Ăsta-s ieu

  1. Scriu.

    martie 1, 2009 by Andrei Sălăgean

            1 martie, ora 21:27. Am un cap de zici ca 100 de padurari canadieni s-au hotarat sa taie tundra siberiana. Nici nu am terminat bine de scris fraza anterioara ca am facut o pauza de 20 de min in care am discutat din nou, iarasi si din nou lectia de viata din capitolul 7 „Nu e bine sa stai mult pe calculator!”, alaturi de cea din capitolul 10 „Mai fa si ceva la matematica”, aceasta cu trimitere la olimpiada care va avea loc saptamana viitoare.
           22:04.Ajung la concluzia ca fac din ce in ce mai greu fata la tampeniile care le am in cap. Fratemeo ma piseaza mai ceva ca faina dar mai incet ca ochiu mortului. Ajung sa ma gandesc de ce mai fac toate astea. Primul raspuns care imi vine e cel mai simplu. O voce mai lina ca cea a lui Cornel Dinu imi spune „Andreeeeei, andreeeei esti inca acolo…asa, poi mai stai inca umpic…”. Marti fac un an de blog. Sambata fac 8 ani de olimpiade. Nu e usor dar nici greu.
           22:09. Deja e trecut de 10. Am ajuns la un acord cu tata, i-am spus ca seara aceasta nu voi putea fi la ora ceruta de el in pat. In gluma in serios se uita cu jumatate de ochi la mine si apoi face _|_. Era gluma desigur, dar se vedea ca nu ii convine. Bine ca nu imi baga el de vina, ca vine celalalt „barbat” si produce caldura la piesa.
           22:12. Incep sa uit totul, sa ma mint cum spunea nu stiu care profesor. Cam asa e; dupa o zi – asfalt. Dupa ce am rabdat frig la meci si am servit o portie din torul comun – bine realizat cu toate ca nu era bine insiropat si frisca putin amara – restul era conform planului.
           22:15. Scriu mai incet…ca scumpul meu frate s-a gandit ca eu pot tasta mai bine fara lumina. El, spre deosbire de mine, vrea sa se culce…chiar daca asculta muzica sau se joaca table pe telefon. Dar asta e viata cand ai un frate. Nu as putea zice in nici un caz ca ar fi mai bine fara el, dar sunt momente si momente, zile si zile. Azi era sa ii dau un webcam in cap. Sta cu o fata curioasa si se uita la monitor in timp ce eu ma pregateam sa scriu. De obicei nu imi place ca cineva sa se uite cand eu scriu, asa ca il rog( ii spun) sa se duca in alta parte, sa isi vada de treaba lui. Da bineinteles ca geniul de el a gasit raspunsul „Ma uit la webcam!”, la care eu relativ calm „De ce te uiti la webcam?” iar el da din umeri. Am tras webcamu afara, i l-am trantit in palme si „Du-te dracului si uita-te la webcam in bucatarie!”. Apoi o aparut tata si am redus volumul.
           22:22. E bine acuma, cu toate ca nu stiu ce dracu o mai fredonat telefonu cu nokia theme de vreo 5-6 ori de la incet spre tare. Cred ca incearca sa se culce, si-l foloseste pe post de leagan. Hai ca incerc sa termin, sa ma pun si eu sa ma culc.
           Nu uitati, asta in cazul in care ati ajuns pana aici, daca nu…reformulez. Nu uita Andrei din viitor, lasa nervii si stresul inutil ca trece. Noaptea e cel mia bun sfetnic sau asa ceva. Respira incet, incet lasa pulsul sa scada putin…asa, apoi gandeste-te de unde ai pornit, perfect, acuma termina-ti ideea. Ne pas oublier – Né à réussir!

    Categories: Ăsta-s ieu | No Comments

  2. Doua faze tari cu tăticu

    februarie 23, 2009 by Andrei Sălăgean

          I. A doua, mai recenta a fost chiar aseara. Eu stateam in pat si citeam ceva la matematica iar taicameo era la comp, butona cu greu 2 situri de stiri. La un moment dat il suna cineva, nu stiu cine. „Bine, bine, las ca vin maine!…Nu ma, nu uit!…Acuma nu pot ca is la calculator…Cum ce fac? Citesc stirile…Unde sa intru? Pe XXX? Si cum fac!?…Aha, aha, pe google zici?!…No acuma scriu…Oai cate o aparut…sex, porno, free porn, porn tube, eleva porno…nu ma nu intru ca i Andrei aici in spatele meu!” La care eu iesind din lumea fantastica a lui Riemann si Cauchy il atentionez: „Vezi ca poti lua virusi daca intrii acolo!”. Si taicameo preia de la mine catre nenea de la telefon:”Auzi ma ca poti lua SIDA!!!”
          II. Si prima faza, de vreo 3 saptamani, imi spune tata de ceva afacere pe internet cu ceva produse…de vandut, daca nu ma intereseaza. Am zis ca poate ar iesi ceva, ca oricum is toata ziua pe net. Si la o saptamana de la propunere imi zice sa ma imbrac calumea ca mergem sa vorbim cu un tip. Imi zice sa ne intalnim la intrarea de la armata. Pentru cei care nu stiu ce a inseamna chestia asta e ca si cum te-ai intalni la intrarea de la stadion…la care din ele ca is o gramada…Ne intalinim, cu chiu, cu vai si de aici incepe totul…

