Ăsta-s ieu

  1. Am făcut un cremeş

    octombrie 30, 2009 by Andrei Sălăgean

             Dupa ce aseara nu mai puteam de fericit ca o batut Bistrita pe Steaua, azi m-am gandit ca ar fii bine sa si sarbatorim. Aseara nu mai aveam cum ca era cam tarziu si am si venit de la Polus pana in Observator pe jos.
             M-am trezit linistit pe la vreo 11, cum nu am mai facut-o de mult, am facut un conspect si am plecat la laborator. Am scapat rapid pe la 4, asa ca puteam face destule. Mi-am depus cerere pentru card la ING apoi am mers pana in PLUS si am zis sa iau de un cremes sau cremsnit cum zic prietenii din Brasov si Sibiu. Totul parea floare la ureche, faci budinca si o torni intre foile de cremes, ca si cum pui salamu intre feliile de pita. Citesc tutorialul de pe spate de la budinca si incep sa pun in aplicare. Merge treaba, cum merge pana ce vad ca ies niste aburi mai grosi din compozitie. Incep si invart cu spor, mai ceva de cum dadeau aia la manivela sa le porneasca masina. Si invart, si invart pana ce ma doare mana. Schimb cu stanga.
            Era cam tarziu totusi. S-o cam prins de fund ca guma de par. Budinca incepea sa aiba gust caramel, dar nu asta avea sa fie cea mai mare problema a serii. Torn pana la urma budinca peste blat, pun si celalalt si o scot afara. Apoi ca si un copil mic incep si ling cratita si cand gustam mai bine bag de seama de negreala de pe fund. „Asta nu iese usor” mi-am zis. Vreo 20 de min am tot frecat la ea, ca mi s-au zbarcit degetele,nici nu mai aveam pofta de cremes si tipu care mai era in bucatarie, facuse deja vreo 2 portii de carotfi prajiti.
            Mai tarziu dupa ce am terminat si ceapa cu papara, ca era mai multa ceapa, am gustat si din minunata prajitura. Era chiar buna, mai trebuia totusi niste zahar. Am mai impartit si cu alti colegi si le-a placut. Pentru prima data a fost chiar bine si sper sa nu fie ultima data. Va astept la clatite!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments

  2. O luna in camin

    octombrie 23, 2009 by Andrei Sălăgean

    A trecut si saptamana aceasta si deja se implineste o luna de cand sunt in camin, faculta, Cluj. Stiti cum e vorba, mere treaba. Am abonamente, carduri, cartele si bineinteles prieteni noi.
    O noua viata a inceput in Cluj. E total altceva decat ce era in Bistrita, nu mai bine dar nici mai rau. E ca si cum ar trece un jucator de la Urziceni la Steaua. Urziceni e campioana, dar Steaua are palmares. Oricum, e frumos aici, cu toate ca acu o saptamana a si nins. Clujul e un oras mare cu multe posibilitati unde nu ai cum sa te plictisesti. Cu toate ca mi-a luat ceva vreme pana sa ma obisnuiesc acum ma simt bine aici, cu exceptia dimineatilor cand e aglomeratie. Am prins o zi ca stateam in autobuz doar pe varfuri, nu puteam pune talpa jos, partea buna ca nu trebuia sa ma tin de ceva. Era asa de multa lume ca in curbe nici nu te clinteai.
    La faculta’ ce sa mai zic. E bine, greu, usor, fain si obositor, trebuie sa te stradui umpic ca sa fii integralist. La seminarii si laboratoare e chiar interesant, dar la curusi, cel putin mie, mi-e greu sa stau atent. Mai pun capul jos, mai citesc dar e destul de greu sa belesc ochii la un profesor care in 3 ore imi preda din toata fizica facuta de mine in liceu. Eu sper la ce e mai bine si cand termin sa pot face ceva calumea nu sa frec menta.
    Si totusi dintre toate si toate, cele mai tari sunt persoanele noi pe care le-am cunoscut. Fiind din toate partile tarii, acestea vin cu lucrurile lor, cu obiceiurile lor, e un mozaic aici. Oameni adevarati, oameni noi, oameni cu care sper sa ma inteleg cat mai bine. Cu toate ca am inceput numai de o luna, cu unii parca ma stiu de o viata. De colegii de camera nu am ce sa zic. Eu si Cristi trebuie sa ne felicitam pentru alegerea facuta. Cu slanina, ceapa, oua, branza si tuiaca, toate-s mai buna ca niciodata, dar nu ca acasa. La cantina se mananca iarasi bine, sau daca nu bine atunci mult. Oricum ar fii tot e bine.
    Am deja 3 carduri si il astept pe al patrulea, da bine la portofel, nu de alta. In rest astept provocarile ce o sa apara. Tocmai azi am dat interviu pentru Best si astept un raspuns. Bune ca bune, dar trebuie sa recunosc ca sunt si cateva chestii care paradoxal nu ma asteptam sa se intample. Lucruri care ma astptam sa fie de partea mea, sau macar sa imi fie favorabile, azi vad ca sunt de cealalta parte a raului. Asta-i viata, nu toate sunt bune, de aceea sunt aici ca sa imi fac ordine si sa ma asigur ca lucrurile o iau pe calea buna. Maine e o noua zi. Aici nu ai cum sa te dai batut, si nu ai de ce. Ridici capul de pe perna si spui : „Azi o sa reusesc!” si totul pare mai roz. Mie deja mi-e somn, sunt racit a doua oara de cand sunt in camin asa ca o sa inchei. Pana ne mai vedem, numai bine!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | 1 Comment

