Ăsta-s ieu

  1. ~ prima zi de faculta ~

    septembrie 29, 2009 by Andrei Sălăgean

             Un titlu asa de maret pentru un blog pe masura…Cum lucrurile normale nu mi se intampla mie, era normal ca si prima zi in care am cursuri sa fie si ea mai diferita. Totul a pornit cu o zi in urma…
             Prima zi, la propriu, luni 28.09.2009 cu deschiderea cu discursuri, povesti etc super tare. Partea proasta ca am intarziat jumatate de ora, partea buna ca am ratat doar discursurile plictisitoare, partea proasta ca nu aveam curajul sa intru intr-un amfiteatru plin cu aprox 300 de oameni, partea buna ca a venit un profesor, cred, pana afara si ne-a invitat, partea proasta ca tot amfitatru a inceput sa rada, de parca nu au mai vazut asa ceva, partea buna ca nu radeau numai de mine, partea proasta ca nu mai era loc. Memorabila prima zi. Spre seara trebuia sa se afiseze grupele, dar cand m-am gandit eu sa merg deja era prea tarziu. Totusi mai tarziu am aflat ca inca mai era deschis. „Nu-i bai!”, ma gandesc eu, m-oi trezi mai de dimineata si oi merge sa vad grupele. Socoteala de acasa…
             Astazi, pe la 7 fara 10 eram deja trezit si ma grabeam sa ma termin rapid ca sa plec mai repede. Totusi unul din colegii de camera este mai „sprinten” si la 7 deja iesea din camera si se indrepta spre facultate sa isi afle grupa. Eu nu ma mai stresez si o iau usor spre centru gandindu-ma ca acolo voi avea ore, cel putin asa banuiam. Cand mergeam mai bine primesc telefonul mult asteptat, aflu ca sunt in grupa a doua…si cica am engleza de la 8 pe Dorobantilor, era 7 fara 20 iar eu eram in centru. Nici nu am stat 5 sec si am si pornit la drum, in fuga. Cu putin efort am reusit sa parcurg drumul 1 si sa ajung la timp. Dar unde e sala de engleza? Caut si caut si nu gasesc asa ca hotarasc sa ma intorc la facultate si sa vad cu ochii mei cum e treaba, drumul 2. Pe drum ma consolam cu ideea ca asta este, am intarziat si eu, sper sa nu se mai intample doar.
             Ajung la facultate pe Baritiu si caut sa ma mai uit la orar si la grupe. Partea buna ca eram chiar in grupa 2, partea proasta ca nu mi-a spus orarul corect, partea buna ca in orarul corect aveam ora libera. Pana la urma nu ma lipsit la nimic. Asa ca ma apuc iar sa fac drumul 2 iar pe parcursul lui sa cumpar si ceva de mancare. Am luat si piata si am asteptat si inceapa ora. La info a mers bine, la prima ora de mate binisor, dar la a doua ora de mate simteam greutatea care apasa pe pleoape. Numai bine ca am terminat mai repede ca nu cred ca rezistam 2 ore.
             Acum e trecut de 12, incerc sa inchei postul si sa ma duc sa ma culc. A fost o zi plina, dar sper ca mai departe sa iasa lucrurile mai bine. Cat despre dumneavoastra, domnule cititor, daca ati ajuns pana la final inseamna ca aveti rabdare sau ceva, asa ca va felicti. O zi cat mai buna si in continuare.

    P.S. daca sunt greseli e pentru ca sunt putin obosit si nu mai pot sa verific.


  2. Azi ne-am mutat

    septembrie 26, 2009 by Andrei Sălăgean

             Ca-n reclama de la Golden Brau. O venit taicameo cu o duba plina de zici ca era mai mare ca si camera. Mai trebuiau numai carate. Unde-i Stelea cand ai nevoie de el?
             Toate astea au fost insa inainte sa facem planuri despre afacerea vietii in camin. Sa cumparam o masina de spalat – ideea unui coleg de camera. Numai 2 lei la spalare si cati bani ai scoate. Problema era ca nu aveam alimentare cu apa. S-a rezolvat rapid,luam masina de spalat deaia veche, cu capacu sus. „Planul e facut, Sunt gata sa-l execut!”. In cativa ani deja ne raspandeam afacerea si la celelalte facultati. Mai multe nu va spun sa nu ne-o luati inainte.
             Radem noi, radem, dar cand a fost de carat frigideru, mi-o venit sa chelesc. Am ajuns sus ud ca dupa un meci de fotbal. E greu pana la patru dupa ce 12 ani de stat la etajul unu. Dupa vreo ora am atarnat covorul ocru si totul arata altfel…Am primit o camera, noi trebuie sa o transformam intr-o casa in urmatorul an. Colegii de camera sunt extraordinari, deci eu cred ca o sa reusim.


  3. prima zi

    septembrie 14, 2009 by Andrei Sălăgean

             15 septembrie, prima zi de scoala. Uau, super tare, pacat ca eu sunt la faculta si mai am de asteptat. Cand am vazut noua clasa…am zis ca e bai, mai ales ca era si o mama pe acolo care isi baga nasu in toate si la fiecare prof. pe care il zicea ca o sa il aiba ea sarea in sus de fericire. Si apoi asa erau de pricajiti si vai de capu lor, cel putin asa mi-au dat impresia. Poate ca asa eram si noi dar oricum mai era un Traian, un Dumitru, un Farte…acuma de abia o gasit pe cineva sa ude planta aia de mai sus.
             Si inca un lucru important, mi-am facut un record personal de rezistenta: am jucat doua meciuri de fotbal continuu. Fizic nu a fost problema, mai ales ca am stat in aparare si nu am facut sprinturi multe. Psihic, a fost mult mai greu. Adica mi-o luat ceva sa ma conving ca nu are rost sa ma enervez degeaba, e numai un joc. E alt lucru cand pui suflet, vrei sa castigi si total altceva cand joci cu cei care era in clasa „dusmana”. Tot zic eu ca nu mai merg cu ei la fotbal, pana odata cand m-oi tine si de cuvant.
             Acuma ce ma mai enerveaza e ca e trecut de 12 si eu numai la ore dinastea imi gasesc sa scriu. Mi se inchid ochii mai ceva ca la Tom…cand isi lipea pleoapele cu scoci sau le sprijinea in scobitori. Va las pana data viitoare si va doresc toate cele bune.