    1. Normal ca primele 3 min, au fost tinute special pentru lectia de viata „Daca iti spun la 5 sa fi acolo, poi la 5 sa fii…nu la 5 si 5 min.” Pe drum il intreb daca nu cumva e vorba despre X. Raspunsul a fost clar „NU”. Din reflex mai il mai intreb o data, „Sigur nu e vorba de X?”, „NU ma, sigur”. Si ajungem

    2. Opreste masina in fata la o casa si iesim sa luam aer. Se uita el asa si zice:” Fi atent! La casa asta am facut niste scari pentru o domna, directoare la nu stiu ce… „. Super tare, ce sa comentez mai mult. Intre timp apare si amicu, care pe scurt ne zice cate ceva, cat de grozava i afacerea asta, ce profitabila e, ca se lasa de aia veche. Nici un nume, nici un detaliu concret.

    3. Incep eu sa ma prind cam care ar fi treaba, ma uit catre tata si ii spun asa plin de mandrie in mine „Sa nu zici ca nu ti-am spus!”. Mai asteptam umpic sa vina niste pretini cu pretinu’ si intram fix in casa de care imi povestise de cateva momente.

    4. Tata saluta frumos, se uita la scari…”Is OK” parca isi spunea in mintea lui, apoi ne indreptam spre o masa lunga, unde eu fix in capul mesei ma asez. Azbociment. Incep prezentarile. De la economist la matematician si designer. Eram ca niste creioane B6 in trusa de Geometrie. Dupa primele 3 propozitii taicameo isi freaca mainile prin cap si face o fata pe care puteai citi fara ochelari si cu litere mari „De ce dracu nu am putut sa stau acasa si sa dorm? Cine dracu m-o pus sa vin aici?”

    5. Resemnat si parca jenat de restul lumii care scria de zor, trage si el un pix si o foaie de pe masa. Ia foaia (parca acuma il vad) o indoaie perfect fain frumos, si da sa scrie pe ea. Naspa rau ca…pixu nu scrie, dar se poate pune oare un pix cu el?? Da de unde! ia foaia o pune pe picior si incepe sa mazgaleasca cu migala, dar nimic. Mai da mai da, tot nimic. Asa ca lasa scrisul balta si se concentreaza pe ascultat. Intre timp cu pixul in mana se tot juca, din prea mult interes. Invarte pixul printre degete ii ajunge in palma si cu degetul mare spre capac…impinge => capacul sare pe o traiectorie ciudata, se rostogoleste pe masa cu sunet specific si cade de pe masa. Taicameo era ceva de genu iar eu daca ma credeti sau nu eram , daca intelegeti ce vreau sa spun. 2 minute nu mi-am scos fata din palme de rosu de ras ce eram.

    6. In drum spre casa i-am mai spus odata „Ti-am zis eu ca e vorba de X!!!” iar el de la volan numa aproba „Mda…Dar puteai spune mai repede si nu mai pierdeam atata timp! Dormeam si eu ca is rupt de oboseala!”

          Momente ca acestea sunt de neuitat, de aceea le scriu, ca sa nu le uit, si pentru ca tin mult la tata si la mama si la fratemeo!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments

  3. Unul din jocurile mele favorite e sahul :)

    februarie 18, 2009 by Andrei Sălăgean


    inceput restu

    Categories: Ăsta-s ieu, Poze, very funny | No Comments

  4. Tatal meu. Eroul meu.

    ianuarie 15, 2009 by Andrei Sălăgean

    Astazi este 15 ianuarie. Daca e sa fie, majoritatea romanilor il sarbatoresc pe mult cunoscutul nostru poet, Mihai Eminescu. Nu si eu, pentru ca este o zi mult mai importanta la mine in casa. Este ziua tatalui meu.

