Întâmplările au loc 58 de ani mai târziu când părea că balaurul a murit, samuraiul s-a retras la casa lui iar scorbaciul e pus în cui. E o poveste din viitor pe care nici măcar eu nu am auzit-o până acum. „Da’ n-am fost eu acolo? L-as că-mi dai când ai!„. Atunci m-am văzut în viitor lângă copac, fără sabie și știam că e momentul când pot să mă reapuc de mâncat semințe. Eram efectiv în prelungiri, jocul părea sub control dar încă era egal. Dar iar am uitat să fac schimbări și să bag jucatori care să schimbe fața jocului. După toți acești ani, părea că dacă ai sau nu ai mingea, trebuie totuși să dai la poartă. Anii au trecut, dar aici în viitor dujmanii vechi nu au dispărut. Și dacă ar fi să închei cu o concluzie, era o vorbă, că atunci când îți faci echipa, nu începi cu portarul!
Ăsta-s ieu
Actul 4
iulie 18, 2017 by Andrei Sălăgean
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments
Ceva în 3 acte
iunie 9, 2017 by Andrei Sălăgean
Un obiectiv neterminat. Era deja seară și mă pregăteam de somn când îmi apare pe ecran un nou quest. Evident mi-am luat echipamentul, teaca și scorbaciul și n-am ezitat știam jocul. Țin minte cum din nou am alergat până la destinație unde trebuia să măcelăresc balaurul cu 7 capete. Știam ce fac? poi cum să nu știu, știam foarte bine, nu era prima dată când eram acolo. Și totuși, totuși, am tăiat 6 capete și pe ultimul l-am lăsat de parcă atârna de un fir de ață. De ce? nici nu mai conta, eram așa de sigur că o să mă întorc următoarea zi să termin ce-am început că „mi-am permis”. Era un balaur mic dar savuros și urma să mă bucur cum trebuia, nu chiar acum, ci în zilele ce urmau să vină. Eram prea relaxat așa că mi-am permis să am răbdare.‘member? Mi-am adus aminte în primul rând de JavaScript și de site-ul și aplicația care nu erau gata. Și mi-aduc amine că era târziu și legenda zicea că nimic nu mă mai poate ține treaz și urmează să găsesc locul unde să adorm. Și n-am uitat cum înainte cu câteva momente băteam din gură, că parcă nu mă mai puteam opri; bine, aia știu de la ce era. Și țin minte cum lumea din jurul meu dormea dar eu nu, iar apoi am ajuns sus. Am mai ajuns eu și cu alte ocazii sus, dar acum eram la propriu sus. Apoi țin minte lupta internă pe care am avut-o. Am făcut o înțelegere cu stomacul și cu capul că dacă trecem peste asta, „fac eu cinste”. Țin minte c-a fost bine. Și tot ce mai țin minte e că m-am trezit a doua zi umblând hai hui ca să treacă vremea.
Nemuritorul Ghiță. Ce m-aș face eu, ce te-ai face tu, dacă n-ar fi U? Se termina o zi bună de vineri la lucru și am început să umplu niște beri pentru mine și alți colegi. Terminasem totul cum trebuia și mă pregăteam de meci(uri). Mi-era foarte dor de un meci adevărat! Ultimul meci la care am participat mi-a lăsat un gust amar, motiv pentru care nu mi-am făcut nici abonament. Abia așteptam să mă zbat pentru echipa mea favorită, să strig, să sar și să văd cum câștigă meciul. Victoria lor era și victoria mea! Pe la mijloc am dat un pic de greu și se părea că o să scap meciul de sub control și nu o să pot să-l duc la capăt. Dar nu m-am oprit acolo, am crezut în victorie, vorba aia, cine și-o dorește mai mult, ăla câștigă. Tot ce pot zice e că a fost o victorie de senzație, n-am adormit și am prins răsăritul!
