Ăsta-s ieu

  1. Eu mi-am facut datoria

    decembrie 7, 2009 by Andrei Sălăgean

    Daca data trecuta nu am fost pentru ca era coada prea mare, am zis ca macar in turul 2 sa merg la vot. Pentru multi acest lucru li se pare o banalitate, ceva normal, firesc. De importanta unui lucru iti dai seama numai atunci cand iti lipseste. Atata timp sub comunism, oamenii nu au putut face nimic. Au murit oameni pentru un vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat iar la unii nici nu le pasa. Oare ce au facut cei 40% astazi de era asa de greu sa mearga pana la o sectie si sa puie o stampila. Unii ar zice scurt ca n-au cu cine, nu le place de nici unul, dar asta nu e o scuza, iti poti anula votul.
    Dar nu si eu. Un vot face diferenta. La 6 jumate am pus ceasul sa sune si la 7 am fost in fata la sectia de votare. De data asta am vrut eu sa fiu primul(nu de alta dar sa nu mai prind coada). Apoi am venit si m-am culcat la loc.

    Categories: Ăsta-s ieu, Parerea Mea | No Comments

  2. Multumesc

    decembrie 1, 2009 by Andrei Sălăgean

             Tin sa le multumesc la toti cei care astazi m-au sunat sau mi-au trimis measaj de Sf. Andrei. Ma bucur ca si-au adus aminte si de mine…da, pe mine ma cheama si Andrei pe langa Salagean. La fel, le transmit si eu numai de bine celor cu nume de Andrei/Andreea sau derivate si sa fie sanatosi, ca restul vin de la sine. E 23:59 asa ca daca mai vine cineva in urmatorul minut, ii multumesc si lui/ei.( chiar si atei, budisti, musulmani etc.)

    Categories: Ăsta-s ieu | 1 Comment

  3. Si nici eu. Nu sunt ce am vrut odata.

    noiembrie 30, 2009 by Andrei Sălăgean

             Trece vremea, mai ceva ca in basme. La vremuri noi, nu mai suntem tot noi. E greu sa ramai acelasi cand totul e mai schimbator ca Crin Antonescu si mai rapid ca mana lui Basescu. Dar las politica deoparte la fel cum lasam resturi pe marginea farfuriei cand mancam supa. Ce a fost a trecut si acum nu mai e, filozofic vorbind, sau mai e si a doua varianta(ultimul de jos).
             De cand am ajuns la Cluj mi-am schimbat parerea despre TOT cam o data la 2 saptamani dupa un grafic asemanator lui sin2(x). Am inceput sa recitesc chestiile mai interesante scrise de mine pana am dat de ultimul vers din asta. Sa nu ma intelegeti gresit, nu zic ca nu-mi place la Cluj. Toata partea ciudata e cum au ajuns sa evolueze lucrurile, total pe dos. Cu toate acestea parca e mai bine asa.
             Am invatat ca 80% din bancurile cu studentii de la poli sunt adevarate. Inafara de 2-3 care invata zilnic, sala de lectura nu e plina decat cu o zi inainte de examen cu studenti „dornici de carte” ca porcul de zăr. Sunt acei studenti cu 2l de ness, 1 sticla de Cola si alte mninuni ce ar putea invata intr-o seara „Istoria literaturii” de Calinescu. Apoi, pita cu pateu e destul de buna dar nu se compara o papara din 10 oua cu marar, ceapa calita, bucati de salam, branza de burduf si lapte. Vine apoi o „simultana” clasica la buda unde e bai daca nu ai macar un sul neinceput de hartie igienica cu o aderenta asemanatoare jmirgalului. Prima saptamana nu credeam ca voi reusi. Acum nu trece o zi fara sa meditez in „camaruta de 1×2” citind textele de pe usa.
             Dar dintre toate cel mai mult s-au schimbat oamenii. Unii si-au afundat capul si mai tare in carte, altii l-au scos de tot si definitiv. Cu prietenii buni ma vad din ce in ce mai rar. Pe unii nu ii mai recunosc dar pe cei care-i vad mai rar ma bucur extraordinar sa-i revad. Lumea e mai loco decat Ca$$a Loco. Alta peste una, daca tragem linie, inmultim cu -1 si scadem, daca facem o statistica: putea fii si mai rau. Daca ma intreaba lumea cum e la facultate/Cluj eu zic ca e bine. Orice ar fii eu raman acelasi Sălă sau Andrei, dupa caz.

    P.S. La poli sunt si fete faine.
    *simultana = cand merg mai multi deodata la WC si vorbesc despre una alta in timp ce stau pe „tron”. Se foloseste un limbaj „de la coada vacii” atunci cand se invoca zei si spirite sau se blesteama. Scremutul este optional in functie de consistenta fecalelor.
    *zăr = Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor si care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  4. Unde

    octombrie 30, 2009 by Andrei Sălăgean

             Ies azi de la cursul de fizica si plec sa ma intalnesc cu o prietena. Vorbim ce vorbim la care ma intreaba:
    ea : Si ce ati facut azi la fizica?
    eu : Unde.
    ea : Cum adica unde…la fizica, ce ati facut?
    eu : Unde.
    ea : La cursul de fizica, acolo, ce ati facut?
    eu : Unde elastice.
    ea : aaaaa.

    Categories: Ăsta-s ieu, very funny | No Comments

  5. Am făcut un cremeş

    octombrie 30, 2009 by Andrei Sălăgean

             Dupa ce aseara nu mai puteam de fericit ca o batut Bistrita pe Steaua, azi m-am gandit ca ar fii bine sa si sarbatorim. Aseara nu mai aveam cum ca era cam tarziu si am si venit de la Polus pana in Observator pe jos.
             M-am trezit linistit pe la vreo 11, cum nu am mai facut-o de mult, am facut un conspect si am plecat la laborator. Am scapat rapid pe la 4, asa ca puteam face destule. Mi-am depus cerere pentru card la ING apoi am mers pana in PLUS si am zis sa iau de un cremes sau cremsnit cum zic prietenii din Brasov si Sibiu. Totul parea floare la ureche, faci budinca si o torni intre foile de cremes, ca si cum pui salamu intre feliile de pita. Citesc tutorialul de pe spate de la budinca si incep sa pun in aplicare. Merge treaba, cum merge pana ce vad ca ies niste aburi mai grosi din compozitie. Incep si invart cu spor, mai ceva de cum dadeau aia la manivela sa le porneasca masina. Si invart, si invart pana ce ma doare mana. Schimb cu stanga.
            Era cam tarziu totusi. S-o cam prins de fund ca guma de par. Budinca incepea sa aiba gust caramel, dar nu asta avea sa fie cea mai mare problema a serii. Torn pana la urma budinca peste blat, pun si celalalt si o scot afara. Apoi ca si un copil mic incep si ling cratita si cand gustam mai bine bag de seama de negreala de pe fund. „Asta nu iese usor” mi-am zis. Vreo 20 de min am tot frecat la ea, ca mi s-au zbarcit degetele,nici nu mai aveam pofta de cremes si tipu care mai era in bucatarie, facuse deja vreo 2 portii de carotfi prajiti.
            Mai tarziu dupa ce am terminat si ceapa cu papara, ca era mai multa ceapa, am gustat si din minunata prajitura. Era chiar buna, mai trebuia totusi niste zahar. Am mai impartit si cu alti colegi si le-a placut. Pentru prima data a fost chiar bine si sper sa nu fie ultima data. Va astept la clatite!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments