Ăsta-s ieu

  1. BESTial

    mai 16, 2010 by Andrei Sălăgean

             Iara e tarziu si stau si scriu. Mi-e somn, dar trebuie sa inving lenea. In mare parte cam asta trebuie sa fac inca o luna. Dar las la o parte ce va veni pentru ca merita de amintit ce a fost.
             Toata saptamana am strans bine de buzunar ca sa pot incepand de joi si pana duminica sa o tin din chef in chef. Si o fost BESTial – fain, beton, bengos, mișto, mirific, mirobolant, extravagant, livin la vida loca super tare frate. Atatea de multe o fost ca daca ar fi sa ma apuc sa scriu, nu as sti cu ce sa incep. Nu o las balta, dar acum m-as duce sa ma odihnesc, ca-s rupt.
             Un party sau o cabana facuta undeva, poate sa fie oricat de șmecheră( chiar mai șmecheră decat clanta noastra), dar daca nu sunt oameni „de calitate” atunci e „ca curu”, vorba lui Ionuke. Norocul mi-a surâs, si m-am distrat de mama focului, joi la Pub Crowling si apoi la Motivational Weekend. Mai lipsea sa ma dezbrac si eu la curu gol si le faceam aproape pe toate. O fost super tare. Niste oameni nais cu care esti serios cand trebuie si in rest te distrezi pana… te dezbraci la curu gol.
             Oficial trebuie sa spun ca inscrierea in BEST a fost una din cele mai inspirate lucruri care le-am facut anul acesta. Daca as avea acuma o masina de calatorit in timp, m-as intoarce si as da noroc cu mine in trecut si m-as bate pe umar. Singura parte naspa e ca la vara cand o sa fiu departe in SUA, o sa fie in plus inca o mana de oameni de care o sa imi fie dor si eventual sa ma faca sa am intorc mai repede.


  2. Angajez secretară

    mai 10, 2010 by Andrei Sălăgean

             Am luat o pauza de la scris ca pur si simplu nu am mai avut idei si chef. In ultima vreme, m-am orientat sa scriu mai mult de la mine, ce-i drept am si avut de unde… dar o sa vina o perioada nu tocmai placuta studentilor de prtutindeni, mai putin cei din Balho, si anume sesiunea. Nu o sa fie problema de timp ci mai mult de chef. E de nici o culoare si sesiunea asta. Abia astept sa termin, sa plec in SUA.
    Nu o sa fie problema de timp ci mai mult de chef.
             Inca o chestie super tare, acum vreo 3 saptamani o intrat cineva pe messenger pe mine, de pe blog si mi-a zis ca ii place ceea ce scriu. Cum sa va zic, e asa o multumire, un sentiment de satisfactie, iti dai seama ca nu te obosesti degeaba. Cand un om se opreste din ceea ce face, da un clik si apoi iti zice ca i se pare interesant blogul tau… pentru mine chiar inseamna ceva.
             Si ultimul topic pe ziua de azi. Veneam intr-o seara de la un film, Iron Man 2, si ca sa nu mai dau bani si pe taxi, o iau pe jos. Aveam vreo 40 de min de mers si nu aveam player sa ascult musique asa ca ma gandeam la chestii aiurea. Si la un moment dat imi vine ideea geniala si originala sa imi angajez o secretara, cu sfert de norma. Ca daca tot ma plang ca am atatea de facut, macar sa mi le organizeze cineva. Sa ma anunte ca de la 6 am laborator si ca trebuie sa duc proiect, un exemplu. Sau ca peste cinci zile e partial la matematici speciale si se intercaleaza cu plecarea la Bucuresti, ce o sa fac… si cand ma gandeam eu mai tare si mai adanc am observat ca eram deja in camin.