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments
Samuraiul
februarie 13, 2017 by Andrei Sălăgean
Povestea aceasta se întâmpla undeva pe finalul lui 2016. Era seară și era târziu, eram în pat și eram gata de somn. Nimic nu mă putea face să mai ies din pat, a doua zi aveam lucru, băusem și câteva beri deci era cazul să mă odihnesc. Totuși am primit apelul! N-am stat să mă gândesc mult, știam ce vreau și ce trebuie să fac. Mi-am luat sabia și-am plecat.De puține ori sunt chiar hotărât pe ceva anume, dar în seara aia nimic nu mă mai putea opri. Argatul pregătea calul și deși mai trebuia să aștept puțin, am fugit până la grajd. Aveam în cap toate ideile despre cum o să decurgă confruntarea și încă nu-mi venea să cred că a venit momentul.Nu mi-a luat mult și am ajuns. Era o liniște totală, nu se auzea nimic, totul era calm, doar eu nu. Așteptam ceva, dar nu știu ce. Între timp simțeam cum vântul bătea lin dar pătrunzător. Sabia era pregătită, mintea era pregătită, eu făcusem prim mișcare și așteptam răspunsul.Nu știam la ce să mă aștept. Eram acolo și eram aproape, atât de aproape, chiar nu eram departe. Atunci trebuia să fie momentul și ocazia când puteam și speram să închei totul. Ei bine, n-a fost să fie. Așa cum a început, s-a și terminat, brusc și dintr-odată.Am băgat sabia în teacă și m-am îndreptat spre casă. Din păcate calul fugise așa că am luat-o pe jos. O vreme m-am gândit la ce s-a întâmplat și parcă nu-mi venea să cred. Erau multe variante cu ce s-ar fi întâmplat dacă, dar degeaba, n-a fost. Am învățat totuși că spiritul samuraiului este puternic în vreme de luptă.Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments
Ce am învățat în 2016
ianuarie 2, 2017 by Andrei Sălăgean
Am început 2016 într-o rachetă faină și eram pregătit să merg și să cuceresc universul. Numa că pe când să ies din sistemul nostru solar, racheta deși părea destul de bună, s-a defectat și a trebuit să mă opresc undeva pe Pluto.Ghiță și Andromeda
Și atunci am învățat că nu mai vreau să am dreptate, mai exact să arăt acest lucru. Îmi place mult matematica și faptul că totul e clar, fără interpretări. Pot să am multe argumente și nu aș fi dat înapoi din a-mi exprima punctul de vedere care să mă ducă acolo unde eu am dreptate. Nu e o problemă să accept că nu am dreptate, acceptam și încă sunt de acord cu alte puncte de vedere. Și totuși când ai racheta stricată nu mai contează dacă ai dreptate sau nu, adică noh, ceva la carburator, bujii sau alte chestii nu mai merg pe acolo.
Jocul de șah
Îmi plăcea foarte mult să arăt cuiva de ce cred eu că am dreptate, evident într-un mod pașnic și civilizat. Cumva era un fel de confruntare pentru mine pe care trebuia să o câștig folosind argumente. Ca într-un joc de șah, încerci să ții controlul mijlocului, ai grijă să ai toate piesele apărate iar regele tău să fie la adăpost. Nu poți ieși la atac dacă piesele nu-ți sunt dezvoltate așa că fiecare mișcare contează, pentru a evita pași falși.
