Ăsta-s ieu

  1. Zile de vacanta #1

    iulie 26, 2009 by Andrei Sălăgean

             Intrat la faculta, deja nu mai am nici o treaba. De tot ce imi mai pasa in aceste momente e sa ma simt bine si sa lenevesc cu stil. Zilele acestea, adica ieri si azi au fost destul de solicitante, ca in momentul acesta( cand scriu), parca sunt drogat. Un drum la Cluj si o iesire la verde, da un verde mai inchis, completeaza o saptamana mai monotona.
             Doar sambata am realizat eu de ce urasc barbatii asa de mult sa mearga la cumparaturi. Ai de mine si de mine! Cand merg cu taicameo e cel mai bine: „Iti place ceva? Sigur? No atunci mergem mai departe!”. Total invers e cu mama: „Dar uita-te la tricoul asta! Ce zici de bluza asta? Dar de pantalonii astia! Nu iti plac? Stai sa ma mai uit umpic!”. Ma stropsea mai ceva ca o lamaie. La un moment dat dupa ce am facut o tura de mall am zis ca merg sa mai iau un suc si ii astept in masina. 1 ora am asteptat pana s-au intors. Mai asteptam 10 min si ma gandeam sa ma duc sa sun politia sa ii strig acolo la microfon: „pierdut familie, nu mai vine la masina”. Chiar m-am speriat, atata tot ca am adormit, si m-au trezit niste rasete…maicamea imi facea poza.
             Pe drum inapoi a fost destul de ok cu toate ca faceam deja bataturi la cur. La un moment dat taicameo imi cere niste suc, iar pe mine ma ia cu smenuri: „Ai pus bani? L-ai luat tu?” (Prietenii stiu de ce!). Totusi gluma ca gluma si ii dau pana la urma sa bea insa intind sticla si am crezut ca a prins-o. Surpriza! nu a prins-o! Se enerveaza taicameo, misca de volan si striga la mine: „No, ca is ud si la coaie!”. Du-te vezi de treaba ca eu radeam de ma pisam pe mine. Noroc ca o oprit si am facut in boscheti. Pana acasa o mai facut intrecere cu un logan smecher si gata. Am adormit ca ursu, dar nu inainte sa le propun la doi colegi sa mergem la un verde urmatoarea zi.
             Azi pe la 9 ma suna Silviu sa mergem la verde. Am balbait ceva si am luat somn. Pe la 12 m-am trezit si am vorbit sa plecam. Logic ca numai pe la 3 am pornit din oras…dar bine ca am plecat. O dat blana 50 taicaso lu Traian de am crezut ca mi se face rau. Era destul de cald cand am plecat, din pacate nu la fel a fost cand am ajuns. Batea un vant frate de zici ca eram la munte, iar eu in pantaloni scurti, tricou si slapi. Nu am stat pe ganduri si am inceput sa facem focu. Somesan baiat cu XP si level mare la mici si-a luat aparatu si sculele si a inceput timid un foc. Si cum stateam noi asa in bataia vantului, de nicaieri se innoreaza si se face de ploaie. Noroc sau ghinion dar tipii de langa incep si stranga si pleaca spre casa. Le-am luat locul la…chestia aia ca nu imi vine cum sa ii zic. Adica era o banca mai mare cu acoperis. Mai jos am inceput un alt foc pentru cartofi si si mai in jos am pus berea si sucu la rece. Daca stateai si te uitai la noi de la departare, puteai sa razi de sa faci febra musculara. Eram te toata coma. La un moment dat ca sa nu ne ardem am legat cu ata de un par manerul de la paleta. Somesan statea si se uita la pulpe si astepta sa se faca. Tudor era si el la cartofi. Ioana si Cristina la salata. Silviu…Silviu era si el acolo…intretinea atmosfera cu buna lui dispozitie. Totul o mers cat am putut noi de bine, pana a venit cu adevarat ploaia. Asa ca am pus si restul cartofilor pe disc, am luat ce am avut si ne-am pus pe mancat. Eu am si cinstit un pahar de vin in cinstea celor intrati la faculta, apoi care pe care. Am zis ca daca ne ia cu dureri de burta dupa stim macar de la ce. Somesan ne-o facut sa intelegem ca micii is mai buni daca ii condimentezi cu ce e pe jos, asa ca nu se sfia sa mai scape cate unul. Una peste alta a fost o zi foarte buna si sa mai fie multe ca ea.
             Ma pun acuma sa dorm si sper ca maine sa am taria necesara sa o iau de la coada. E cald tare frate si…cum zic…e greu. Zile de vacanta placute in continuare si sa ne auzim cu bine.

