Ăsta-s ieu

  1. 90%

    iunie 11, 2010 by Andrei Sălăgean

             Mai am 5% din „bateria” corpului si inca vreo 5% de rezerva, care sa-i folosesc pentru a ma pune pe sleep. Sunt ca un zombi bronzat. Aseara nu am dormit deloc, am atipit numai vreo 30 de min si inca vreo 30 de min am stat cu ochii inchisi incercand sa adorm. Am dat examenul la ET si apoi am zis ca ar fi fain sa merg la strand cu colegii.
             Nu mai pot, mi se inchid ochii in timp ce scriu. Problema e ca nu ma pot culca inca deoarce colegilor de camera le va fi greu sa pastreze linistea, iar daca ma trezesc, nu mai pot adormi. Mai astept pana pe la 8-9 si apoi ma pun in pat. Imi pun o chestie pe ochii si sper ca doar foamea sa ma mai trezeasca.
             Marti am ultimul examen, la SDA. Sper din tot sufletul sa nu mai am vreo surpriza neplacuta ca si la engleza. Vreau un zece curat ca si o farmacie. Apoi plec si eu in sfarsit acasa, sa-mi vad familia, ca mi-e un dor cat pofta lui Ion pentru pamant. Fac bagaje si plec si ne mai vedem in restante… dar pana atunci e vreme multa. Multa ca mizeria din acvariu. Cu ocazia asta mi-am amintit si ma duc sa schimb si apa la peste. Somnul se lasă aşteptat, dar nu se amână! Noaptea vine încet, ea e stăpână.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate | No Comments

  2. Scurt, încă unul şi mă culc

    iunie 10, 2010 by Andrei Sălăgean

             Deja mi-am facut un obicei in a posta tarziu pe blog. Adica asa lejer noaptea pe la 3 dupa ce nu mai am chef de invatat, inainte sa ma culc imi aduc si eu aminte ca nu ar strica sa mai pun ceva. Si asa de fain m-as turna chiar in momentul aceasta in pat dar daca am inceput trebuie sa termin.
             Numaratoarea inversa a inceput. Sunt mai putin de 10 zile pana cand o sa parasesc meleagurile romanesti si o sa ma aventurez pe pamant strain. Dar pana atunci mai sunt multe. Fix electrotehnica a venit si a zis ca daca vreau sa merg in SUA, doar peste cadavrul ei se poate. Un cadavru de aproximativ 400 de pagini. Fizica din primul semestru a fost mic copil, numai ca de data aceasta am si un şeptar in maneca si pot schimba culoarea. Partea proasta e ca prof. de MS a dat jos un AS… si nu am avut cu ce sa acopar.
             Inchid sec, lipsit de inspiratie si energie… si atât. Las si jocul de şeptică si ma duc sa ma culc, asa scurt. O seara faina acuma, si o zi faina in continuare!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments

  3. Pentru toţi copiii, la mulţi ani !

    iunie 1, 2010 by Andrei Sălăgean

    Categories: Ăsta-s ieu, Hmmm..., la grămadă | 1 Comment

  4. Vis în vis

    mai 31, 2010 by Andrei Sălăgean

             M-am trezit azi dimineata de la 9 ca sa invat la MS. Incep si citesc, si citesc, si la un moment dat mi se inchid ochii si adorm. Si visez ca vine maicamea la mine si zice:
             –DU-TE SI INVATA LA MATEMATICA !!!.
             -Oai! Iar ma bati la cap! Ce bine ar fi sa fie asta un vis, i zic eu.
             -Ai vrea tu!
             Si in clipele urmatoare ma trezesc si ma gandeam, ni ma ce tare, o fost numai un vis. Si ma tot plimbam cand primesc un buzz pe messenger si ma trezesc, din nou. Gata, ma intorc la matematica!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate | No Comments

  5. Reversul medaliei (part II)

    mai 28, 2010 by Andrei Sălăgean

             Dar oare ce e si cu norocul acesta? Ce legatura au urmele de fecale de pe talpa de la papuci cu ce a fost saptamana aceasta? Daca nu stateam si imi bateam capul oare imi mai venea inspiratia sa rezolv limita la gamma? Daca nu stateam si invatam si nu il intrebam non-stop pe Popica si nu copiam in caiet cum se face un „for” in VHDL mai luam atata la PSN? Chiar si problema aia singura de la programare, daca nu stiam sa o rezolv atunci noaptea, ce ma faceam a doua zi?
             Chestia cu papucul e doar o glumiţă, reusita sau nu, o vorba din popor. Tata zice ca e vorba de stiinta. Norocul insa merge de mana ghinionul, un cuplu cam gay. Daca nu-i noroc si e stiinta atunci daca nu e ghinion e prostie, simplu.
             Viata mea e ca un film bun, care nu a luat inca Oscar. E ca o pizza mica, cand o savurezi mai bine atunci se gata; si iti aduce alta si pe la mijloc nu mai ai ketchup. Si de asta am eu blog. Ca daca mi-ar fi numai bine, nu mi-ar pasa sa mai tin un blog, ar fi boierime. Sau la inaltimea mea sa respir numai oxigen, dar mai plec si eu capul. Lucrurile aiurea mi se intampla fix atunci cand mi-e cel mai bine, atunci cand nu ma astept. Si de asta-i viata asa frumoasa, asa de challenging. Si intr-o zi de luni m-am gandit ca lucrurile astea-s bune de-o poveste si mi-am facut blogul.

