Riemann Ştiopuţ este noul membru al familiei Jordan. E un fel de ruda mai indepartata care vine mai rar si face curatenie pe fundul bolului. E un fel de mancator de cacat, de resturi, menajera dirty care ar putea juca in filme pentru adulti insa nu are curaj. E un peste sanitar. L-am luat luni dar l-am „botezat” numai azi pentru ca nu eram sigur ca o sa supravietuiasca de M.J.
Dar nu pestii sunt ză riăl diăl si nici macar Assassin’s Creed 2 al carui crack il astept in continuare. Am avut ieri partial la Matematici Speciale / Extraordinare / Aparte, si am scris la doua pagini pana mi s-a terminat cerneala din stilou, literalmente. Dar tot in acest timp, eu ma gandeam doar la vorbele inspirationale ale profesoarei de engleza: „Ia-ti mainile unsuroase/cleioase/sleioase de pe carpa mea de sters ochelarii!!”. Nu inteleg cum de s-a prins ca inainte sa vin am îmbucat asa o bucata mare de carne cu ditai grasimea, sleita, plina de rânză si untura intarita, with my bare hands( si vorbeam cu gura plina ca tipul acesta). In gandul vostru va spuneti 
What??? Raspunsul profesoarei de engleza e simplu: „Don’t what me! I beg your pardon! „.
Dar deja o trecut o ora de cand am inceput sa scriu. Nu mai e ca pe vremuri cand puteam scrie mai mult. Asta este…e molipsitoare lenea asta. Oricum, am gasit ceva care o sa fie ca pe vremuri ~Pregatirea de ziua mea~. Cand eram mic cu vreo 2 luni inainte deja ma gandeam ce vreau de ziua mea. Faceam planuri, liste, bine nu chiar liste dar oricum imi doream multe. In ultimii ani o fost asa de banal ca intram in aprilie si prin 20 ziceam „Ni mă, imediat e ziua mea.”. Inainte ma suna si tusa si ma intreba ca ce vreau si ai mei si trebuia sa fac un top 5 din lista aia imaginara cu nu le puteam primi chiar pe toate. Stiu ca atunci cand am facut 5 sau 6 ani, nu mai tin bine minte am primit 5 sau 6 oua kinder. Pffuai de capu meu ce fericire pe mine frate. Si sa le desfac, si sa asamblez jucariile si in fiecare era ceva diferit si surpriza… surpriza… ce o sa iasa la urmatorul. Inca mai am acasa o masinuta cu telecomanda care am primit-o cand am facut 4 sau 5 ani de la tata. E tilibomba sau cum zic americanii monster truck. M-am hotarat, de ziua mea anul acesta imi iau un elicopter… si nu orice elicopter, ci unul cam ca si asta. Pentru ca daca „omul mare” din mine o sa zica „Du-te si fa-ti conspectul la PSN ca sunt 40 de pagini!” copilul din mine o sa zica „Ia elicopterul si joaca-te pana se termina bateriile… literalmente!”. Si pe cine credeti ca o sa ascult?
What??? Raspunsul profesoarei de engleza e simplu: 
„Don’t what me! I beg your pardon! „.