    P.S. Vorbeam aseara cu o fata si ii zic de mersul la cumparaturi. Nu sta nici 2 sec si m-o si detectat: ” de obicei stiu ca barbatii isi cumpara sosete si chiloti.”. Am ramas masca gandindu-ma ca pe birou aveam 2 seturi de chiloti noi si in plasa mai erau 3 perechi de sostete. Macar am cumparat cu bucurie…ce naiba :))


  2. Fericire, fericire

    iulie 20, 2009 by Andrei Sălăgean


  3. http://www.scorbaciufermecat.com/

    iulie 13, 2009 by Andrei Sălăgean

             In seara aceasta s-a terminat de facut si tranzitia de la blogul vechi la cel nou. Multi dintre voi nici nu ati observat, asa ca va spun eu, am scapat de sufix. Nu mai e acel .blogspot.com e pur si simplu .com …alta viata.
             Cu 20 RON „gasiti” intr-un plic in cartea primita premiu pentru „activitatea in domeniul matematicii” si cu inca 10 RON din „ultima alocatie” am reusit sa cumpar un domeniu. Tin sa ii multumesc cu aceasta ocazie lui Mihai care a fost bucuros sa ma ajute cu cardul pentru a efectua plata mai ales ca l-am lasat sa pastreze restul de la 10$.
             Blogul nu o sa isi modifice curand aspectul, doar in cazul in care gasesc eu un template mai cul si am rabdarea necesara sa il modific. Probabil o sa isi modifice cantitatea pentru ca odata cu sosirea verii, o mare parte din stafful echipei Scorbaciufermecat pleaca in vacanta. Asa ca lectura placuta in continuare si daca e sa dati linkuri mai departe de acuma, sa stiti ca e http://www.scorbaciufermecat.com/ .


