Ăsta-s ieu

  1. La ora de engleza

    martie 26, 2010 by Andrei Sălăgean

             -MITĂL. -Nu mai ziceti mităl. Spune dupa mine metal…metal. Ma arunc de pe geam daca mai spui mităl…mităl(zice unu in soapta). ; . -Pot sa vorbesc si eu pana la urma?…Asa (imi suflasem nasu). -Dar e racit doamna profesoara! (un coleg). – Dapoi nici sa isi sufle nasul in halul ala. ; . – Tu ia-ti geanta de pe masa. Pe mine nu ma vezi cu sticle pe masa, pune-le de acolo. Si tu nu te mai intoarce cu spatele. ; . -Apoi eu (chiar eu) nu ma uit in spam… Cum adica nu te uiti in spam, daca ai primit mailuri noi? Daca va trimit eu o lectie sau ceva? Cat dezinteres! -Apoi eu primesc cate 100 de spamuri. Zilnic castig o croaziera in Caraibe sau un cec de 1.000.000.000 $ de la o firma random.

    (Oare cum o sa fie pe viitor?)
             Nu te mai scarpina asa tare ca improsti cu puroi pe mine. Nu mai casca ca iti pute gura aia nespalata a ceapa calita cu putin usturoi milanez dat prin sos tartar. Nu-ti mai beli ochii aia bulbucati de la atata stat pe calculator la mine ca am impresia ca vrei sa ma deochi. Repeta dupa mine: Total annihilation…nu asa, inca o data,Total annihilation…Total annihilation…Total annihilation. Pentru a va imbunatatii expresivitatea si accentul va recomand 2 episoade din Dr. House pe zi sau stirile de la ora 5 de pe TV5.
             E chiar tare ora de engleza. Totusi nu e la fel de cand am aflat ca am deja doua „capete de tinichele”( sau ceva de genul). Iar daca ce am scris mai sus ti se pare un cacat mare de taur, adica ceva mai slab chiar decat Steven Segal intr-o comedie atunci te poti plange aici. O zi mai buna in continuare !


  2. Another fish in the bowl

    martie 21, 2010 by Andrei Sălăgean

             Riemann Ştiopuţ este noul membru al familiei Jordan. E un fel de ruda mai indepartata care vine mai rar si face curatenie pe fundul bolului. E un fel de mancator de cacat, de resturi, menajera dirty care ar putea juca in filme pentru adulti insa nu are curaj. E un peste sanitar. L-am luat luni dar l-am „botezat” numai azi pentru ca nu eram sigur ca o sa supravietuiasca de M.J.
             Dar nu pestii sunt ză riăl diăl si nici macar Assassin’s Creed 2 al carui crack il astept in continuare. Am avut ieri partial la Matematici Speciale / Extraordinare / Aparte, si am scris la doua pagini pana mi s-a terminat cerneala din stilou, literalmente. Dar tot in acest timp, eu ma gandeam doar la vorbele inspirationale ale profesoarei de engleza: „Ia-ti mainile unsuroase/cleioase/sleioase de pe carpa mea de sters ochelarii!!”. Nu inteleg cum de s-a prins ca inainte sa vin am îmbucat asa o bucata mare de carne cu ditai grasimea, sleita, plina de rânză si untura intarita, with my bare hands( si vorbeam cu gura plina ca tipul acesta). In gandul vostru va spuneti What??? Raspunsul profesoarei de engleza e simplu: „Don’t what me! I beg your pardon! „.
             Dar deja o trecut o ora de cand am inceput sa scriu. Nu mai e ca pe vremuri cand puteam scrie mai mult. Asta este…e molipsitoare lenea asta. Oricum, am gasit ceva care o sa fie ca pe vremuri ~Pregatirea de ziua mea~. Cand eram mic cu vreo 2 luni inainte deja ma gandeam ce vreau de ziua mea. Faceam planuri, liste, bine nu chiar liste dar oricum imi doream multe. In ultimii ani o fost asa de banal ca intram in aprilie si prin 20 ziceam „Ni mă, imediat e ziua mea.”. Inainte ma suna si tusa si ma intreba ca ce vreau si ai mei si trebuia sa fac un top 5 din lista aia imaginara cu nu le puteam primi chiar pe toate. Stiu ca atunci cand am facut 5 sau 6 ani, nu mai tin bine minte am primit 5 sau 6 oua kinder. Pffuai de capu meu ce fericire pe mine frate. Si sa le desfac, si sa asamblez jucariile si in fiecare era ceva diferit si surpriza… surpriza… ce o sa iasa la urmatorul. Inca mai am acasa o masinuta cu telecomanda care am primit-o cand am facut 4 sau 5 ani de la tata. E tilibomba sau cum zic americanii monster truck. M-am hotarat, de ziua mea anul acesta imi iau un elicopter… si nu orice elicopter, ci unul cam ca si asta. Pentru ca daca „omul mare” din mine o sa zica „Du-te si fa-ti conspectul la PSN ca sunt 40 de pagini!” copilul din mine o sa zica „Ia elicopterul si joaca-te pana se termina bateriile… literalmente!”. Si pe cine credeti ca o sa ascult?


