Ăsta-s ieu

  1. Varianta fiziceasca a revelionului

    ianuarie 1, 2009 by Andrei Sălăgean

          Fain revelion am avut si anul acesta. Super tare. O fost de tate numa una care sa faca striptease nu o fost. Lume multa, bautura, distractie, muzica, atmosfera, 2 etaje, mancare si scaune. Nu-mi vine acuma sa fac un rezumat cronologic dar ma gandeam sa scriu cum au evoluat lucrurile, in diferite stiluri. Sper sa intelegeti macar umpic din ce o sa scriu.
          Daca eram fizician. Fie 3 obiecte punctiforme A, B si C si si niste plane inclinate. Punctul A, din inertie si cu frecare urca pe primul planin timp ce punctul B merge paralel cu el, dar pe langa plan cu aceasi viteza si acceleratie. Punctul C dezvoltand o forta proprie se deplaseaza uniform, neaccelerat pe o traiectorie curbilinie inchisa. Dupa aproximativ nu stiu ca sa va spun, punctul B dezvolta si el o forta electrica interna fara combustie si devine pozitiv d.p.d.v electric. Punctul A este neutru, la fel si C. Punctul B incepe sa is accelereze deplasarea pe loc realizand salturi verticale pe directia inainte la distanta neglijabila de plan incercand sa ii modifice sarcina punctului A. Punctul C isi directioneaza miscarile spre planul inclinat initial fara a conturba miscarea celorlalte puncte si fara frecare. O miscare browniana.
          Punctul A ajunge la o distanta masurabila in milimicroni de varful planului. Totusi punctul A cedeaza un electron si devine pozitiv, cauza fiind salturile punctului B. Amandoua puntele ajungand la aceeasi sarcina se resping iar punctul A cade lateral de planul inclinat, diametral opus fata de B cotinuandu-si miscarea catre un alt plan inclinat cu un unghi ß mai mare ca unghiul Δ caracteristic primului plan.
          Din acest punct, toate evenimetele decurg „ca un ceas elvetian intr-un pahar cu soia granule”. Punctul A isi continua deplasarea pe planul 2, punctul B spre un alt plan paralel cu primul plan iar punctul C pe planul 1. Din cauza frecari, energiei pierdute, electronului pierdut, a gravitatiei si unghiului ß punctul A se opreste la milocul planului si intra intr-o stare de stagnare temporara. Pe scurt, punctele B si C ajung in varful planului, unde isi conserva o parte din energie, restul fiind folosita la mentinerea in echilibru.
          Pfuai de capu meu, ca ma apuca un ras cand ma uit ce am scris. Numa tampenii. Fain a fi cand o sa citesc anul viitor si fac comparatii :). Si inca ceva, simpla asemanare cu personaje reale, este pur fictiva si asa am vrut eu, sau cam asa ceva!

    P.S. Pentru Gogu, scriu ca o fo tare si sper ca mai are tatuaju de pe buca…. Si sa nu ami arunce cu portocale dupa Tibo ;).


  2. Cred ca am vorbit cu un robot…

    decembrie 26, 2008 by Andrei Sălăgean



  3. Vineri 19 si o mica multumire

    decembrie 18, 2008 by Andrei Sălăgean

          Dupa aproximativ 17 ore de „interdictie” asupra calculatorului si a laptopului, am negociat lung si intens si am ajuns la o intelegere. Nu are rost sa mai prelungesc ca nu se merita. Ma face sa imi aduc aminte de altele si altele si…
           Maine e ultima zi din 2008 in care mai mergem la scoala. Zi plicticoasa, o zi de nimic, numa sa fie acolo. Pe mine nu ma afecteaza totusi pentru ca merg sa donez niste sanje cu niste colegi. Nu am mai fost la asa ceva, sper totusi sa fie tare. Mai ramane deci mai bine de jumatate de an scolar la dispozitie sa incerc sa fac tot ce nu am facut pana azi. Bineinteles ca nu o sa ma las pana nu sparg eu sau altcineva un geam cu o biluta sau lovim un prof. Ar fi chiar tare sa imi amintesc asa ceva peste ani.
           Pe langa asta si toate celelalte, m-am bucurat destul de mult ieri cand am vazut ca in sfarsit cuiva i-a placut ce am scris, adica am luat de altundeva si am pus aici. Si asta pe langa persoanele care cauta cine stie ce si dau de blogul meu. Deci, acea persoana, tie ma adresez, daca citesti si acest post si eventual ai id meu, scrie un alshedghiahg sa stiu numai. Daca nu, emailul meu il gasesti la profil. Hai noroc si sanatate!
           Acuma ma intorc la GTA IV. Am ajuns la ultima misiune si vreau sa gat odata. Si da, inca ma mai joc jocuri pe comp. Daca nu ne mai vedem, nu inseamna ca am murit, va zic doar sarbatori fericite si sa va aduca mosu ce vreti voi mai mult!