  3. O vorba din camin . Păţeşti

    octombrie 13, 2009 by Andrei Sălăgean

             Ajung acasa azi de la faculta, pornesc compu si pac…cere parola…de unde dracu, ca doar eu nu am parola. Reusesc dupa ceva timp sa o scot si intru…ma asteptam la ceva naspa dupa ce am primit asta.

             Ma mai uit asa umpic prin comp, ma uit prin log, da nu prea dau de cine stie ce. Apoi nu stiu cum imi vine inspiratia sa ma uit in history si sa dau de asta:

             Incepeau sa se lege lucrurile. Devenea penibila treaba, asta dupa ce de cateva zile acelasi tip mi-a schimbat si parola de pe filelist, acuma dorea sa primesc ban. Azi s-o decis sa vina in persoana pana in camin, o profitat de faptul ca nu eram acasa si colegii de camera nu stiau de intentiile lui si uite. Si apoi mai zice ca tot eu sunt copil. Accept prezentul, ma gandesc la trecut si cu siguranta ca viitorul va fii altfel decat il prevedeam.

    Categories: Ăsta-s ieu, Poze | No Comments

  4. Pentru cei care citesc blogul sau dau accidental de el.

    octombrie 3, 2009 by Andrei Sălăgean

             Si uite-asa a trecut si prima saptamana la facultate. Nu-i mare lucru, dar nici ceva obisnuit. Tipii de aici chiar nu glumesc cu absentele, sau poate doar asa doresc sa para. In fine, cu siguranta o sa imi mai trebuiasca ceva timp sa ma acomodez cu aceasta noua viata, la fel cum imi trebuie timp sa ma obisnuiesc cu veceul din camin…
             N-am mai scris de marti ca sincer, ori mi-a fost lene ori nu m-am gandit la asta( si eu ma gandeam sa scriu de doua ori mai mult…). Totusi astazi cand m-am mai uitat peste trafic, nu aveam cum sa nu ma bucur. Pe langa ziua de miercuri cand am avut un trafic cat aveam normal intr-o saptamana, blogul meu se invarte cam in jurul a 40-50 de vizite aproximativ pe zi. Am ajuns totusi la concluzia ca nu asta conteaza, eu nu pentru asta scriu. Sunt 2 mari motive pentru care stau si in seara asta si tastez.
             In primul rand scriu pentru toti cei care citesc constant ceea ce scriu sau macar o data la cateva zile. Iar din aceasta categorie categorie cei mai nambăr uan sunt cei care nu ii cunosc dar „le place stilul meu”. Doar ieri imi zice fratemeo ca nu stiu ce tipa o dat de blogul meu de pe last.fm si ca e „super tare”. Si mai mult, o sa il citeasca. Si apoi mai sunt cei care de obicei ii cunosc iar cand ma mai intalnesc cu ei ma atentioneaza „cand mai scrii si tu ceva pe blog?”. Intr-o vreme era cineva din Elvetia care imi citea blogul, acum sunt cei care cauta pe google „scorbaciu nascut reusi”.
             In al doilea rand am ajuns la concluzia ca eu sunt „Nascut pentru a reusi!” sa ii ajut pe cei care nu prea gasesc ce isi doresc ei pe google, ca de exemplu acest tip/tipa. Dar bineinteles ca si pentru elevii de clasa a doua. E acea multumire care o primesti cand sti ca scrii tampenii pe blog. Unii stiu ce vreau, altii pun intrebarii. Lumea e curioasa, vrea sa afle orice si au auzit ca google le da raspunsul. Iar atunci cand si blogul meu e unul din raspunsuri, eu imi dau seama ca munca care o depun nu e degeaba.
             In concluzie, acest text nu este unul argumentativ cu toate ca mie imi place sa mananc pizza cu mult ketchup. Va astept pe toti in continuare pe blog, daca doriti ceva, scrieti-mi un mail sau ziceti-mi pe messenger. Numai bine si sper sa fac cunostinta si cu cei care nu ii cunosc dar carora le place „stilul meu”.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  5. ~ prima zi de faculta ~