             Si azi dimineata ma gandeam sa ma trezesc mai repede sa ma uit la ultimul episod din Flash Forward, dar nu. A sunat prima alarma, apoi a doua, apoi m-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca nu-i graba, ma uit cand vin de la engleza. Totusi pe la 8:42 m-am trezit. M-am spalat, le-am schimbat apa la Jordan si Riemann si apoi am spalat vasele. M-am imbracat frumos si am plecat. Pana ce a fost de intrat, am tot ras cu un coleg de posibile scenarii, in mare parte legate de cele intamplate pe la seminarii. Imi vine si mie randul, intru si ma intreaba daca am foaie, normal ca nu. Eu eram cu un stilou intr-o mana si cu cealalta intr-un loc calduţ, adica in buzunar. Cer de la cineva o foaie, iau un subiect si ma pun la masa. La prima vedere, nu mi se parea greu. Primul subiect sa descriu un obiect aiurea cat si functionalitatile lui iar la al doilea subiect sa spun cuvantul la 5 definitii. Si ma tot gandeam eu si ma uitam pe pereti ca la doua definitii nu era sigur. Vazandu-ma, profesoara ma intreaba daca-s plictisit, iar eu o lamuresc ca ma gandesc. Ca daca vreau pot sa aleg alt bilet. Normal ca accept, dar precizeaza ca numai sa nu regret. La care eu ma gandesc:

    Cât de greu îmi poate veni?

             No ăsta o fost puctul culminant. Cum adica e normal sa vrei sa schimbi un bilet deja destul de bun? Cum adica sa nu asculti de atentionarea profesoarei in legatura cu regretatul? Cum sa ma manance in DOS fix acuma si sa schimb biletul? Inca ma intreb de ce nu am putut sa stau in scaunul meu si sa ma uit in foaia mea si sa nu ma mai fi intrebat nimic. Normal nu prea a fost nici ce a urmat pentru ca am extras un subiect pentru clasele de engleza. Nu as putea zice ca a fost cu mult mai greu pentru ca „exercitiile sunt din carte, nu de altundeva”. Am avut de vorbit despre GPS si alte 5 definitii. Diferenta e ca am stiut numai un cuvant si ca descrierea mea facuta GPS-ului nu i-a placut de nici o culoare. Ma intreba continuu ca ce se afla inauntru la GPS. Ma gandeam la un senzor care ia informatii de la satelit, (ceva bistabili JK) un program si eventual o memorie unde sa se stocheze hartile. Dar mai trebuia ceva… o pu…şca mare de nu s-a afla. La exercitiu doi nici nu am clipit: A – nu, B – nu, C – nu, D nu am stiut, E – bine. ŞAPTE – daca vrei mai mult hai la mariri.
             Am ramas ca si atunci cand am dat prima data examenul auto si m-o picat dupa 50m. Am iesit resemnat si am pornit pe jos spre camin. I-am sunat pe ai mei sa le dau „vestea”. Ce-ti faci cu mana ta se numeste lucru manual. Atatea imi treceau prin cap… Ma gandeam cum naiba scot eu acuma doi de 8 si un 7 la PSN, Matematici Speciale si Electrotehnica cand la ultimele doua imi faceam griji si cum sa le trec. Apoi am vazut ca incepea creierul meu sa dea SPAM si am zis ca nu se mai poate. M-am oprit si am zis : „O fac si pe asta! Sunt Nascut pentru a reuşi!”. Vorbe grele, le-am mai repetat vreo 100m. Daca nu cred ca se poate nu am cum sa iau bursa, ca pana la urma de asta e vorba. Dar in continuare ma gandeam cum am putut eu sa stric toata saptamana cu un simplu examen. Majoriatea din cei care i-am intrebat au luat 10. Păţeşti si lucruri naspa din cand in cand. Dar ce a fost, a fost, ce urmeaza conteaza si mai spun inca o data: O să reuşesc!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate | 2 Comments