  4. elevul îsi întrece profesorul . ZZZ . paradis

    iulie 4, 2009 by Andrei Sălăgean

             Sambata 4 iulie. Noroc ca m-am uitat jos in colt sa vad data, ca parca nu mai stiu pe ce lume sunt de cand am terminat cu bacalaureatul. Nu simt cine stie ce, dar e cu totul altceva cand dimineata nu trebuie sa ma mai trezesc la 7, sa bat drumul pana la scoala jumatate adormit, sa stau pe un scaun aproape 5 ore si sa incerc sa fiu atent. A trecut si ultima saptamana de BAC si am terminat orice relatie oficiala care o mai aveam cu liceul, vine faculta’. Imi zicea cineva, „in liceu au fost o gramada de lucruri care iti era interzis sa le faci, dar le-ai facut; in facultate o sa poti sa le faci dar nu va mai fi la fel”.
             Marti, 30 iunie, ora 6:50 trezirea. Cu o fata de parca am spalat tot holul scolii cu ea, am intrat in duş iar apoi sa ma rad, camasa cea buna, pantaloni curati, calcati si negrii. M-am intalnit cu Cristi si am plecat, dupa ce am luat-o si pe Cristina. Nu aveam nici o emotie, de ce? pentru ca stiam tot, noi eram primii. Am ajuns la scoala unde am facut rapid cunoscut noul motto” Cine nu da M1 e prosti!”. Am mai schimbat impresii, dadeam cu presupusu despre ce ar putea veni iar dupa am intrat in clasa. Au urmat seturile de intrebari de genu „Eu unde stau?”, „Tu esti cu mine in banca?”, „Tu esti cu noi in clasa?”. Dupa o ora au venit si subiectele si am bagat viteza. Inafara de Traian care a afisat o fata de clown care a primit o placinta in fata, majoritatea erau socati. Unii nu erau neaparat socati, pe cat de derutati, cerand o foaie de concurs. Se mai intampla cand esti destul de bun la mate si mergi la concursuri. Cu toate ca am avut vreo ora la punctul c) la ultima problema, nu am reusit sa ii dau de capat. Ma simteam putin frustrat dupa ce am lucrat destul de mult, dar m-am consolat cu facptul ca asta este si daca a fost sa fie greu nu mi-a fost numai mie. Bineinteles ca odata ce am ajuns afara a urmat setul II de intrebari. „Ai stiut?”, „Cat iei?”, „Ai facut ultimul c)?”, „Cat ti-o dat la 6?”. Asa ca am bagat o fata orgasmica si cu un zambet Colgate am zis „10 iau. Tot am facut! A fost foarte simplu”.
             Miercuri, 1 iulie, ora 7:24. Cu gandul ca astazi e o zi si mai buna, m-am trezit, de ras nu mai trebuia si dus facusem seara, asa ca am plecat la scoala. Tin sa multumesc acelei sau acelor persoane care au avut ideea geniala sa ne puna pe toti cei de la mate-info intr-o singura clasa. Mi se pare normal sa fim aproape la bine si la greu. Asa ca nici nu am terminat bine de completat fisa ca am si inceput povestile. Am mai verificat din cand in cand pulsul la ceilalti, sa vedem cum sta treaba. Si am si avut vreme, ca mai repede de 2 ore subiectele nu au venit, ca eu la un moment dat am pus capul pe banca in speranta ca o sa atipesc putin. Ce le-o luat atat nu imi dau seama, probabil la capsat. In comparatie cu celelalte probe, aici chiar a venit simplu, foarte simplu, inexplicabil de simplu. Dar poate ca o parte din „vina” o are si profu’ de info cu care am facut probleme la refuz. Asa de multe ca mi-am si amintit unul din raspunsul la probleme: ABACABA. Era ca o revelatie pentru mine, eram asa de fericit ca m-am apucat sa zic ABACABA prin clasa. Normal ca supraveghetorii nu intelegeau nimic, credeau ca am luat-o pe naspa si invoc ceva divinitate incasa. Am iesit dupa 2 ore, dupa ce m-am verificat destul de bine. Se citea o fericire pe fata tuturor de parca au iesit de la o casa de toleranta. Nici nu mai avea rost sa intrebi ce nota o sa ieie cineva. Trebuia sa te uiti atent sa ii faci din spranceana si ti se raspundea scurt si la obiect „ZECE ZERO ZERO” &copy Cristi.
             Joi, 2 iulie, 06:10, coafura rezista. Am ajuns sa ma terzesc inaintea lui tata. Cica la 7 incepea asa ca ne gandeam sa ajunge pe la fara un sfert. La jumate eram jos, echipati, umpic mancati si cu pofta de viata. Ajung cu Cristi in fata la Cristina si ei ii trece prin cap sa mergem mai repede cu masina, ca sa apuce sa se incalzeasca, sa mai fac podu de sus…treburi deastea. Noi nu si nu ca ne incalzim pe jos, dar ea sa mergem…ca toti mergem. Pana la urma ne-em lasat convinsi. Si normal ca realitatea m-a trezit cu o palma cand am ajuns la 6:35 la scoala si nu erau numai vreo 10. „Asta patesti daca te iei dupa o femeie!”. 6:35 si eu eram la scoala, nici daca venea Brian Souza cu un elicopter sa ma felicite pentru blog si tot un ma trezeam asa de repede, nici daca era tot terenul de fotbal plin cu nimfomane blonde de 19 ani si nu veneam asa repede. Nici copiii copiilor mei nu ma vor crede. Pe la 7 jumatate au ajuns si profesorii si au inceput prezenta. Au separat fetele de baieti la aruncarea greutatii si au plecat s-au dus la cei cu sprint si saritura la groapa. Bai frate zici ca erai in Baywatch, jumatate de turnanta de la teren era plina de fete care mai de care inalindu-se in slow-motion, ueeei! Intre timp, ne-am incalzit si noi, am mai exersat aruncarea. Fireste ca din multimea medie de masculii trebuia sa fie unul cu mintea mai neteda care sa f*tă meciu. Cum printre noi erau si unii care aveau emotii cu proba si asteptau sa mai arunce odata inainte de masuratoarea oficiala ne-am asezat si asteptam sa arunce dupa care luam bila. Spirit de fair-play, totul ok pana vine ăla destept si se baga se ia bila asa din senin ca el vrea sa mai arunce inca o data. Un prieten il roaga sa stea la rand ca sunt unii care nu au aruncat deloc. Bine mă! ca nu-i prost el si mai da si replica de furnicar:”Esti smecher? Lasa ca vedem noi dupa!” – se recomanda a vizualiza urmatorul material. Norocul mi-a suras insa la proba de sarit la capra, pentru ca intamplator ma aflam pe aproape, erau deja 9 intrati si mai putea unul. Cine o fost al zecelea? Eu am fost! A venit apoi si randul fetelor „la capra”, deci era de asteptat. Atunci a intervenit o mintea sclipitore si a desenat un careu de ‘paradis’. Dar nu unul normal, ci unul care incepea de la -3 si se termina la 9, cam asa ceva. S-a adunat lume cu chistoace, cioburi de sticla, pietricele, bete, muschi, sticle…Eu eram cu cheile. Deci asta cred ca o fost cea mai tare parte a zilei. Pentru asa ceva m-as trezi in fiecare zi de la 6. Super tare, mai ales ca am si castigat; si da, tin sa va anunt ca inca mai pot deschide interfonul, nu s-a stricat nimic. Au urmat apoi saritura in lungime si baschetul la mine, handbal si fotbal la ceilati. Din toti cei care au dat fotbal, numai vreo 3 au dat gol. Oare asa de greu e? normal ca s-au gasit scuze rapid -> nu mi-a dat pasa buna. Ete floşc. Zia s-a terminat pe la 12, la fel cum a si inceput, adica bine. десять нуль нуль.
              Istoria acestui bac a fost si ea scrisa si asteapta sa fie citita cand va veni timpul. Inafara de matematica, eu sunt multumit de ceea ce am facut. In rest va doresc la toti sa intrati la facultate acolo unde va doriti si sa ne vedem cu bine. Bacalaureatul s-a terminat. Orice sfarsit este un nou inceput, iar( cel putin pentru mine) inceputul e cel mai greu !