  4. Echipa Scorbaciufermecat felicita performanta lui Salagean Andrei

    decembrie 15, 2008 by Andrei Sălăgean


  5. Despre fericire…a mea…a oricui

    decembrie 11, 2008 by Andrei Sălăgean

    „Fericirea-i un lucru marunt
    E o aripa care vibreaza
    Fericirea-i un lucru mic
    Un pitic, ce danseaza.”
    „Fericirea are un singur Nume: Iisus Hristos. Poate necunoscut sau neinteles de catre prea multi dintre noi. Un Nume pe care sfintii l-au catalogat a fi drag, scump, dulce etc. Este fericirea in sine, asa cum nu a fost si nu va mai putea fi vreodata.”

          Fericirea. Cand te gandesti la ea cu siguranta iti doresti sa o ai, iar daca o ai esti „fericit”, ca o ai. Multi s-au chinuit sa ii dea o definitie, dar pentru ceva asa de relativ nu ai cum. Fiecare s-a gandit la fericirea lui si a inceput sa filosofeze. Ca si cum ar veni un rus si ar spune ca fericirea este momentul de dupa ce bea vodka.
           Majoritatea sunt fericiti cand se simt bine. Au stat la masa jumatate de ora, au mancat bine din toate, au baut si un pahar de vin iar apoi se pun in pat sa se uite la televizor, si ar putea zice ca sunt fericiti. Si nu am putea sa ii contrazicem. Ce sa comentam de un tip/a care a castigat la 6/49. Nici el/ea nu ti-ar putea spune cat de fericit/a este. Exemplele ar putea continua. Ideea la care vreau sa ajung este ca fericirea e cum am spus mai sus: relativa. Defapt fericirea intra in acel „Totul” despre care vorbea Einstein, poate. Deoarece filosofii se raportau la o masa mica de populatie, este si normal sa ai o mie si o suta de explicatii. E ca si cum ai spune ce e normal sau nu. De ce se zice ca esti normal daca scrii cu mana dreapta? Stangacii sunt anormali sau handicapati? Aici se aplica criteriul majoritatii. Si cred ca la fel s-ar putea aplica si la fericire…daca am fi putut impartii totul in doua.
           Suntem in 2008, imediat trecem in 2009, daca nu esti un robot, sau inca nu esti, poti fi fericit la orice ora si din orice aproape. La cei cu viata ca o pista de alergat(ma refer la cea de pe stadion -> ovala), nici nu trebuie sa te obosesti mult sa sti ce ii face fericiti. Le dai o sticla de apa,un prosop sa se staerga sau te dai din fata lor sa nu ii deranjezi si pac pac, i-ai facut fericiti. La oameni deastia e simplu pentru ca poti intui simplu ce vor de la viata si ce anume ii face fericiti.
           Nu acelasi lucru putem spune despre cealalta parte. Cand nu ai de unde afla ce ii taie capu, de unde sa mai sti ce ii face fericiti. Un criminal insetat de sange, sambata seara baga cutitu’ in cineva, iar duminica dupamasa joaca darts cu prietenii. Un profesor preda vineri dimineata la clasa iar seara merge la discoteca. De prima parte nu sunt sigur, dar presupun ca da, altfel nu se facea profesor, sau nu daca intre timp s-a urât. Oricum ar fi nu ai de unde sa spui ca fericirea e „asa si pe dincolo” ca vine un Gica Contra care iti poate spune ca el nu e fericit atunci cand presupui tu si toata teoria ti se duce. Oamenii sunt mult prea diferiti, schimbatori, emotionali si „bine si rau”.
           O intrebare totusi mai apare. Daca ceva nu te face fericit si sti chestia asta, de ce o faci totusi? Probabil pentru ca din acel lucru va iesi ceva care te va face mai fericit decat ai fost nefericit inainte sa fii fericit si asta doar ca sa fii fericit. Vedeti de ce fericirea e asa de complicata! De aceea cu totii fugim dupa ea si speram la cat de putin din ea. Noi, voi sau ei o vrem, unii ar face mult mai mult ca sa ajunga la ea. Altii o viata intreaga incearca sa fie ferici si poate nu reusesc, dar macar au trait cu speranta ca intr-o zi vor fi fericiti si aceasta i-a facut fericiti chiar daca ei nu stiau, sau poate nu.
           Gandirea mea e simpla. Sunt fericit cand nu sunt nefericit. Sunt fericit cand sunt aproape de cei dragi sau cand sunt cu prietenii vineri sau sambata seara in oras. Sunt fericit cand sunt la scoala, cand imi vizitez bunicii, cand merg la colindat de Craciun. Sunt fericit cand castig, cand casitga cei cu care tin eu sau cand nu pierd. Sunt fericit cand ascult Holograf, Vivaldi sau Beethoven, cand merg la biserica sau cand merg la udat de Paste. Sunt fericit cand imi construiesc un arc si trag cu el dupa gaini, cand dupa jumatate de ora de gandit la o problema imi iese, cand fac un castel de nisip. Sunt fericit cand rad, cand spun un banc si rade lumea, cand recitesc poezii scrise de mine. Sunt fericit cand reusesc sa ii fac pe altii sa fie fericiti. Sunt fericit pentru ca e bine, pentru ca citesti acest blog si voi incerca sa fiu tot timpul fericit pentru ca sunt „Nascut pentru a reusi”.