  3. Au trecut 2 ani

    martie 3, 2010 by Andrei Sălăgean

             Exact la aceasta ora, in urma cu 2 ani aparea primul meu post din noul meu blog. Eram atat de plictisit si fara chef de orice altceva incat am decis sa creez ceea ce azi se numeste ScorbaciuFermecat. Sincer nu e mare lucru, mai ales ca atunci aveam si mult timp liber. De ce sunt mandru, e ca am reusit sa il tin pana acum. In ultima vreme nu am scris in primul rand din comoditate si pentru ca nu prea aveam idei. Asa ca am decis sa schimb iar skinul.
             Cu o infatisare noua pornesc iar la drum si daca o sa fiu sanatos, sper ca si anul viitor sa sarbatoresc „ziua blogului”. Ubuntu promite sa fie gratis, cu jumate de gura eu va promit ca o sa scriu in continuare. Iar daca ce o sa postez nu o sa fie la nivelul asteptat o sa ma stradui mai mult. Daca nu o sa am calitatea si cantitatea undeva acolo sus, macar sa varieze invers proportional.
             M-a bucurat foarte foarte mult cand in ultima vreme, au venit unii si m-au tras „de ureche” sa-mi spuna ca de ce nu am mai scris. Nu mai stiu egzact ce le-am zis, dar lenea e cu siguranta capul de lista. A venit primavara, se face vreme buna deci sper sa scap de moleseala asta si sa imi intru in forma. Va las ca trebuie sa plec la laborator. Multumesc familiei, prietenilor si fanilor! Numai bine!

             P.S. Daca Domne fereste va pune Sfantu sa dati un comment, mi-ar placea sa punti si un nume sa stiu care cum pentru ca oficial de astazi scot taxa de comment. Puteti spune ce credeti pe GRATIS, vorbesc serios.


  4. My life according to Holograf

    februarie 24, 2010 by Andrei Sălăgean

             Using only song names from ONE ARTIST or GROUP, cleverly answer these questions. Pass it on to 25 people you like. You can’t use the band I used. Try not to repeat a song title. It’s a lot harder than you think! Repost as „my life according to (band name)”

    Pick your Artist:
    Holograf

    Are you a male or female:
    Sunt un balcanic

    Describe yourself:
    Fac ce vreau dar stiu ce fac!

    How do you feel:
    M-am saturat

    Describe where you currently live:
    Lumea de vis

    If you could go anywhere, where would you go?
    Secolul XXI

    Your favorite form of transportation
    Pasari de fum

    Your best friend?
    Cine stie

    You and your best friend are:
    Esti tot ce mai am

    What’s the weather like
    Raza de lumina

    Favorite time of day
    Dimineata

    If your life was a TV show what would it be called?
    Vreau sa te vad zambind

    What is life to you:
    Asa frumoasa

    Your relationship:
    Undeva departe

    Your fear
    Sa nu-mi iei niciodata dragostea

    What is the best advice you have to give:
    O sa fie bine

    Thought for the Day:
    N-am stiut

    My motto:
    Spune pe bune


  5. „…in viata nu conteaza triumful, ci lupta… (Pierre de Coubertin)”

    februarie 22, 2010 by Andrei Sălăgean

             Usor de spus dar foarte greu de suportat, si la acest lucru m-am gandit neincetat. O saptamana am incercat si mi-am stricat somnul, departe de casa am suportat cu greu dorul, si cum „mergeam cu mingea impotriva sortii, am tras eu tare, dar fix pe langa vinclul portii”.
             Se terminase sesiunea cu chiu cu vai, inafara de fizica nu era nici un bai; si cum ma jucam eu asa mai bine ca doar era vacanta, brusc sunt intrerupt ca a aparut programarea la restanta. Si de cum aud eu ca se poate da si fizica, incepe si ma doare capul ca naiba. Am inceput sa gandesc si sa culculez posibilitatea, cum pot sa-mi maresc si eu nota. Am zis ca dau patru mariri si o restanta, nu credeam foarte mult dar aveam speranta. O saptamana nebuna de tot, un „scandal” mai mare decat la vot, dar daca totusi o ocazie s-a ivit, nu era de pierdut, nu era de strivit.
             Luni, imi trebuia un 10 la algebra, care nu-i grea, dar nici usoara. Cu greu mi-a venit si mie inspiratia odata, am zambit si am luat nota dorita. Eram fericit nespus de mult, ma simteam destept, cult. Eram mai puteric decat Batman si Samurai Jack la un loc, simteam ca pot sa suflu sa sting un foc. Ne vedem joooi, am urlat dupa eeeaaaa si am dat analiza si dupamasa chiar si fizica. Oboseala tot venea la creier si il stresa, i-am dat o palma si am trimis-o la ma-sa, sa ma caute sambata sau chiar duminica, sa mai aiba rabdare, putina, putintica. Un 9 la matematica m-a ridicat la ceruri, ma simteam ca in bunele mele vremuri. Pe vineri asteptam nota la fizica, dar dupa ce dadeam examen la programarea cea euristica. Seara eram ca Popey marinarul, dupa ce am mancat spanac with carul. 10 la Programare si 6 la fizica zici? Poi strivesc maine matematica cu un plici. „Sunt Ares si aduc teama in probabilitati, sunt Sinestro si comit atrociati”. Un punct ma despartea de al meu tel, un punct e putin, e putintel. „Cine-i primu’? am intrebat eu clar si raspicat, si-am pus mana pe carte si am mai invatat”. Era sambata si-eram increzator, asta pana am vazut acel subiect naucitor. Pe loc m-am speriat, am gandit…am meditat. Am inceput sa rezolv fara sa cedez, numai ca pe la jumate am inceput sa ma enervez, mi-am dat seama ca nu se mai poate, opt nu mai puteam scoate.
             Sa continui nu mai are rost, intelegeti ce s-a intamplat, cum a fost. Nici propozitiile cu daca nu ma incalzesc, la ce a fost n-are rost sa mai privesc. De la extaz la agonie, de la teorie la filozofie, de la prada la pradator si de la om la dansator. Ai mei m-au consolat si-au spus c-a fii bine, sa invat si mai mult caci totul depinde de mine. Cititorul, din cele citete, invata si nu uita, in viata nu conteaza triumful, ci lupta!.