  3. Ordinea zilei

    mai 5, 2010 by Andrei Sălăgean

             06:57 Suna alarma – Holograf. O inchid si o astept pe urmatoarea.
             07:00 Suna alarma – Desteapta-te romane! O inchid si pe asta si o astept pe urmatoarea.
             07:05 Alta alarma – Big Booty Bitches. O opresc.
             07:10 Ultima alarma – Pokemon. In sfarsit ma trezesc si eu.
             07:12 Ma dau jos din pat.
             07:30 Plec din camera. Iau, mancare, taxi si ajung la facultate.
             08:12 Incep sa mananc.
             08:12 Incep sa desenez.
             08:35 Termin cu patratelele.
             08:50 Pauza.
             09:22 Cer o foaie de hartie alba si incep sa „proiectez” inca un design de sigla pentru blog.
             09:50 Se termina ora de PSN.
             10:00 Iau biletul de avion de SUA. (da! merg la vara in SUA)
             10:20 Platesc caminul. Hotii! cer prea mult.
             10:25 Ajung in camera.
             10:26 Realizez ca e cald si pute. Deschid geamul.
             10:27 La calculator deja e pornit winamp, google chrome( 5 taburi), yahoo messenger si gmail.
             11:02 Golesc „marul” de bani si incep sa numar banii.
             11:10 15 RON.
             11:24 Inca ma chinui la o misiune la Warhammer II Chaos Rising.
             11:58 Nu pot trece misiunea asa ca ies si plec la inot. Las calculatorul deschis ca sa economisesc timpul de la deschidere.
             11:59 Iau niste şniţele rapid sa tina de foame.
             12:20 Pe drum mai mananc niste eugenii.
             13:05 Sunt in bazin.
             13:12 Iau o gura de apa.
             13:17 Inghit niste apa.
             13:18 Putina apa imi ajunge in gura.
             13:20 Sorb oţâră de apa.
             13:30 Dupa 8 ture ne lasa sa iesim.
             13:31 Ma clatin mai ceva ca Hopa Mitica, dar reusesc sa ajung la prosop.
             13:40 Impreuna cu un coleg pornim spre camin.
             13:42 Incerc sa il conving sa lasam autobuzul si sa mergem pe jos mai ales ca nu are portmoneul la el, deci nici abonamentul.
             13:43 Fail. Mergem cu autobuzul.
             13:46 Imi aminteste ca trebuie sa imi dea 14 RON. Ce prieten bun am.
             13:55 Iau o apa ca-i sete la baiat. -> datoria ajunge la 17 RON
             14:07 Ajungem in statie.
             14:17 Calea Turzii – ultima statie inainte de camin.
             14:19 Vine control. :))
             14:24 De pretin ce sunt ii zic la controlor ca pot confirma pentru datele lui daca este nevoie. Sa nu il duca la politie pentru identificare si altele. Ăsta nu avea nici buletin la el.
             14:25 Pana la urma trece amenda pe mine.
             14:33 Mergem la cantina.
             14:36 Iau o ciorba de cartofi si o iahnie. Foarte buna iahnia.
             14:42 Urc usor cate o scara.
             14:45 Ajung in camera.
             14:46 Deschid geamul ca nu se mai poate.
             14:50 Iau perna, o pun pe masa in fata la calulator si ma pun la somn cu castile pe urechi.
             15:40 Ma trezesc. Ma intorc la Warhammer.
             17:00 Nu mai stiu ce am facut. Am pierdut vremea in orice caz. Recunosc am fost iresponsabil. Nu o sa se mai intample!
             18:50 Pornesc la laborator sa termin proiectul la PSN.
             19:01 Ajung. E cald si multa lume.
             19:50 Nu reusesc sa termin dar plec.
             20:00 Ajung in camin. Habar nu am ce sa fac. A fost o zi lunga.
             21:23 Merg pana in vecini. Where’s my money?
             22:00 Pun lumea la cale pentru ziua ce vine.
             22:17 Mai scriu ceva la proiect la PSN.
             22:43 Ma apuc sa scriu acest post.
             23:59 L-am terminat de scris. Ne vedem pe maine!


  4. …în SUA, acolo-s banii, pu*ă (part II)

