BEST

  1. Belgrad și buletinul part I

    aprilie 24, 2014 by Andrei Sălăgean

              Simțeam cum viața mea e prea moale în ultima vreme și m-am hotârât să fac ceva neașteptat. Serbia și Macedonia erau țările care puteau să îmi ofere multe iar atunci când am primit oferta de a petrece un weekend în Skopje, nu am ratat-o. Planuri deja începeau să apară în capul meu.

              Ne-am strâns șapte oameni, am sunat hosteluri cu viber, am vorbit cu un nene, ne-a făcut un deal bun pentru că suntem oameni nice și a zis că ne așteaptă. Am aflat că putem călători afară doar cu buletinul, adică pașaportul nu era necesar și asta a mai încurajat lumea. Cu bagajele făcute, cu shot-urile pregătite și cu rucsacul în spate, ne-am luat un Balkan Flexipass și am pornit pe ruta Cluj-Timișoara-Belgrad-Skopje și apoi retur. Până în Belgrad a fost lejer, ne-am scos ceva de la pachet și ne-am făcut comozi. Am schimbat trenurile la timp și am ajuns când trebuia. În Belgrad vremea era puțin urâtă, dar ne-am apucat să vizităm și așa.

              Un lucru pe care-l știam eu foarte bine și pe care nu trebuia să îl ratez era să mă reîntâlnesc cu Milena. După ce am văzut cetatea Belgradului, m-am despărțit de restul grupului și am plecat în căutarea unui McDonalds unde să mă adăpostesc de ploaia măruntă și să vorbesc pe internet să văd unde ne întâlnim. Am stabilit o locație și așteptam să se facă ora la care să iasă de la lucru. Dar de dragul discuției și a „finalei de de la cluj” am continuat conversația până în momentul în care le-am trimis un mesaj la ceilalți ce zicea așa „Frăței, cum să vă zic… ne vedem mâine direct în Skopje…”. Apoi am luat un autobuz și mă îndreptam spre o parte ciudată a orașului. Aveam emoții! După vreo 20min de mers „pă nașpa” adică fără bilet, m-am oprit într-o stație destul de departe de centrul orașului și acolo mă aștepta ea într-o mașina.

              Am ajuns la apartament, mi-am dat jos bagajele și-am stat să ma usuc. Acolo mai era și sora ei cu prietenul ei. Apoi a deschis niște peturi de bere și ne-am pus la „depănat amintiri” și povestit chestii random. Mă simțeam bine și nu regretam că mai stau o noapte în Belgrad. Într-un târziu am ajuns și la somn pentru că a doua zi aveam autobuz la prima oră. Dimineața, cu noaptea-n cap, am pornit împreună spre centrul orașului, eu la gară, ea la școală (e profesoară de matematică). Mi-am luat biletul și am așteptat busul după ce ne-am luat rămas bun.

             Vreo 7 ore am făcut până în Skopje. La început a fost ok, am mai dormit, am mai scultat muzică, dar trecuseră 4 ore și eu nu mai aveam ce face. M-am mai uitat pe geam, am mai încercat să adorm, mi-am rearanjat lucrurile din portmoneu și m-am uitat la fiecare chestie din el în parte. După o vreme am stat liniștit și m-am gândit la viață… că urma să fac și eu curând 24 de ani.

    Categories: Ăsta-s ieu, BEST, Creatii proprii | No Comments

  2. Un an de BEST

    octombrie 1, 2013 by Andrei Sălăgean

              Astăzi mi-am încheiat oficial mandatul de Vice-Președinte de Resurse Umane la BEST Cluj-Napoca. A fost un an frumos, lung, interesat, câteodată obositor și cu momente neașteptate. Alături de patru oameni fain am avut un an de neuitat.

              Atunci când faci ceva pentru că vrei și nu pentru că ești obligat, automat mai pui și niște suflet acolo. Așa am încercat eu anul acesta. După cum probabil am mai zis, am început mandatul cu un beci plin de motivație, l-am golit și am terminat cu un pod plin de „mulțam fain!”, după cum zicea un nene de la tata de la lucru. Au fost momente când lucrurile n-au mers așa cum trebuiau dar atunci fie mi-am luat tricoul și am oferit soluții, fie am făcut chiar eu să fie bine. Lumea zice că am mai încărunțit anul acesta, eu prefer să zic că e genetic.

             N-am încercat eu să profit de pe urma funcției, dar să zicem că am mai început discuții cu „salut, eu sunt HRul din BEST Cluj-Napoca” și lucrurile au decurs mai smooth (zing!). Mi-am dorit anul acesta să le fac pe toate, să nu ratez nimic, iar pentru asta a trebuit să gestionez timpul foarte bine. Sediul a devenit a doua mea casă, unde am dormit și am mâncat cu orice ocazie am avut. Am avut chiar și papuci de casă și un tricou de schimb ca să meargă treaba mai bine. Am început anul cu shaorma, am trecut la cartofi prajiți, pe la mijloc am dat-o pe savarine și am terminat cu supe la plic. Au fost multe de toate.