  5. Vand carti de a XII-a

    iunie 26, 2009 by Andrei Sălăgean

             …el ii daruieste Elei casele de la Constanta, bani, „absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti…de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul”. Ceva de genul ma gandeam si eu astazi pe la ora 14. Sincer, daca nu as avea cui sa vand toate cartile astea de romana, veneam acasa si faceam un foc fain din ele. Asa ca sa simt eu ca am terminat cu totul. Sa uit toate chestiile care le-am invatat, toate durerile lui Moromete si ale lui Ion, toate probele lui Harap-Alb, nevroza lui Bacovia si disclocarile temporale ale lui Camil Petrescu.
             Dupa ce ca aseara am stat pana la unu ca sa mai schimb impresii cu lumeas si sa mai citesc ceva, azi dimineata la 7 fara 10 suna alarma la telefon. Mai las 5 minute apoi ma ridic rapid si intru la dus, ma rad si in tinuta de nunta, dar fara papion si sacou, plec spre scoala cu aceeasi Cristi si Cristina. Pe drum normal fiecare ne dam cu parerea despre ce am vrea sa vina si despre ce nu am vrea. Concluzia era clara: numai poezie sa nu vina.
             Am intrat cu greu in curte, noroc cu Cristi care avea o barda la el si am inceput sa taiem din frunze. Ne-a luat ceva vreme. Era o cultura impresionanta de morcovi acolo. Toata lumea avea cel putin cate unu. Noi aveam apa. Grupuri si grupuri, oameni si oameni, unii deja stiau deja varianta, altii le aveau pe toate in caz de orice. Deci un lucru era clar, foarte clar. Eu nu aveam emotii pentur ca stiam ca nu stiu. In rest, 95% ori avea zarzavat la fund ori avea fituici. Pana la urma am intrat si in clase, am completat foile. Eu nu eram atent dar se pare ca o tipa cu doua banci in fata mea la locul pentru nume, unde trebuia pus numele de familie, a facut putin exces de zel si…a scris chiar NUMELE DE FAMILIE, emotiile. Apoi o inceput sa bata apropouri la inaltimea mea, sa ma duc sa ud putin florile care erau mai sus, cu toate ca le dadusem ceasul meu, ca doar ele nu aveau asa ceva la un examen…Dupa vreo ora de asteptari a venit si subiectul, bunicel, nimic din ce se vehicula ca va fi, dar cu cea mai mare cota. Incet si cu treaba buna am trecut prin toate punctele insa mi-e mila de profesorul care imi va corecta la punctul III. Ori o sa rada de ce porcarii am scris, ori isi fac cruce, ori amandoua. Am iesit afara, unde normal vreo 5 cocalari stateau fix in fata usii, aia meritau un bocanc in plex, nu sa ii fereasca toata lumea care iesea. In fine, ma rodea stomacu mai ceva ca o radasca. Am tras o fuga rapid pana acasa, „am bagat o rosie cu pita” si m-am intors pe terasa unde am dezbatut la o bere cele petrecute pana atunci. Am rascolit toate subiectele, mai ceva ca cei de al criminalistica am incercat sa determinam daca tipa din poezie e moarta sau nu, iar cand ne-am plictisit am plecat acasa.
             Am vrut sa ma uit la un film, dar eram mult prea obosit. M-am pus sa dorm vreo ora, doua. Cand m-am trezit am inceput sa realizez momentul. AM SCAPAT DE ROMANA !!!!. Am pornit compu, am pus melodia asta si am dat tare. M-am simtit bine!