    aprilie 29, 2010 by Andrei Sălăgean

    Am ajuns in gara si era vreo 1130, doar la sase aveam tren. Totusi la o la o tipa cu care mai eram ii vine o idee nastrusnica sa schimbam cuseta cu un intercity si sa platim diferenta. Nu stam pe ganduri si la ora 13 eram deja imbarcati. Alta treaba dom’le, vagon restaurant, scaune confortabile, era altceva. Imi gasesc locul, dar nu stau mult pe ganduri ca si scot cartea de matematica si incep cu transformate Laplace. De la oboseala, nu am rezistat mai mult de 15 min, asa ca pun capul pe carte sa aţipesc putin. NUMAI CA… in fata mea era o fetita deaia mica. Da’ deaia mica de ii place sa puna intrebari – „Captain Obvious”. Atunci maicasa ii zice sa faca umpic de liniste ca „baiatu” vrea sa se odihneasca; pacat ca nu i-a zis si sa nu ma mai loveasca cu piciorul in tibie. -Dar nu doarme, numai si-a pus capul pe masa, el sta nu doarme, dar de ce sa doarma? paote sa doarma asa?… circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista.
    Dupa 10 min de somnic cu DND vine controlorul, iar eu incep sa scot bilete, legitimatie, cupoane… si-mi incepe iară Sherlock – Dar el de ce da atatea, da ce-s alea, ce, ce si iara ce si de ce! vine un raspun simplu de la mama ei – Pentru ca e student. Si replica zilei: Dar nu e om de afaceri??? Wow, am ramas masca vreo 2-3 secunde. Chestia era ca tinuta mea era formata din camasa si sacou si noh, vorba noastra, păţeşti. Am vrut sa ii zic la maicasa sa nu isi faca probleme, mi se intampla zilnic sa fiu confundat cu un afacerist de mare succes. Si continua fetiţa, „-Dar ce e cu cartea? Nu e agenda de afaceri? Dar de ce nu are poze cartea? Dar ce faci cu cartea? Uite cartea mea, <insert book name here> e mult mai frumoasa, pot sa desenez.” Era tare nais( nice in engleza pentru necunoscatori) fata, asa ca am plecat sa ma relaxez la un Heineken rece. Am terminat destul de repede si ma intorc la Laurent si Taylor. Pana la Cluj din fericire am intarziat numai o jumatate de ora.
    Pe la 2230 eram in camin. Am mai pierdut vreamea umpic si apoi somn, dar ca in sesiune: … e 1 noaptea, dorm 4 ore pana la 5 si ma trezesc sa mai invat umpic. Si de la 9 am mers la partial. Inca nu stiu cat am luat, dar nu cred ca o sa fiu foarte mandru de nota. Noi sa fim sanatosi ca visa am si pe restul le rezolv eu.


  5. …în SUA, acolo-s banii, pu*ă (part I)

    aprilie 28, 2010 by Andrei Sălăgean

             Dupa cum probabil ati vazut in programul meu maindfac joi seara am pornit spre faina noastra capitala, pentru interviul de visa for USA. Am pornit din Cluj pe la 22, trebuia sa ajung la 7 ca de la 18 sa plec din Bucuresti si la 3 noaptea sambata sa fiu inapoi. Logic ca socoteala de acasa cu aia din Selgros nu s-o prea potrivit.
             Cu un simplu ghiozdan, unde in mare parte aveam mancare si doua carti de mate, am pornit spre gara din timp ca nu cumva sa ratez trenul. Mai iau si de pe drum ceva de haleala si o apa si urc in tren. Caut compartimentul, clasa a doua – cuşetă, trantesc desaga si astept sa plec. Dar ceva, ceva nu se potrivea cu peisajul… desigur, era un negru. Si nu orice negru, ci un negru fumat. Si era spre binele lui sa fie fumat ca altfel era cam grav. Steatea #000000-ul nostru, se uita pe geam si incepea si radea. Si radea asa periodic. Am asternut patul, am inceput sa citesc despre teorema reziduurilor si el statea cu fata la perete si radea. Mancam biscuiti, el radea. Incercam sa adorm… el radea.
             A fost destul de nasol cu dormitul, pentru ca incapeam chiar la fix. Totusi pe la vreo 6 ma trezesc, ma uit pe geam şi, şi, şi SINAIA. Unde naiba ajungem noi intr-o ora la Bucuresti? Poi nu ajungem ca are trenul intarziere de o ora jumatate. Merg sa ma spal, intre timp controlorul impartea bere, asa de dimineata. Ma intorc in compartiment, „chris rock” se uita pe geam si râdea. La visa trebuia sa fiu la opt jumatate asa ca trenul ajunge in Bucuresti la… 830. Desigur iau un taxi, dar nu orice taxi, ci TAXI 3. Dăi, bagă-te, intră, claxoane, stânga, drapta, frână, si am ajuns la ambasada. Imi las ghiozdanul vis-a-vis pe o terasa la un tip, in timp ce altul venea sa si-l ia. Si cand sa plece se uita „nenea” la el si-i zice asa cu un accent specific: „-Hai frate, nu beau si eu o cafea, ceva…”.
             PRIMESC VISA. Daca nu apare ceva neasteptat, la vara o sa fiu in America. Imi recuperez ghiozdanul si il rasplatesc frumos pe nenea, ca trebuie si dumnealui sa traiasca ce naiba. Dau vreo 20 de minute de telefoane apoi pornesc spre gara, dar cu metroul de data aceasta. Si sprijinindu-ma-n bara ce-aud? Doua pitzipoance imi fac marea placere sa aud si eu despre viata de capitala: „-Hai fato ca nu doare asa tare! –Fato, tu nu intelegi… – Hai frate lasa-ma!”. Tot m-am prapadit de ras, nu stiu de ce, dar am ras.

             Va urma –> Drumul spre Cluj.