             A trecut un an special și important pe care nu o să-l uit și pentru asta le mulțumesc și colegilor de board. Un an întreg am fost „în priză” și mi-a plăcut să văd că nu am timp să mă plictisesc. Nu mai știu ce să zic, doar, sănătate la familie!

    Categories: Ăsta-s ieu, BEST, Creatii proprii | No Comments

  3. Merg în Canada

    septembrie 3, 2013 by Andrei Sălăgean

              De când sunt în BEST, am avut parte de foarte multe oportunități, de a învăța lucruri noi dar și de a călători. Toamna aceasta o să duc aceste două lucruri la un alt nivel și în perioada 11-15 septembrie o să particip la o competiție inginerească în Calgary, Canada. Să vă povestesc deci cum am ajuns aici.

             Aprilie 2013 la GA Valladolid. Un tip din Canada vine și ne prezintă o competiție inginerească, cu două probe – Team Design și Team Consulting ce urma să aibă loc în Septembrie în Calgary. La competiție participă câștigătorii din Canada și America dar sunt rezervate și câte patru locuri pe probă pentru studenții europeni care sunt din BEST sau au participat la o competiție inginerească organizată de BEST. Cel mai interesant aspect e că o parte din drum o să fie decontată de către organizatori. Îmi place ideea și mă gândeam că ar fi frumos să particip la așa ceva.

             Aprilie 2013 după GA, în Madrid. M-am îtâlnit cu un polonez din BEST Varșovia care și el era interesat de competiția din Canada. Era o oportunitate extraordinară iar dacă aplicam împreună, aveam avantajul diversității culturale, dacă se poate zice așa. Ne-am înțeles că așteptăm anunțul oficial și apoi mai găsim doi oameni și facem echipă.

             30 Iunie 2013. Având deja o echipă din doi români, o prietenă și cu mine, și doi polonezi, tipul cu care am vorbit în Madrid și un prieten de-al lui, am finalizat aplicația și am trimis-o. Fiind o competiție destul de mare, aplicația nu a fost doar un formular unde ne-am trecut numele și am bifat că vrem să participăm. A trebuit să rezolvăm o mini problemă, să scriem o scrisoare de intenție unde să precizăm calitățile echipei și motivația noastră de a participa și încă o scrisoare de suport din partea unui profesor. N-a fost ușor să ne sincronizăm toți să fim online și să discutăm, dar până la urmă a fost ok și am trimis totul la timp.

             11 Iulie 2013. Pe la 7 dimineața am primit un email care ne anunța că aplicația noastră a fost foarte bună și Nowak, Pawel, Irina și cu mine am fost aleși să participăm la IEC – International Engineering Competition. Cum eu eram contactul, am fost singurul care a primit emailul. Primul pas a fost să-i anunț pe restu și apoi să-l sun pe tata și pe mama să le zic unde vreau eu să merg. A fost o zi extraordinară. Imediat am început planificările, locurile unde vrem să mergem și lucrurile care vrem să le facem. Deși încă nu aveam toți banii, ne plăcea foarte mult să visăm.

             25 August 2013. După multă treabă cu aplicația pentru visă, am primit acasă și pașaportul care-mi zicea că pot merge în Canada până în 11 februarie 2013. Biletele de avion deja sunt luate, avem și cărticică despre ce putem vizita, mai așteptăm doar să plecăm.

             9 Septembrie 2013 dimineața la 1 luăm autobuz spre Budapesta de unde o să luăm pe la 10 avion spre Frankfurt. De acolo luam alt avion și pe la 3 dupămasa suntem deja în Montreal. În 11 septembrie, pe la amiază, luăm avionul spre Calgary și participăm la competiție. În 17 dimineața luam avionul din Calgary și mergem spre Toronto unde ajungem pe la 5 dimineața. Ne lăsăm bagajele și vizităm toată ziua iar seara la 8 luăm avion spre Munich iar apoi spre Budapesta. Cam în 18 septembrie seara o să fim înapoi în Cluj-Napoca. O să fie mega awesome!

    Categories: BEST, Creatii proprii | No Comments

  4. La hanul lui Mânjoală

    iunie 12, 2013 by Andrei Sălăgean

             S-a întâmplat de mai bine de o lună când eram în Madrid. Era ultima mea seară în Spania și am vrut să ies la o ultima bere cu încă o prietenă. Am verificat cu Google Places ceva prin apropiere și ne-am îndreptat spre o locație care avea un rating bun. Cum era deja un pic târziu, nu mai era deschis pentru mult timp așa că ne-am orientat spre alt local. Căutarea noastră însemna, hai să o luăm la dreapta aici, apoi la stânga, mergem tot în față, iar o dreapta și tot așa. Eu cel puțin aveam impresia că știu pe unde mergem. Dupa vreo 15 min de plimbare am dat de un pub nice și am savurat o bere și niște tapas. N-am stat foarte mult, am plecat când au început și ei să strângă de pe mese și să pună scaunele sus.