  4. O zi de coasa

    septembrie 10, 2009 by Andrei Sălăgean

             Am avut o zi cum nu am avut vacanta asta. Sti cum e vorba, cine se trezeste de dimineata, departe ajunge. La 7 eram plecat din oras si am ajuns pana la … Monor. Niste nimicuri, doar de rebetonat ceva, cel putin atat stiam.
             O vacanta intreaga am luat micul dejun la ora 12, nu si astazi. La 8 deja eram echipat de lucru. Era treaba si am zis ca vreau sa ajung repede acasa. Pana la 2 si ceva am terminat cu molozu, cimentu, lopetile si altele. Era undeva pe un deal si eu mare macho am zis ca o sa cobor cu o roaba umpluta cu 2 saci juamte de ciment, cam 100 de chile (kg). Varameo ala micu era in spate is numa facea misto: „Da ce, ti-s grele?”, „Vezi cum mergi ca o sa iti cada!”, „Haha iar ti-o cazut”, „Dar de ce mergi asa tare la vale?”, „De ce e moale roata?”. Am ajuns acasa ud pana la coccis.
             Cum dupa munca vine si mancat, am balotat asa bine un blid de zama si inca unu de cartofi pai, apoi am luat somn asa cateva minute. Si cum parca nu era de ajuns (pauza in discursul liric){tulai domne ce somn ‘mi, dar stau sa termin}(revin) imi zice bunicamea ca daca tot venim sa scoatem cartofii sambata, placerea mea de dinainte sa inceapa scoala, ar fi bine sa si cosim pe acolo….am ramas umpic asa…apoi am zis ca nu are rost sa caut argumente despre cum eu nu stiu sa cosesc si ca m-ar durea burta, capul, mana, spatele etc. si sa merg sa terminam cat mai repede. Totusi ii spun la fratemeo sa pregateasca bagajele, daca e ceva de dus acasa, cand ajung numa sa plecam. Ti-ai gasit! Dupa o ora juamte am ajuns acasa, el era de vorba cu pretinii. Cand sa plecam el oare ce facea? Manca… si ca treaba sa fie completa, ajung acasa si cand ma uit in portbagaj ma mir de ce e numa geanta cu hainele.
             Cand am ajuns acasa de la fotbal, stateam pe tron, meditam la fisiune nucleara sau fisuri anale, nu stiu exact, tot timpul el incurc, mi-am spart o besica si ma gandeam. Acu 2 saptamani am riscat si am castigat. In seara asta iar incerc. Adica imi era gandul de vreo saptamana, dar sincer nu am avut curajul. Daca castig, va anunt, in rest o zi buna!


  5. Am vazut doua filme faine

    august 29, 2009 by Andrei Sălăgean

             Stau la ora 3 jumate noaptea si ma simt excelent. Stiti cand un jucator joaca un meci intrg de-a *$#$* si apoi la final marcheaza un gol si face totul uitat. Cam asa am facut si eu. Nu mai e mult din vacanta, nu am facut mare lucru, dar acu 2 zile am riscat si am castigat frate. Am castigat! In sfarsit merge treaba cu Nascut pentru a reusi!. Am realizat pana la urma ca tipul care a scris cartea nu a ales acest titlu, mai ales ca nu e nici roman, deci nu cred ca mai sunt probleme de copyright, cel putin asa sper. Born to be e numele cartii. Dar nu aceasta e ideea, am deviat considerabil.
             „Stateam intins pe pat, imi batea inima mai tare ca tobele lui Nucu( nu intreba ca cine **** mea e Nucu! strici momentul) si privesc in gol. Pur si simplu nu mai puteam sa respir si nu puteam sa scot vreun cuvant, parca visam. Ma ridic intorc capul si imi dau seama ca ce citisem din carte pana sa intru in tunel mergea perfect cu acel moment. Decizia era a mea, adica, puteam sa aleg calea usoara sau cea grea. Mereu i-am spus la mama ca atunci cand pot alege o sa aleg ce e cel mai usor pentru mine, asta daca pot alege. Ea, nu era de acord, in viata nu faci ce e cel mai usor, faci ceea ce trebuie sa faci. Asa am si facut, si nu regret, de acolo restu-i poveste in vis. Si chiar daca ti se pare banal, pentur mine a fost something more than meets the eye. Lucrurile mari vin in pachete mici, si nici nu am ajuns la fund…La sfarsit m-am pus in genunchi, am spus La revedere, dar nici intr-un caz Adio. M-am uitat de cainele fioros si am pornit pe intuneric. Scriu din placere si sa nu uit nici la 100 de ani!”
             Am zis ca merg sa o ajut pe bunica. Stiam ca o sa scap de facut curatenie in toata casa. Ma gandeam cu totul si cu totul la altceva. Intr-un fel am folosit scuza lu’ fratemeo. De cand am plecat de acasa, am stiut ce vreau si chiar daca nu am dat tot ce-i mai bun din mine, a iesit bine, ca sa zic asa. Sunt fericit ca am indraznit sa indraznesc, si nu in ultimml rand, sunt fercit ca sunt „Nascut pentru a reusi!”.