus.

              Am ieșit din local și ne-am îndreptat spre hostel. Partea proastă era că străzile parcă nu mai erau cum au fost înainte, și asta nu din cauza alcoolului. Ne-am tot învârtit până ce-am ajuns într-o altă intersecție mai mare și acolo ne-am uiat pe o hartă. Cumva, cumva am ajuns până la urmă la hostel, atâta tot că veneam din partea opusă din care am pornit. Obosiții fiind, nu ne-am mai gândit la asta și ne-am pus la somn. Am stat astăzi aproape o oră și am tot căutat dar n-am dat de nimic. Ar putea fi și din cauză că harta e actualizată ultima dată în 2008, dar ceva tot nu a fost oblu în noaptea aceea.

    Categories: BEST, Creatii proprii | No Comments