              Am ieșit din local și ne-am îndreptat spre hostel. Partea proastă era că străzile parcă nu mai erau cum au fost înainte, și asta nu din cauza alcoolului. Ne-am tot învârtit până ce-am ajuns într-o altă intersecție mai mare și acolo ne-am uiat pe o hartă. Cumva, cumva am ajuns până la urmă la hostel, atâta tot că veneam din partea opusă din care am pornit. Obosiții fiind, nu ne-am mai gândit la asta și ne-am pus la somn. Am stat astăzi aproape o oră și am tot căutat dar n-am dat de nimic. Ar putea fi și din cauză că harta e actualizată ultima dată în 2008, dar ceva tot nu a fost oblu în noaptea aceea.

    Categories: BEST, Creatii proprii | No Comments

  5. High hopes

    iunie 5, 2013 by Andrei Sălăgean

             A trecut aproape o lună și jumătate și numai n-am găsit o zi în care să scriu. Vizita în Spania a fost și ea tot o aventură, nu în același sens ca și cea din Ucraina, dar într-un mod în care să mă facă să-mi amintesc de ea. Într-un fel, a fost ceea ce trebuia să fie înainte să încep lucrul la licență.

             În 17 aprilie, într-o zi de miercuri îmi faceam bagajele pentru a merge în Valladolid, Spania pentru General Assembly (ceva pe la BEST). Cu ditai planurile, am înghesuit într-un bagaj mare mai multe lucruri, nu doar a mele, și am pornit spre aeroport. Eram tot un zâmbet, iar când nu aveam ce face, mă gândeam la ce o să fac când nu o să am ce face acolo. Am trecut cu vederea faptul că mi s-a rupt mânerul de la bagaj și puteam doar să-l mai trag pe roți după mine, iar la scări să-l iau în brațe. Am făcut niște poze ca să anunțăm tot internetul unde mergem și împreună cu două prietene ne-am suit în avion. Am trecut cu vederea faptul că nu prea îmi găseam o poziție pentru picioare astfel încât să încapă. Nici n-am băgat în seamă copiii care plângeau la cateva rânduri de mine. Mie-mi trebuia să ajung cât mai repede la destinație și… nu știu… știam că o să fie nice.

             O noapte în Madrid, opt în Valladolid și apoi încă patru în Madrid au fost ca o vacanță. Ca la orice eveniment BEST internațional la care am mai fost, am întâlnit oameni noi, cu mentalități diferite și foarte prietenoși. N-am dormit foarte mult noaptea și spre mândria mea personală nu am adormit nici în timpul zilei în plenară. Am văzut lururi frumoase dar în același timp, am văzut și lucruri unde parcă se putea mai bine. M-am uitat tot timpul în stânga și în dreapta cu speranța că în perioada următoare o să aducem și noi acest eveniment în Cluj-Napoca. Am încheiat cu tradiționalul „See you somewhere around Europe!”.

             Unul din momentele interesante a fost într-o seară când am întâlnit o tipă din BEST TAllinn care era mai înaltă decât mine. Am văzut baieți mai înalți, dar fete încă nu. Și stăteam și discutam ceva random și tot vorbeam și în gândul meu nu înțelegeam cum e mai înaltă. Și încercam să stau mai drept, să mă uit dacă nu cumva ea are tocuri sau stă pe ceva mai sus și tot așa. Mai trageam aer în piept și mă străduiam să mă înalț și mi se părea că parcă, parcă sunt mai mare, dar nu. Știu că mi-am adus aminte a doua zi de faza aceasta și tot râdeam.

             A fost frumos în Spania, dar ca orice, trebuia să se și termine. Știu că de 1 mai, noaptea pe la 2-3 am ajuns în Tg. Mureș, m-a dus un prieten până la gară și am așteptat trenul. Revenisem la realitate și nu era cel mai frumos lucru. Și cum așteptam să treacă timpul și mă gândeam la ce o să fac cu timpul în perioada ce vine, mi-am dat seama că eu nu prea știu să îmi setez corect așteptările. Fie că cer prea puțin sau prea mult, îmi place să văd că lucrurile ies bine, îmi place să le visez că o sa iasă bine și atunci automat mă aștept că așa o să și iasă. Evident că nu tot timpul când îmi imaginez că o să fac să fie bine, nu iese neapărat foarte bine și asta mai mult pentru că nu toate depind de mine. Important e că de acum o să mă gândesc de două ori înainte să mă apuc să mă gândesc la cum o să am eu casă în Observator pe lângă Grădina Botanică, dar până atunci „Keep calm and carry on!”.


    [vremea în Spania]

    Categories: Ăsta-s ieu, BEST, Creatii proprii | No Comments