Illidan e eliberat
Și-am ajuns în punctul în care nu am mai putut folosi argumente logice, nu mă puteam baza pe ce știam. Și ca să fie și mai savuros, nu doar că nu mai mergea folosind metoda veche, dar nici nu era nevoie, pentru că în final deja aveam dreptate. Toată ideea era că mi-am dat seama că am dreptate dar nu mă ajuta cu nimic. Vorba aia „cui pe cui se scoate”, mno eu am încercat cu altceva, am dat foc la car ca să găsesc acul.Echilibrul de la Avatar
Mai sunt meciuri de fotbal când joacă România și cineva din grup zice că nu are rost să se uite pentru că oricum o să piardă. Se termină meciul, România pierde și el are dreptate, gg wp! Cam așa stăteam eu pe Pluto și aveam racheta oprită. Prea târziu mi-am dat seama că nu o să ajungă gazul și când am știut era prea târziu și nu mă mai ajuta cu nimic. Racheta aia trebuia alimentată constant, că doar nu puteam porni spre univers doar cu plinul de la început.Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Hmmm..., rezmuatul anului | No Comments
Ce am făcut în 2016
ianuarie 1, 2017 by Andrei Sălăgean
Pot zice că în 2016 am călătorit destul de bine. Am început anul în forță și-am ajuns în Londra la o conferință WordPress, cu puțin noroc am și vizitat. Un lucru a fost clar, berea a mers bine în zilele cât am stat acolo. Plănuită încă de anul trecut, a urmat o plimbare prin Copenhaga chiar la sfârșitul lui februarie. A fost chill, foarte chill, cel mai chill. Au aia acolo niște prăjituri foarte bune. Și-a venit aprilie și de ziua mea, am văzut un pic Dortmund, iar apoi am ajuns în Riga și Tallin. Am prins noi și un pic de ploaie, dar asta nu ne-a oprit să ne plimbăm peste tot. Cârnații din Germania merită încercați! În partea a doua a anului a mai urmat team buildingul din Croația și JAMul din Macedonia, ambele cu drumuri foarte lungi.Singurul meu obiectiv pe 2016 a fost să ajung la General Assembly unde să prezint năFRama la toate grupurile locale BEST din Europa. Lucrasem destul de mult la ea, cumpărasem o temă ca să nu mai fac eu designul și rezultatul era unul care mă încânta. Dar degeaba ai ceva fain dacă nu împarți cu lumea. La finalul anului pot să mă mândresc că sunt 22 de grupuri BEST care folosesc aplicația și mă provoacă să vin cu îmbunătățiri constante și să fac naFRama și mai utilă și ușor de folosit.
Un lucru nou pe care l-am făcut în 2016 a fost să îmi cumpăr echipament și să încep să merg la schi. E foarte interesant că ultima dată când am schiat a fost când eram prin clasele primare, dar aparent e ca mersul pe bicicletă, nu se uită. Dar cu toate că nu se uite, dacă nu faci cum trebuie riști să-ți „strici” una alta. Așa că după prima experiență mai serioasă de schiat de la începutul anului, a urmat aproape o lună în care am avut probleme la genunchi. Partea bună e că l-am salvat la timp ca să pot alerga la cross.
Și pentru că în 2016 am vrut să fiu cât mai sus, am ajuns de câteva ori să merg la munte și să fie chiar foarte plăcut. Tot ce știam e că îmi place să mă plimb și să fac mișcare iar prin martie am urcat pe Ceahlău când încă era zăpadă. A fost o experiență foarte frumoasă astfel că apoi a mai urmat Pietrosul Rodnei și Bistriciorul. Totuși nimic nu se compară cu ziua când am urcat pe Varful Moldoveanu. A fost o adevărată aventură să pornesc dimineața din Sibiu, să ajung sus pe munte iar seara să fiu acasă la Cluj.
Cărți. Poate unul din cele mai bune lucruri care s-au putut întâmpla în 2016 a fost ca am reușit să găsesc o plăcere în a citi. Știu că pentru marea majoritate ce zic acum pare ceva banal, dar treaba chiar așa era, mie nu prea îmi plăcea să citesc. Și-așa a fost să fie anul acesta că mi-am cumpărat prima mea carte și nici nu m-am plictisit și nici nu am adormit de la ea. A fost exact de ce aveam nevoie în acel moment. În sfârșit pot să răspund acum și eu la întrebarea „care e ultima carte citită”.
Și ca oricând, și-n 2016 am încercat să fac să fie bine (ca să nu fie rău). Am alergat la ștafetă pentru maraton și a fost un challenge interesant. Am ajutat și eu pe Google cu poze ca să știe lumea de exemplu cum arată Lidl din Sigma. Dintr-o glumă mică am ajuns să donez pentru ceva fundație care ajută copiii. Am făcut un tur de Moldova, Vatra Dornei – Suceava – Iași și-am colindat oamenii. Mai trebuia să ajung și prin Botoșani dar erau plecate gazdele. Am învățat să fac cheesecake și lumea zice ca e chiar bun. Mi-am cumpărat brad și am văzut cât de fain e să-l aranjezi #doarodataicraciunul. Iar mai mult ce să zic, vorba aia, am făcut tot ce-am putut, iar ce n-am putut, măcar am încercat. gg wp 2016
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, rezmuatul anului | No Comments