    septembrie 29, 2009 by Andrei Sălăgean

             Un titlu asa de maret pentru un blog pe masura…Cum lucrurile normale nu mi se intampla mie, era normal ca si prima zi in care am cursuri sa fie si ea mai diferita. Totul a pornit cu o zi in urma…
             Prima zi, la propriu, luni 28.09.2009 cu deschiderea cu discursuri, povesti etc super tare. Partea proasta ca am intarziat jumatate de ora, partea buna ca am ratat doar discursurile plictisitoare, partea proasta ca nu aveam curajul sa intru intr-un amfiteatru plin cu aprox 300 de oameni, partea buna ca a venit un profesor, cred, pana afara si ne-a invitat, partea proasta ca tot amfitatru a inceput sa rada, de parca nu au mai vazut asa ceva, partea buna ca nu radeau numai de mine, partea proasta ca nu mai era loc. Memorabila prima zi. Spre seara trebuia sa se afiseze grupele, dar cand m-am gandit eu sa merg deja era prea tarziu. Totusi mai tarziu am aflat ca inca mai era deschis. „Nu-i bai!”, ma gandesc eu, m-oi trezi mai de dimineata si oi merge sa vad grupele. Socoteala de acasa…
             Astazi, pe la 7 fara 10 eram deja trezit si ma grabeam sa ma termin rapid ca sa plec mai repede. Totusi unul din colegii de camera este mai „sprinten” si la 7 deja iesea din camera si se indrepta spre facultate sa isi afle grupa. Eu nu ma mai stresez si o iau usor spre centru gandindu-ma ca acolo voi avea ore, cel putin asa banuiam. Cand mergeam mai bine primesc telefonul mult asteptat, aflu ca sunt in grupa a doua…si cica am engleza de la 8 pe Dorobantilor, era 7 fara 20 iar eu eram in centru. Nici nu am stat 5 sec si am si pornit la drum, in fuga. Cu putin efort am reusit sa parcurg drumul 1 si sa ajung la timp. Dar unde e sala de engleza? Caut si caut si nu gasesc asa ca hotarasc sa ma intorc la facultate si sa vad cu ochii mei cum e treaba, drumul 2. Pe drum ma consolam cu ideea ca asta este, am intarziat si eu, sper sa nu se mai intample doar.
             Ajung la facultate pe Baritiu si caut sa ma mai uit la orar si la grupe. Partea buna ca eram chiar in grupa 2, partea proasta ca nu mi-a spus orarul corect, partea buna ca in orarul corect aveam ora libera. Pana la urma nu ma lipsit la nimic. Asa ca ma apuc iar sa fac drumul 2 iar pe parcursul lui sa cumpar si ceva de mancare. Am luat si piata si am asteptat si inceapa ora. La info a mers bine, la prima ora de mate binisor, dar la a doua ora de mate simteam greutatea care apasa pe pleoape. Numai bine ca am terminat mai repede ca nu cred ca rezistam 2 ore.
             Acum e trecut de 12, incerc sa inchei postul si sa ma duc sa ma culc. A fost o zi plina, dar sper ca mai departe sa iasa lucrurile mai bine. Cat despre dumneavoastra, domnule cititor, daca ati ajuns pana la final inseamna ca aveti rabdare sau ceva, asa ca va felicti. O zi cat mai buna si in continuare.

    P.S. daca sunt greseli e pentru ca sunt putin obosit si nu mai pot sa verific.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate | No Comments