    Astazi implineste un numar „rotund” de ani, un numar putin peste dublul meu. Si totusi un numar de ani care impune in continuare respect, caruia nu ma pot adresa cu „batrane”. Parca atunci cand ma uit la el, nu s-a schimbat cu nimic in ultimii ani, si totusi mult au avut loc. Culoarea parului tinde spre ceva ce artisti numesc „nonculoare”, insa nu e negru. Cu siguranta am mai crescut eu, si nu el e cel care a scazut. Orice schimbare fizica sau de alta natura a suferit de-a lungul timpului, el este in continuare „tata” sau „tăticu” pentru mine.

    El este eroul meu. Si de cand ma stiu eu niciodata nu m-am indoit de acest lucru. Nici nu as avea de ce. Nu se pricepe el sa ridice munti sau nu zboara cum fac alti eroi. El stie cel mai bine sa fie tata si pentru acest lucru o sa ii multumesc toata viata. Pentru ca el, bineinteles alaturi de mama, m-au ajutat sa devin ceea ce sunt astazi, pentru ca el imi alimenteaza orice vis, si pentru ca el nu s-a indoit niciodata ca voi da gres. In ochii lui poti citi la fel de bine „Nascut pentru a reusi”. El niciodata nu se da batut din ceea ce face oricat de greu ar fi. Ca e greu sau foarte greu, el tot timpul vrea mai mult de la viata, stie ca poate mai mult. Obosit sau frant cum ajunge acasa el a doua zi o incepe la fel si o termina la fel ca precedenta si totul pentru a oferi familiei ceea ce isi doreste. El este tatal meu.

    Partea proasta e (din partea mea) ca ne mai certam, ne mai contram pe diferite teme. Dar cum sa rezistam oare cand eu sunt ca o aschie care a sarit mai „câş”. Discutii lungi, interminabile, eu nu imi termin jocul, el nu vede stirile, eu o tin pe una, el pe alta. Teoria mizeriei care curge in dus si se tot duce e fix nimic pe langa cea a chibritului. Niciunul nu lasa. Asa-s eu cu tata. Da’ ce bine e cand stam amandoi si mancam sau ne uitam la filme si radem, sau suferim impreuna la scos cartofii. Stiti voi, activitati intre tata si fiu… ca pe vremuri. Nu mai zic de sambetele cand ies in oras si imi trebuie bani. El e tatal meu.

    El este eroul meu pentru care as face orice. Orice vine vorba pana la mersul dupa niste apa minerala, sau in beci dupa niste varza, orice. Pentru el am tot respetul din lume, pentru ca el il merita, si orice ar fi nu il poate pierde. Pentru ca el ma felicita penutru orice si ma consoleaza pentru restul. Pentru ca el munceste in plus, doar ca noi sa o ducem mai bine. Pentru ca el m-a invatat ce inseamna sa fii om. Pentru ca sunt taţi destui in lumea aceasta, dar niciunul nu am mai vazut ca el. Pentru ca pentru el ma stradui, chiar daca nu imi iese de fiecare data, ca la ora 22 sa fiu in pat. Pentru ca el e TATĂL MEU. EROUL MEU.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | 6 Comments

  5. 2 vesti cu 2 multumiri

    ianuarie 12, 2009 by Andrei Sălăgean

          Dupa cum bine ati observat scorbaciufermecat si-a schimbat putin partea de sus(fruntea). Mari multumiri domnului A. Paul care o stat azi cu mine vreo 2-3 ore sa iasa ce o iesit. O tot invartit el vreo 2 poze pana am decis ca tot mai buna e una, ce naiba. In felul acesta o sa imi vedeti fata de fiecare data cand intrati pana va plictisiti si incepeti sa scuipati ecranu’ sau nu mai intrati. Inca o data multe multumiri, si ma Paul, iti raman dator ;).
          A doua veste „vine, vine calca totul in picioare”: telefonul meu scapat in canal este din nou functional. Pentru cei care nu stiti cum a ajuns sa nu mai fie functional, gasiti aici. Dupa 4 luni si 4 zile de stat in sertarul de la birou langa o rola de zegras, un capsator o seringa si niste fituici Sagemul meu my411X cunoaste din nou ce inseamna sa fii purtat in buzunar foarte aproape de „organ”. De aceasta data ii multumesc mult lu’ MAMA care nu a renuntat in a mai cauta si a gasit astazi un transplant contra cost de baterie. Super tare farte nu? Poate ca nu mi-ar fi pasat asa de mult de telefon daca nu ar fi fost pentru povestea interesanta care il leaga de mine.
          O zi calumea de 12 astazi, maine e 13, sper sa nu ma faca sa regret, sau cine stie sa scap iara telefonu pe undeva. Sper sa aveti numai zile cum am avut eu astazi, sau macar sa nu patiti ce am patit eu ca sa nu aveti nevoie sa va bucurati de ce ma bucur eu astazi! „Tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape.” – ii spunea Madame Web lui Spiderman odata.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments